Crescătorii de ovine din Franța solicită Uniunii Europene să abordeze problema creșterii numărului de atacuri ale urșilor

Asociația crescătorilor de ovine din Franța solicită UE să îmbunătățească evaluarea populațiilor de urși și să modifice statutul de protecție al acestora, având în vedere recenta recrudescență a atacurilor de urși în această țară, scrie Euractiv.

Confruntată cu o creștere a numărului de atacuri ale urșilor în departamentul Ariège din Pirinei, unde sunt concentrați 90% dintre urșii din Franța, uniunea fermierilor a tras un semnal de alarmă.

„După doi ani de relativă stabilitate, anul acesta avem cu 20% mai multe pierderi decât anul trecut”, a declarat pentru Euractiv Franck Watts, crescător și membru al Federației naționale a crescătorilor de ovine din Franța (FNO).

În iulie 2022, 700 de oi au fost atacate, față de 1.200 în acest an. În medie, aproximativ 1.000 de cereri de despăgubire sunt depuse anual la Oficiul francez pentru biodiversitate (OFB).

Ursul aproape că a dispărut la sfârșitul secolului XX, dar populațiile s-au redresat de la reintroducerea a 10 exemplare între 1996 și 2018 în Pirinei. Astăzi, cel puțin 76 de exemplare se află în lanțul muntos franco-spaniol.

„Creșterea numărului de urși este însoțită de o învățare a mijloacelor pasive de protecție [foc, lumini, câini], iar aceștia se obișnuiesc cu prezența ciobanilor. Noi nu mai suntem capabili să ne protejăm turmele”, a insistat ciobanul, care dorește soluții concrete din partea Europei și a guvernului francez.

În 2021, existau aproximativ 17.000 de urși în Europa (fără Rusia), din Scandinavia până în Abruzzi italieni, cu concentrări foarte mari în Carpați (Slovacia, România).

Tactici de sperietură

Cea mai eficientă soluție pe termen scurt pentru agricultori rămâne sperietura neletală cu gloanțe oarbe. Directiva UE privind habitatele, care protejează marii prădători, autorizează utilizarea unor astfel de măsuri prin derogare numai în cazuri de urgență pentru turmă și atunci când alte sisteme de protecție nu s-au dovedit eficiente.

Cu toate acestea, Watts consideră că directiva UE este încă prea „coercitivă”. „Derogările fac lucrurile foarte complicate. Doar pășunile de vară suprapopulate pot beneficia de măsuri de speriat, în timp ce toată lumea ar trebui să aibă dreptul la ele. Trebuie să generalizăm aceste sperietori”, a spus el.

Pentru măsurile simple de sperietoare cu torțe, clopoței sau fluiere, trebuie să existe un atac pe parcursul unui an sau patru atacuri în ultimii patru ani. Dacă problema persistă, urșii pot fi împușcați, dar numai de către agenții Agenției franceze pentru biodiversitate (OFB). Derogările prefecturale sunt valabile timp de opt luni.

Opoziția grupurilor de protecție a mediului

Însă cei care caută să apere marii prădători spun că aceste practici ar putea provoca daune, în special femelelor și puii.De mai mulți ani, asociațiile au depus sistematic acțiuni în contencios administrativ împotriva ordinelor prefecturale și ministeriale care autorizează sperieturile. În opinia lor, aceste ordine nu sunt compatibile cu Directiva UE privind habitatele, ale cărei derogări nu trebuie să fie „dăunătoare pentru menținerea populațiilor”.

Lista roșie națională a speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) clasifică ursul brun ca fiind „în pericol critic de dispariție” la nivel mondial. În Franța, populațiile de urși rămân într-o stare de conservare „nefavorabilă și inadecvată”, conform planului de acțiune guvernamental pe 10 ani privind ursul brun (2018-2028).

„Această bătălie juridică ne depășește puțin”, a declarat Watts.

„Ceea ce observăm este că măsurile de protecție pasivă, cum ar fi grupările nocturne și prezența unui cioban, nu sunt eficiente. Fermierii sunt pe cont propriu, confruntându-se cu atacuri care devin aproape zilnice în Ariège.”

Pentru crescătorii FNO, sperietura are ca scop „să insufle frica ursului”, mai ales că este în joc siguranța publică.

„Spre deosebire de lup, care atacă rar oamenii, ursul brun este responsabil de cele mai multe atacuri mortale în Europa. Mai devreme sau mai târziu, va avea loc un accident în Franța”, a avertizat Watts.Deși excepționale, accidentele în care sunt implicați oameni sunt în creștere în Europa.

În 2021, în Pirineii Ariège, un vânător a ucis un urs. O anchetă judiciară analizează în prezent acest caz. Nu toată lumea a fost la fel de norocoasă, deoarece un excursionist în vârstă de 26 de ani a murit anul acesta în urma unui atac al unui urs în Caldes, în Trento, Italia.

Mai la est, în Europa, situația este mult mai tensionată.

În România, între 2016 și 2021 au avut loc 154 de atacuri ale urșilor, soldate cu 158 de răniți și 14 morți, potrivit cifrelor oficiale.

România, care găzduiește cea mai mare populație de urși din Europa (între 6.000 și 8.000), și-a anunțat în aprilie anul trecut intenția de a autoriza uciderea a 426 de urși în 2023, față de 140 anul trecut.

Greenpeace România s-a grăbit să denunțe „o strategie crudă și ineficientă”, contrară directivei europene, și a arătat cu degetul spre lobby-ul industriei vânătorești, care vrea să reintroducă vânătoarea comercială de trofee.

Monitorizarea populației și schimbarea statutului

Michèle Boudouin, președinta FNO, a declarat pentru Euractiv că trebuie să recunoaștem că „conservarea europeană a marilor prădători a fost un succes, în special în Franța, dar gestionarea a fost un eșec peste tot”.

În opinia sa, acest eșec poate fi măsurat în termeni de daune aduse fermelor, dar și în termeni economici pentru UE.

Prin intermediul programului european LIFE, UE a cheltuit 3,6 milioane de euro pe an, între 1992 și 2019, pentru a sprijini țările în conservarea prădătorilor mari – cofinanțând, de asemenea, reintroducerea ursului în Franța – și pentru a-i ajuta pe ciobani să își protejeze efectivele de animale.

Proiectele în curs de desfășurare pentru a îmbunătăți eficacitatea măsurilor de atenuare în multe regiuni ale UE se ridică la 36 de milioane de euro.

UE finanțează, de asemenea, pastorația prin intermediul Fondului agricol pentru dezvoltare rurală al UE, instituit prin politica agricolă comună (PAC) a UE.

În 2021, autoritățile locale din Pirinei au alocat peste 8,2 milioane de euro, față de 5,5 milioane de euro în 2015. În plus, despăgubirile pentru pagubele cauzate animalelor se vor ridica la 414.483 de euro pentru anul 2021.

„Acest ajutor PAC, destinat inițial să echipeze munții și să ajute ciobanii să trăiască în condiții bune, a fost deturnat în beneficiul ursului. Nu vrem să fim plătiți pentru a hrăni urșii”, a declarat Watts.

Crescătoarea Michèle Boudouin și legislatorii UE care au depus o rezoluție pe această temă în Parlamentul European la sfârșitul lunii noiembrie 2022 consideră că Comisia trebuie să facă o treabă mai bună în evaluarea impactului economic al creșterii numărului de urși în Europa.

De asemenea, trebuie să evalueze tendințele populației și să realizeze o cartografiere transfrontalieră pentru a propune o gestionare adecvată a marilor prădători pe baza stării lor reale de conservare în Europa.

Articolul 19 din Directiva UE privind habitatele permite modificarea statutului de protecție al populațiilor „de îndată ce se atinge starea de conservare dorită”.

În timpul unei dezbateri care a precedat votul asupra rezoluției, Comisia Europeană s-a arătat foarte sceptică cu privire la aceste solicitări, subliniind că starea de conservare a marilor prădători nu a fost atinsă în majoritatea țărilor UE.