Croația: „Râul supermicrobilor” declanșează un scandal în industria farmaceutică

Avertismentele privind existența unor supermicrobi letali în cel mai mare râu din Croația ridică grave semne de întrebare privind poluarea cu antibiotice provocată de producătorii de medicamente. De ce nu fac nimic autoritățile?

Venind dinspre drumul prăfuit care ține malul nordic al râului Sava, scena este de-a dreptul bucolică: verdeață luxuriantă, o plajă cu pietricele, cerul care se oglindește în luciul apei. Apoi vezi conducta de beton, pe jumătate mascată de iederă și tufișuri. Te izbește mirosul puternic de canalizare. O spumă maronie bolborosește la vărsarea în râu.

Dar cel mai îngrijorător pentru microbiologul Nikolina Udikovic Kolic nu este cum arată și cum miroase această conductă de deversare, aflată la 15 kilometri în amonte de Zagreb, capitala Croației.

Mai periculos este ce a găsit ascuns în sedimentele din jurul conductei – ceva microscopic, potențial letal, se arată într-o investigație a Balkan Investigative Reporting Network (BIRN).

„Mă simțeam ca într-o investigație polițienească”, își amintește ea cum a petrecut ore la rând ghemuită, în noroiul de pe malul Savei, adunând eșantioane de mâl în recipiente de sticlă. Era în 2016, în timpul unui an de muncă de teren.

Udikovic Kolic, șefa laboratorului de microbiologie și biotehnologie de la Institutul de stat Rudjer Boskovic din Zagreb, a descoperit acolo două antibiotice banale – azitromicină și eritromicină -, dar în concentrații alarmante.

Mai mult, echipa ei a observat că prezența antibioticelor determinase bacteriile din sediment să dezvolte rezistență la antimicrobiene (RAM). Cu alte cuvinte, mâlul devenise leagănul unor supermicrobi – microbi imuni la medicamentele care ar trebui să îi distrugă.

Oamenii de știință avertizează de multă vreme că dezvoltarea supermicrobilor reprezintă o amenințare gravă la sănătatea umană.

„Rezistența la antimicrobiene este una dintre problemele cele mai alarmante, similară cu schimbările climatice”, afirmă Johan Bengtsson-Palme, expert RAM la Universitatea din Göteborg, Suedia.

„Este una dintre problemele care ar putea schimba total cursul omenirii în următoarea sută de ani.”

Nu este nici un secret că, pretutindeni în lume, râurile sunt inundate de antibiotice, provenite fie din apele reziduale spitalicești, fie din apa uzată menajeră vărsată în sistemele de canalizare urbană.

Dar oamenii de știință încă cercetează procesul genetic care duce la apariția supermicrobilor, iar rezultatele obținute de Institutul Rudjer Boskovic au eliminate unele lacune. O întrebare importantă își așteaptă însă răspunsul.

Datele obținute de Udikovic Kolic și echipa ei au dezvăluit niveluri de antibiotic mai mari de 1.000 de ori decât cele întâlnite la contaminările obișnuite. Așa că oamenii de știință au ajuns la concluzia că asemenea concentrații pot apărea doar în cazul unor derivate provenite de la industria farmaceutică.

Singurul vinovat posibil: o fabrică din satul alăturat, Savski Marof, deținută de Pliva, cel mai mare producător de medicamente din Croația.

Pliva, sau „Compania 1”, după cum apare în cercetările echipei Udikovic Kolic, are o istorie lungă și bine documentată de poluare a apelor din zonă.

Este, de asemenea, și singura companie din Croația care deține licența de producție pentru substanța activă din azitromicină, prin utilizarea eritromicinei ca ingredient de bază, potrivit Agenției pentru produse medicinale și instrumente medicale (HALMED), agenția de stat care supraveghează producătorii de medicamente.

Institutul Rudjer Boskovic a realizat unul din primele studii care au făcut legătura între supermicrobi și deșeurile vărsate de industria farmaceutică în râurile Europei.

Compania Pliva, deținută de gigantul israelian Teva Pharmaceutical Industries, declară că apele sale reziduale sunt sigure, după cum ar arăta teste independente.

Autoritățile din Croația par să creadă compania pe cuvânt. În loc să investigheze urgent rezultatele obținute de Udikovic Kolic și echipa ei, administrația de stat nu a făcut mare lucru pentru a le verifica sau pentru a monitoriza nivelul RAM din râul Sava.

Și nici nu au de ce. În ciuda îngrijorării manifestate la toate nivelurile în ce privește amenințarea supermicrobilor, nu există nici o lege în Croația sau în Uniunea Europeană care să reglementeze concentrația de antibiotice permisă în mediul înconjurător.

Experții consideră că o astfel de abordare apatică este total disproporționată față de severitatea amenințării reprezentată de supermicrobi.

„Asemenea concentrații înalte [precum cele din cercetarea echipei Udikovic Kolic] indică limpede [drept cauză] rezistența antimicrobiană”, spune Joakim Larsson, profesor la Institutul de biomedicină al Universității din Göteborg, unul dintre pionierii acestui domeniu.

„Dacă poluăm mediul înconjurător cu antibiotic în concentrații foarte înalte, riscăm să încurajăm dezvoltarea unor forme noi de rezistență în agenții patogeni.”

O luptă pierdută

În timp ce RAM face antibioticele tot mai ineficiente, spitalele pierd tot mai des lupta împotriva unor infecții precum pneumonie, tuberculoză, septicemie, gonoree și toxiinfecție alimentară.

Aproximativ 33.000 de oameni mor anual în Uniunea Europeană și în Spațiul Economic European din cauza infecțiilor cu supermicrobi, potrivit unui studiu din noiembrie 2018 realizat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor.

Oamenii de știință afirmă că utilizarea greșită a antibioticelor este principala cauză a RAM, odată ce microbii din corpul nostru se transformă în supermicrobi din cauză că ne repezim să luăm pastile, de pildă, împotriva infecțiilor virale.

Dar tot mai multe dovezi arată că o contribuție importantă la dezvoltarea RAM o are contaminarea mediului cu antibiotice.

Atunci când antibioticele ajung în ape curgătoare, prin intermediul reziduurilor umane sau animale, concentrația rămâne relativ scăzută – în mod obișnuit, mai puțin de un microgram per litru (μg/l).

Acest nivel este pus în umbră de concentrația de antibiotice provenită din reziduurile industriale farmaceutice tratate necorespunzător, după cum arată mai multe studii realizate în ultimul deceniu în Asia.

Echipa lui Larsson de la Universitatea din Göteborg a dezvăluit în 2007 că nivelul concentrației de antibiotice din scurgerile provenite din aproximativ 90 de fabrici din orașul indian Patancheru îl depășește pe cel din sângele unei persoane care ia medicamentul în sine.

Nivelul antibioticului ciprofloxacin era de un milion de ori mai ridicat decât cel găsit în mod obișnuit în apele reziduale urbane după tratare. Dacă s-ar fi extras ciprofloxacinul care se scurgea zilnic în apele curgătoare din Patancheru, ar fi rezultat medicamente pentru tratamentul a 44.000 de persoane.

Oamenii de știință au găsit ulterior concentrații similare în apele din China, Coreea de Sud și Pakistan, cunoscute pentru controalele de mediu permisive.

Larsson consideră că cercetările din Croația ale lui Udikovic Kolic sunt „de foarte bună calitate”. „Și, într-adevăr, arată că există și în Europa poluări majore provenite din producția de medicamente”.

Foto: Râu contaminat din Croația / Sinopsis

Citește tot articolul pe Sinopsis.info