Criza politică din România explicată pe înțelesul americanilor – analiză The Washington Post

Nici o altă țară din blocul estic nu a marcat sfârșitul epocii comuniste atât de decisiv și de brutal precum România, unde dictatorul Nicolae Ceaușescu și soția lui Elena au fost împușcați de un pluton de execuție în ziua de Crăciun a anului 1989. Moartea președintelui aducea speranța unui nou început, însă România este năpăstuită încă de atunci de corupție și de cercul vicios al guvernărilor – în ciuda faptului că între timp a aderat la NATO și UE. Ultima rundă de instabilitate politică a mai doborât încă un guvern și ar putea purta România spre primele alegeri anticipate din istorie și spre o nouă coaliție de guvernare, scrie The Washington Post, preluat de agenția Rador.

1. Care e sursa instabilității?

Românii au protestat în ultimii doi ani și jumătate împotriva guvernului social-democrat de guvernare (sic!). Controversa datează încă din 2016, când partidul (PSD) condus la acea vreme de Liviu Dragnea a câștigat alegerile generale. Dragnea fusese condamnat în același an pentru tentativă de măsluire a unui referendum, fiindu-i interzis să ocupe postul de premier.

În schimb el a condus țara din culise, acuzat că și-a îndemnat miniștrii să submineze o campanie anticorupție fără precedent care prinsese avânt și să adopte legi care să-l pună la adăpost de închisoare, pe măsură ce problemele sale din justiție se agravau.

În cele din urmă eșuate, eforturile lui au provocat cele mai mari proteste de după comunism, cu mulțimi în stradă de până la jumătate de milion de oameni pe tot cuprinsul țării. Episodul Dragnea a tensionat relațiile cu UE și a atras comparații cu violarea statului de drept care se petrecea în paralel în Ungaria și Polonia.

2. Cum a ajuns România aici?

După căderea comunismului țara de la Marea Neagră s-a plasat pe drumul către democrație și economia liberă de piață, însă progresul a fost slab. România a avut 15 premieri în acest interval, dintre care numai doi – Adrian Năstase și Călin Popescu-Tăriceanu – și-au dus până la capăt mandatul de patru ani.

Luptele interne au dus adesea la căderea guvernelor, inclusiv de două ori în 2017. Dar a existat și o porție apreciabilă de scandaluri.

Un incendiu letal la un club de noapte din 2015 l-a răsturnat pe premierul Victor Ponta după ce s-a aflat că oficiali locali fuseseră mituiți pentru a închide ochii la violarea normelor de siguranță. Ultimele trei guverne s-au aflat sub umbra dramelor judiciare și politice din jurul lui Dragnea.

3. Au existat perioade de stabilitate?

Perioadele cu cele mai mici tulburări din România au coincis cu aderarea la NATO și UE, când politicieni erau concentrați pe țeluri comune. Campania pentru aderarea la UE, realizată în 2007, a fost cu precădere benefică pentru construcția instituțiilor publice și societății civile.

Totuși, persistența suspiciunilor de corupție – cuplată cu o politică fiscală haotică – au menținut România în afara spațiului Schengen pentru călătorii fără pașaport și au frânat adoptarea monedei euro, eveniment care acum pare improbabil să aibă loc înainte de 2024.

Cele 20 de milioane de locuitori ai țării nu au avut răbdare: în ciuda îmbunătățirii condițiilor economice, sute de mii dintre ei au emigrat în Vest, majoritatea în Spania, Italia și Regatul Unit.

4. Ce a răsturnat guvernul?

România a schimbat rapid patru premieri de la alegerile cruciale din 2016. Ultimul a fost Viorica Dăncilă, membră PSD și primul premier femeie al țării, care a preluat funcția în ianuarie 2018.

După ce fostul ei șef politic Dragnea a fost condamnat pentru abuz în serviciu și trimis la închisoare în mai 2019, Dăncilă a preluat șefia PSD și a început să anuleze din politicile implementate de marionetele lui Dragnea la ordinul acestuia. Cotitura a fost salutată de UE.

Însă guvernul s-a poticnit brusc în iulie, când ea și-a anunțat planul de a candida la președinție la alegerile din noiembrie – o funcție râvnită de șeful partidului mai mic din coaliția ei, care și-a retras cu promptitudine formațiunea de la guvernare, lăsând-o pe Dăncilă fără majoritate parlamentară.

5. Cum vor evolua lucrurile mai departe?

Dăncilă încă mai luptă pentru supraviețuirea ei politică, deși a pierdut la moțiunea de cenzură depusă de adversarii ei pe 10 octombrie.

Principalul ei rival la alegerile de luna viitoare, actualul președinte Klaus Iohannis, l-a desemnat pe Ludovic Orban, aliat al său și liderul Partidului Liberal (sic!) din opoziție, pentru a forma un nou guvern și a deveni următorul premier.

Obținerea aprobării parlamentului ar putea fi o bătălie dificilă pentru Orban (care nu are nici o legătură de rudenie cu premierul ungar purtând același nume) din cauza fragmentării politice și a lipsei susținerii din partea facțiunilor rivale. Dacă el nu va putea forma guvernul după două tentative, România va avea probabil alegeri anticipate.

6. Ce altceva s-ar mai putea întâmpla?

Unele partide din opoziție și chiar Iohannis s-au pronunțat pentru alegeri anticipate până în ianuarie, cu până la un an mai devreme decât ar fi trebuit să aibă loc.

Ar fi primele alegeri generale anticipate din istoria post-comunistă a României. Sondajele îi indică pe liberali în frunte, cu PSD și un partid nou de centru-dreapta rivalizând pentru locul doi.

Un nou guvern, sau fie și un cabinet interimar instalat până la următoarele alegeri programate, ar putea îmbunătăți relațiile României cu UE și îndepărta țara de moștenirea lui Dragnea.

7. Care e miza pentru economia României?

În ciuda întregului haos politic, România a prosperat în cea mai mare parte în ultimele trei decenii, în special în anii de dinainte și de după criza financiară globală din 2008.

Veniturile au crescut, în condițiile în care sectoarele vivace ale tehnologiei și producției de automobile au alimentat una dintre cele mai rapide creșteri economice din UE.

Însă reducerile fiscale generoase și mărirea salariilor din sectorul public impuse de Dragnea – cu scopul de a menține alegătorii de partea sa – au afectat bugetul și au frânat investițiile interne și străine.

Sursa: The Washington Post/ Articol de Irina Vilcu și Andra Timu (au contribuit Andrea Dudik și Andrew Langley)/ Traducere: Andrei Suba/ Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: Octav Ganea