G4Media.ro

Criză de chefi, ospătari și barmani în restaurantele din Marea Britanie tocmai…

Sursa foto: Pexels

Criză de chefi, ospătari și barmani în restaurantele din Marea Britanie tocmai când se reia servitul mesei la interior

Restaurantele şi barurile din Marea Britanie pot relua servitul mesei la interior începând de luni, după o pauză de cinci luni, însă multe dintre ele au probleme în a găsi suficient personal după ce Brexitul şi trei carantine în decurs de un an au alungat muncitorii din această industrie, transmite Bloomberg, preluată de Agerpres.

Există un deficit de chefi, ospătari şi barmani pentru o gamă largă de restaurante, de la cele de tip fast-food până la cele de lux, iar oficialii din industrie şi firmele de recrutate spun că oamenii cu experienţă au plecat în căutarea altor locuri de muncă.

„Pur şi simplu nu mai există angajaţi cu experienţă”, spune David Moore, patronul restaurantului Pied a Terre, cel mai vechi restaurant londonez din catalogul Michelin. Potrivit lui Moore, industria se confruntă cu un „deficit uriaş şi foarte serios de mână de lucru calificată”.

Aceasta este o problemă serioasă pentru economia britanică şi una care ar putea amâna revenirea după cea mai gravă recesiune din ultimele decenii sau care ar putea declanşa presiuni inflaţioniste care încep deja să îi îngrijoreze pe investitori. Acest trend a început deja să afecteze SUA, determinând lanţuri mari de restaurante, precum McDonald’s Corp. şi Chipolte Mexican Grill Inc. să majoreze salariile pentru angajaţii lor.

În Marea Britanie, firmele din domeniul ospitalităţii se numără printre cele mai grav lovite de restricţiile care au dus la închiderea localurilor şi au obligat angajaţii lor să recurgă la programele guvernamentale de subvenţionare a salariilor. În pofida ajutorului guvernamental, industria a pierdut 330.000 de angajaţi în perioada pandemiei, susţine Kate Nicholls, directorul grupului de lobby UKHospitality. Aproximativ 20% din totalul restaurantelor şi 10% din cel al hotelurilor s-au închis definitiv, iar mulţi angajaţi se vor confrunta cu programe de lucru prelungite, salarii reduse şi căutarea de lucru în alt sector.

Oamenii sunt în continuare reticenţi cu privire la angajarea în sectorul ospitalităţii, de teamă că Guvernul ar putea impune noi restricţii, iar firmele nu pot oferi locuri de muncă în regim full-time. Cel mai important factor este incertitudinea„, spune Kate Nicholls.

Thomas Faulkner, un fost chef care acum se ocupă de recrutarea de noi angajaţi pentru acest post, spune că există un „deficit important” de personal dispus să lucreze o perioadă mai mare de timp în acelaşi loc dacă restaurantele nu oferă stimulente mai mari.

Rata mare de fluctuaţie a personalului, din cauza condiţiilor dure de lucru, stresul ridicat, salariile mici şi o „cultură de tip macho” au făcut ca Londra să piardă chefi cu experienţă mai rapid decât pot fi pregătiţi unii noi încă înainte de pandemie, arată un studiu publicat de Centre for London.

În general, munca de chef nu este una sănătoasă„, spune Faulkner. „Cu această pandemie, oamenii au plecat spre alte poziţii după ce şi-au dat seama că pot câştiga aceiaşi bani sau chiar mai mult făcând livrări pentru Amazon sau Ocado. Este o experienţă mult mai plăcută, iar programul de lucru este mai redus”, spune fostul chef.

Ieşirea din UE a Marii Britanii a însemnat pierderea unui uriaş rezervor de mână de lucru. Peste 50.000 de emigranţi au plecat din Marea Britanie în al doilea semestru al anului trecut, potrivit unor estimări guvernamentale, iar analiştii se aşteaptă la un număr şi mai mare în acest an. Înainte de Brexit până la un sfert din personalul din industria ospitalităţii din Marea Britanie, şi 38% în cazul firmelor din Londra, era compusă din cetăţeni din UE, estimează firma de consultanţă KPMG.

Sursa foto: Pexels

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

14 comentarii

  1. Ospătar știu ce este , barman am văzut dar chefii nu știu cum arată sau cate picioare au.

    • Corect. Exact aia voiam și eu să aflu. În afară de alte „neologisme” ca: „target”, „meeting”, „briefing”….

    • Amuzant cum pe tine și pe cel de mai jos va deranjează „chef”, dar nu și „barman” care e pătruns pe aceeași filiera.

    • @Gogu. Pai nu ma deranjeaza „barman” pentru ca, recunosc, nu stiu un alt cuvint (unul singur!) in limba romana care sa poata fi folosit in locul lui „barman”. M-am uitat repede pe Dex online si pe un dictionar de sinonime online si nu am gasit. Desigur, sta nu inseamna ca nu exista. Aveti vreo propunere?

  2. „În general, munca de chef nu este una sănătoasă” se citeaza in articol.
    Dar cheful de munca e bun? ma intreb eu. 🙂

    „Chef” este un barbarism lingvistic. De ce cuvintul „bucatar” nu mai e bun?

    • Nu, nu este bun ”bucătar”, pentru că înseamnă altceva. De exemplu în engleză echivalentul pentru ”bucătar” ar fi ”cook” și în franceză ”cuisinier”. Nu ”chef”.

      „Chef” în franceză se citește „șef”, și echivalentul în română este tot ”șef”. ”Chef” din engleză se citește tot ”șef”, si echivalentul în română ar fi ”bucătar-șef”, deci nu e un ”barbarism” atât de mare.

      Ca să întelegi mai exact de ce nu e bun ”bucătar” ca traducere pentru ”chef”, într-o bucătărie pot fi mai multi bucătari, dar un singur bucătar-șef.

      În fine, cert e ca limbile evoluează și, oricât te-ai da cu fundul de pământ, diverși termeni vor fi împrumutați între ele. Da, nici mie nu-mi sună bine ”chef” și as prefera ”bucătar-șef”, pentru moment. Dar nu e un capăt de țară.

      Probabil după câteva sute de ani, avand în vedere comunicarea din ce în ce mai intensă la nivel global, toate limbile vor deveni din ce în ce mai asemănătoare, și la un moment dat s-ar putea să avem o convergență către o singură limbă, folosită la nivel mondial. Probabil o combinație între engleză și chineză, având în vedere că sunt singurele limbi vorbite de peste un miliard de persoane.

  3. Pai de ce te-ai întoarce la munca atunci când guvernul te plătește de un an sa stai acasă?

  4. Prostia se plateste. Au pus botu’ ca cica contributia lor la fondule European va fi redristribuita la NHS (casa de asigurari de sanatate din Anglia). Iar clovnul de Farage care a fost principalul om care a contribuit la Brexit, le-a spus dupa aia ca a fost o exagerare si o mica manipulare. Deschis, franc cu un zambet ucigas pe fata. Erau atat de naivi englezii ca ei nu stiau bine ce e Uniunea Europeana si a doua zi dupa Brexit, cautarea principala pe Google din UK a fost: ce este Uniunea Europeana. Curios este ca Farage ala, imediat dupa Brexit s-a retras. El si-a facut treaba sa-i pacaleasca si a reusit. Sper sa traiesc ziua cand oficial 1 lira sterlina va fi 1 euro si ceva . Nu mai este mult. Cativa ani daca incepe inflatia in UK in urmatorii ani si sunt sanse foarte mari. Abia este inceputul problemelor pentru UK. Fara sa mai spun de Scotia ca vrea independenta sau problemele care s-au reaprins in Irlanda de Nord. Inca o data spun: prostia se plateste!

    • Da ba, ce prosti sunt. Fix așa e, cum ai citit tu in The Guardian.

    • Alex- Neasteptata lipsa de cultura politica si economica a englezilor si galezilor, usurinta si lipsa de imaginatie cu care au renuntat la o piata libera de un continent pentru un ideal aproape autarhic, singuri pe lume si auto-suficienti.
      Clivajul social si economic, largirea si adancirea lui nu il va mai prinde insa N. Farage in situatia de a mai pricepe ceva si va trai fericit pana la judecata de apoi.
      Cineva ii va sprijini pe englezi, e prea buna ocazia pentru a pierde o afacere de manual, dar vor plati cu dorul conducerii tot mai centralizate de la Bruxelles, unde erau sacazul de pe corzile viorii, daca nu se impusesera pe post de vioara intai.

  5. Cui ii pasa acum de englezi?