Criza coronavirusului revigorează relațiile franco-germane. Parisul și Berlinul au colaborat ca să se ajungă la un pachet de măsuri urgente menite să salveze zona euro

Motorul franco-german al UE – considerat de unii ca fiind ‘terminat‘ – a revenit la viață în fața crizei coronavirusului, Parisul și Berlinul colaborând în tandem la eliberarea unui fond de ajutorare în valoare de 500 miliarde euro destinat zonei euro – un acord care la un moment dat era în pragul eșecului.

În pofida adâncilor diferende apărute între Franța și Germania pe tema traiectoriei viitoare a UE, cele două țări au fost de primă importanță în finalizarea acordului de săptămâna trecută menit să acorde ajutor financiar angajaților, companiilor și guvernelor acum în derivă din cauza virusului.

Strânsa colaborare dintre Olaf Scholz, ministrul german de finanțe, și omologul său francez, Bruno Le Maire, a fost de importanță crucială pentru depășirea rezistenței manifestate de Olanda și de Italia față de unele aspecte ale planului.

“Scholz și Le Maire au acționat împreună extrem de eficient pentru a convinge Haga și Roma să accepte acordul“, a declarat un diplomat. Cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Emmanuel Macron “au acționat și ei din culise“.

Potrivit diplomaților din UE, cooperarea franco-germană a fost avantajată de această dată prin faptul că ambele părți s-au arătat de acord cu proiectul discutat de miniștrii de finanțe, oferindu-le astfel posibilitatea de a-și concentra energia asupra atragerii altor state. Potrivit lui Le Maire, “cheia succesului“ a fost faptul că Franța și Germania au adoptat încă de la început o poziție comună.

“Dispunem acum de toate pârghiile, nu doar în privința gestionării consecințelor coronavirusului, ci și în vederea unei redresări rapide pornind de la o bază coordonată“, a subliniat el într-un interviu telefonic acordat FT.

Și totuși, acordul la care s-a ajuns joi nu a reușit să aplaneze toate neînțelegerile existente între Franța și Germania. Cele două țări rămân pe poziții opuse pe o linie importantă a frontului de luptă din zona euro, respectiv, partajarea datoriilor.

Minștrii de finanțe din zona euro au aprobat crearea unui fond destinat redresării și menit să ajute zona monedei unice să își revină de îndată ce criza va fi depășită.

Dar Parisul și Berlinul nu se înțeleg asupra modului de finanțare a unor asemenea pârghii. Parisul încă mai susține ideea partajării datoriilor – o idee pe care Berlinul o respinge – fie prin emiterera unor așa-zise corona-bonduri, fie pe alte căi. “Este clar că ele nu au ajuns încă pe același teren atunci când vine vorba despre fondul de redresare“, a declarat Christian Odendahl, economist-șef la Centrul pentru Reformă Europeană. “Diferendele persistă încă“ sau, după cum spunea un oficial german, “Am fost de acord să nu fim de acord“.

Relațiile dintre Scholz, un imperturbabil social-democrat care a fost primarul orașului Hamburg, și ambițiosul Le Maire, vorbitor fluent al limbii germane, s-au cimentat într-o seară din luna mai a anului 2018, când cei doi s-au întâlnit cu ocazia convorbirilor de la Villa Borsig, o casă de oaspeți a Ministerului german de Externe aflată într-o suburbie verde a Berlinului. Inițial plănuită să dureze doar două ore, reuniunea a durat toată noaptea, terminându-se în ziua următoare, la ora 7 dimineața. O altă reuniune-mamut a avut loc o lună mai târziu, la Hotelul Noirmoutier din Paris, ea permițând ulterior o decisivă întâlnire între Macron și Merkel, la Meseberg, întâlnire care a avut loc în luna următoare și care a dus la un amplu acord vizând reformele din zona euro, inclusiv propunerea de înființare a unui buget comun destinat exclusiv zonei monedei unice. În pofida cuvintelor călduroase de la Meseberg, Macron a devenit tot mai nemulțumit de lipsa de entuziasm a doamnei Merkel față de viziunea sa cu privire la reformele din UE.

Dar, în pofida tuturor acestor lucruri, Scholz și Le Maire au rămas în relații bune. După Meseberg, cei doi s-au înțeles în privința mai multor probleme din diverse domenii, de la piețele bancare și de capital din Uniune până la modificarea Mecanismului European de Stabilitate (MES), fondul UE pentru situații de panică – niște aspecte care vor juca un rol crucial în eforturile de stopare a crizei provocate de coronavirus. “După întâlnirea de la Meseberg a existat un șir întreg de acorduri de factură politică“, a subliniat un oficial german. “Trebuie să depunem mari eforturi ca să ne înțelegem în privința tuturor acestor probleme, dar ne înțelegem mereu până la urmă“.

Același spirit de cooperare s-a manifestat și săptămâna trecută. Planul de salvare cu privire la coronavirus era cât pe ce să fie sortit eșecului în momentul când ministrul olandez de finanțe, Wopke Hoekstra, a cerut ca ajutorul parvenit de la MES să fie însoțit de niște condiții economice.

Diplomații spun că Le Maire și Scholz erau cam supărați miercuri, la ora 5 dimineața, când le-a fost clar că tratativele care duraseră toată noaptea rămăseseră blocate. Adresându-se reporterilor, Scholz a subliniat că este “nepotrivit“ să legi ajutorul financiar de niște “dezbateri de importanță fundamentală pe tema sistemului de pensii, a sistemului de impozitare sau pe tema pieței muncii“. Le Maire a spus că eșecul este  “o rușine“ pentru Europa.

Dar Parisul și Berlinul și-au concentrat eforturile reușind să readucă tratativele pe făgașul dorit și să înfrângă rezistența olandeză.

Macron și Merkel au discutat ulterior în cursul zilei de miercuri și din nou, joi, la puțin timp după ce miniștrii de finanțe își reluaseră deliberările.

Macron a discutat cu premierul olandez Mark Rutte, cerându-i să manifeste flexibilitate. Iar Le Maire și Scholz au avut numeroase întâlniri bilaterale cu miniștri din alte țări ca să faciliteze eventualitatea unui compromis.

Diplomații din UE afirmă că insistențele lor au asigurat sprijinul necesar eforturilor depuse de președintele Eurogrupului, Mário Centeno, pentru a se ajunge la un acord. “Cooperarea cu Franța a fost absolut de primă importanță ca să se ajungă la asta“, a declarat oficialul german.

“Germania și Franța au fost cele care au pus cu adevărat bazele acordului. Existau niște elemente în vederea unei apropieri: suveranitatea economică, apărarea pieței unice“, afirmă Elvire Fabry, cercetător principal la Institutul Jacques Delors.

“[Criza] amplifică toate aceste abordări din ultimele luni și creează anumite interese comune”.

Dar întrebările rămase fără răspuns, pe tema fondului de redresare ulterioară coronavirusului sau dacă membrii zonei euro își vor reuni datoriile ca să finanțeze efortul de redresare, vor continua să aibă un cuvânt de spus în relațiile fraco-germane.

Cancelaria doamnei Merkel a fost cuprinsă de furie în momentul când Macron s-a alăturat altor opt lideri europeni pledând pentru eurobonduri ca soluție a crizei coronavirusului.

“După un început relativ greu, în ultimele câteva zile, motorul franco-german a atins din nou viteza maximă, împrăștiindu-și vraja”, a declarat un diplomat din UE. “Dar nu trebuie să pretindem că dezbaterile mai serioase pe tema partajării datoriilor s-au terminat”.

Sursa: Financial Times / Articol de Guy Chazan, Sam Fleming, Victor Mallet și Jim Brunsden / Traducerea: Alexandru Danga