Criza politică din Georgia, soluționată cu mediere europeană

Puterea și opoziția din această mică republică caucaziană ex-sovietică au ajuns la un acord sub patronajul Uniunii Europene. Dar nu toate aspectele au fost rezolvate.

Criza politică izbucnită în Georgia începând cu luna octombrie a fost soluționată, cel puțin pe termen scurt, cu medierea Uniunii Europene. Puterea și opoziția, care s-au înfruntat prin demonstrații și arestări, au ajuns la un acord luni seara.

Cu toate acestea, principala forță de opoziție, Mișcarea Națională Unită (MNU), a dorit să clarifice că acordul este condiționat de eliberarea din închisoare a liderului său, Nika Melia, așa cum prevede textul. Acest punct ar putea descuraja și mai mult punerea în aplicare a acordului, care nu prevede un calendar pentru noi alegeri legislative care să permită înființarea unui guvern legitim.

Contestarea alegerilor

Textul prevede alegeri în cadrul unui sistem „pe deplin proporțional” și „criterii clare” pentru numărarea voturilor, precum și experți internaționali pentru soluționarea oricăror divergențe între guvern și partidele de opoziție.

A fost provocarea alegerilor legislative din octombrie, câștigate de partidul de guvernământ, Visul Georgian, cu 48% din voturi, care a aruncat această țară de 4 milioane de locuitori lipsiți de resurse într-o criză politică.

Opoziția a cerut noi alegeri și a refuzat să participe la lucrările noului Parlament.

Orientare proeuropeană, în pofida Moscovei

Președintele Consiliului European, Charles Michel, a numit acordul „un mod cu adevărat european de soluționare a crizei”. Evident, Bruxelles-ul obține rezultate, spre deosebire de Moscova sau Ankara, care pun gaz pe foc în vecinătățile lor geografice. Și asta într-un moment în care relațiile sunt tensionate între Occident și Moscova, în special în ceea ce privește Ucraina.

În timpul unei vizite la Tbilisi, capitala Georgiei, Charles Michel urmează să discute cu politicienii georgieni măsuri comune menite să consolideze legăturile dintre Bruxelles și această țară caucaziană candidată la aderarea la Uniunea Europeană.

Majoritatea georgienilor speră să adere la UE sau chiar la NATO, după cum solicită și guvernul, dar această fostă republică sovietică rămâne, prin geografia și istoria sa, pe orbita vecinului său rus. Moscova consideră de neimaginat că Georgia ar putea să adere la NATO, o alianță militară fondată în 1949, pentru a contracara tendințele expansioniste ale Uniunii Sovietice.

Armata rusă a invadat Georgia în august 2008 pentru a smulge din teritoriul acesteia două regiuni secesioniste, Abhazia și Osetia de Sud, reprezentând o cincime din teritoriul său. Tbilisi și Moscova nu au restabilit de atunci relațiile comerciale și nici legăturile aeriene.

La putere din 2012, Partidul Visului Georgian, care susține relațiile pașnice cu Kremlinul, și-a văzut popularitatea scăzând, pe fondul stagnării economice și al acuzațiilor de subminare a principiilor democratice.

Între timp a apărut Mișcarea Națională Unită (MNU), fondată de Mihail Saakașvili, președintele Georgiei după Revoluția Trandafirilor între 2004 și 2013. Acesta a modernizat țara și a redus corupția și birocrația, dar, destabilizat de înfrângerea militară din 2008 din partea Kremlinului (care vede Georgia ca fiind „calul troian” al Occidentului în Caucaz) și de acuzațiile de violență din partea poliției, a luat calea exilului.

Sursa: Les Echos / Autor: Yves Bourdillon / Traducerea: Ruxandra Lambru (Rador)