Creştinii ortodocşi de rit vechi au sărbătorit trecerea în noul an în noaptea din 13 spre 14 ianuarie. Anul Nou este marcat în data de 14 ianuarie

Credincioşii ortodocşi de rit/stil vechi sărbătoresc Anul Nou la o săptămână după Crăciunul pe rit/stil vechi, care este marcat la 7 ianuarie, întrucât calendarul iulian – pe rit/stil vechi – este decalat cu 13 zile faţă de calendarul oficial, relatează Agerpres. Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar la 1 octombrie 1924.

Astfel, creştinii ortodocşi de rit/stil vechi sărbătoresc trecerea în noul an în noaptea din 13 spre 14 ianuarie, deci Anul Nou este marcat în data de 14 ianuarie.

Calendarul iulian a fost folosit de întreaga creştinătate, timp de 15 secole. În ţara noastră, Crăciunul şi Anul Nou pe rit/stil vechi sunt sărbătorite în comunităţile de ruşi, ucraineni şi sârbi.

Diferenţe între calendarul iulian şi cel gregorian

Înainte de Hristos, existau două sisteme de calculare a timpului într-un an: cel al egiptenilor – care era mai corect, dar nici el perfect (de 365 de zile), şi cel al romanilor (de 355 de zile). Totuşi, rămânea anual o diferenţă de zece zile între aceste două sisteme, dar şi între fiecare dintre ele şi calendarul solar.

După această constatare, s-a simţit nevoia de îndreptare a acestor calendare şi a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 î.Hr., a adoptat sistemul de calcul egiptean, care s-a numit „calendarul iulian”.

Dar între calculul calendarului iulian (de 365 de zile şi 6 ore) şi cel al calendarului solar (de 365 zile, 5 ore, 43 minute şi 46 secunde) rezulta, anual, o diferenţă de 11 minute şi 14 secunde. Astfel, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocţiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie – cât a fost în anul 46 î.Hr., când împăratul Iuliu Cezar a îndreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare, în calcularea datei Sfintelor Paşti, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocţiul de primăvară.

Specialiştii astronomi au constatat că, şi după aceea, din 123 în 123 de ani, echinocţiul de primăvară retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, învăţaţii vremii, din Răsărit şi din Apus, au propus conducătorilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru că tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice, precizează site-ul www.crestinortodox.ro.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reformă, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci, calendarul s-a numit „gregorian” sau pe „stil nou”.

Între timp, astronomii au constatat că şi între calendarul gregorian din 1582 şi cel astronomic există o diferenţă anuală, care – la 3.500 de ani – ar face ca şi calendarul gregorian să rămână în urmă cu o zi şi o noapte. Calendarul ortodox, îndreptat în 1924, avea să ţină seama şi de această diferenţă.

Biserica noastră, făcând parte din rândul Bisericilor Ortodoxe, n-a purces singură la adoptarea calendarului gregorian, odată cu adoptarea lui de către Stat, în 1919, ci abia după Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol din 1923, care a hotărât îndreptarea calendarului şi în Bisericile Ortodoxe, prin suprimarea diferenţei de 13 zile cu care calendarul iulian rămăsese în urma celui îndreptat (adică 21 martie în loc de 8 martie, unde ajunsese calendarul iulian).

Data echinocţiului de primăvară de la 8 martie, la care ajunsese calendarul iulian, a fost adusă la 21 martie, corespunzând calendarului solar, cum stabiliseră Părinţii de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325).

Calendarul iulian, îndreptat la Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol, a devenit mai corect decât cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor bisecţi, adăugând o zi în plus din patru în patru ani, când luna februarie urma să aibă 29 de zile în loc de 28 de zile. Prin aceasta, în calendarul ortodox îndreptat, diferenţa dintre anul solar şi cel civil este redusă – prin modul de bisectare – până la minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia după 42.772 de zile calendarul (îndreptat) să mai rămână în urmă cu o zi şi o noapte.

Convinse de necesitatea îndreptării calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar – Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924), Biserica Ortodoxă Română (1924) – socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese în urmă calendarul iulian -, Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxă din Polonia (1924), Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxă din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxă Bulgară (1968).

Au rămas, însă, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat – Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, precum şi Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepţia Vatopedului, care se numesc „pe stil vechi”, pentru că prăznuiesc Sfintele Paşti şi toate sărbătorile după vechiul calendar (adică după „stilul vechi”), explică site-ul www.crestinortodox.ro.

Astfel, nu doar Crăciunul (sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos) este decalată (din 25 decembrie în 7 ianuarie), ci şi Anul Nou (din 1 în 14 ianuarie). Aşadar, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, este marcat Revelionul/Anul Nou pe rit vechi, precizează site-ul amintit.

Obiceiuri şi tradiţii

În ajunul Anului Nou, după ce apune soarele, cete de tineri umblă cu „Pluguşorul”. În popor, se spune că gazda la care vin urătorii va fi binecuvântată tot anul şi va fi păzită de cele rele.

Tot în această seară, tinerii îmbrăcaţi în costume naţionale ori mascaţi mai dansează „ursul”, „calul” sau „capra”. În tradiţia populară se crede că dacă că dacă în noaptea de 13 spre 14 ianuarie cerul este senin, atunci anul va fi roditor.

Pentru a fi sănătos tot anul, în dimineaţa Anului Nou oamenii se spală pe faţă cu apa în care a fost pus un bănuţ din aur sau din argint. Tot în ziua de Anul Nou, la sate se mai păstrează obiceiul ca fetele nemăritate să pună busuioc la fântână, iar dacă a doua zi găsesc promoroacă pe busuioc, atunci se vor mărita în acea iarnă, notează site-ul https://ziarulunirea.ro/.

De pe masa de Anul Nou nu lipsesc preparatele tradiţionale – ardei umplut cu caimac, gustare cu mezeluri sârbeşti, peşte cu legume, muşchiuleţ învelit în şuncă, cartofi sârbeşti, specialităţi de afumături, tortul cu nucă şi ghibaniţa, precum şi ţuica de gutui şi vinul roşu.