Cu tunul la vânătoare de muște

După o lungă perioadă de tăcere, președintele Klaus Iohannis a tras, vineri pe la prânz, o salvă neașteptată în direcția Palatului Victoria. Lovitura a bubuit atât de tare, încât toată lumea s-a întrebat, în primele secunde după comunicatul care a spart liniștea de mormânt de la Cotroceni, ce nenorociri nemaivăzute a mai comis premierul Dăncilă, încât a reușit cumva să-l enerveze până și pe marele absent. Sesizarea unui conflict de natură constituțională între președinte și premier anunță, de regulă, neînțelegeri majore între principalele instituții din statul român pe teme importante.

Poate desemna Viorica Dăncilă un intermimar la plecarea în concediu fără un decret semnat de președinte? Asta îl macină azi pe șeful statului. Amenințarea venită dinspre PSD cu punerea sub acuzare pentru înaltă trădare pare să-l fi trezit din amorțeala lui, parcă ceva mai pronunțată pe timpul verii. Pentru a tranșa această dilemă politică, Klaus Iohannis s-a adresat Curții Constituționale.

În schimb, n-a simțit nevoia să scoată nici un sunet când poliția a săvârșit unul dintre cele mai sinistre abuzuri din ultimii ani (cazul mașinii cu numere anti-PSD). A trecut indiferent peste gafele de politică externă ale premierului Dăncilă, care au făcut praf imaginea României în ochii partenerilor. A rămas pe loc repaus când ministrul apărării, Mihai Fifor, a confirmat din prostie teoria Rusiei că la Deveselu ar exista rachete balistice, eroare cu consecințe devastatoare pe termen lung. Ele oferă regimului Putin pretexte pentru un așa-zis răspuns, după cum rezultă din reacția promptă a Ambasadei Rusiei. Nu a avut nimic de spus când PSD pregătea OUG pe amnistie și grațiere. A perseverat cu încăpățânare în muțenia lui proverbială chiar și după ce ministrul justiției, Tudorel Toader a anunțat răspicat că va propune un OUG cu noi motive de revizuire a sentințelor definitive pronunțate în baza protocoalelor cu SRI.

În tot acest timp, propaganda mediatică a puterii i-a accentuat starea de paralizie cu o campanie violentă pe tema chiriilor încasate de pe urma casei de la Sibiu pierdute în instanță și cu amenințări directe că fiscul va trece la executarea imediată a frumoasei sume de 300 de mii de euro.

Când puțini mai credeau cu adevărat că în Administrația Prezidențială mai lucrează cineva, a scos pe meterezele Cotroceniului toată artileria grea după ce premierul Dăncilă a decis să plece în concediu fără să-l întrebe și pe el. Înaintea ei, s-au evaporat prim-miniștri în vacanțe exact la fel, de la Cioloș la Ponta, iar la vremea respectivă președintele n-a avut nicio obiecție. Din acest motiv, este cu atât mai greu de înțeles reacția vădit disproporționată a președintelui Klaus Iohannis în raport cu importanța subiectului. Arată ca scena cu paltonul aruncat pe capota mașinii pentru că gărzile de corp căscau gura în loc să-i acorde mai multă atenție. Numai că, de data asta, a reacționat chiar mai furios pe o temă în care președintele, să recunoaștem, deține ceva expertiză: concediul. Cine se pricepe mai bine ca el la cum se intră și se iese din starea de repaos?

A scos tunul, a ochit îndelung și a slobozit un obuz în direcția unei muște aflate pe punctul de a-și lua zborul temporar de la Palatul Victoria. Într-o singură situație, gestul președintelui de a contesta pe orice căi posibile legalitatea instalării vicepremierului Paul Stănescu în funcția de interimar ar fi perfect legitim: în caz că dispune de informații că Guvernul pregătește o crimă împotriva justiției pe care premierul Dăncilă n-a avut curajul să o comită cu mâna ei.

Dar și în acest caz, n-ar trebui să acționeze la alibi, ci să denunțe public un astfel de plan, în cazul în care el ar exista.