Cu URSS în inimă și Lenin pe buze. Scandalul respingerii lui Mircea Cărtărescu de către Academia Română

Mircea Cărtărescu a fost respins de Academia Română la diferență de un vot. Decizia e scandaloasă și confirmă deriva instituției sub conducerea istoricului naționalist Ioan Aurel Pop. Delirant e însă că cea mai activă campanie împotriva lui Cărtărescu a fost făcută de un scriitor minor cu studii și job în fosta URSS, sprijinit activ de un caricaturist transformat într-o caricatură naționalistă și un alt scriitor confesor al generalului de Securitate Nicolae Pleșiță.

Scriitorul minor cu studii și job în URSS e Valeriu Matei, membru corespondent și director general al editurii Academiei Române. După cum a dezvăluit Hotnews, Valeriu Matei a distribuit membrilor Academiei Române un apel prin care aducea argumente împotriva acceptării lui Mircea Cărtărescu. Argumentele? ”Într-un articol din 2005, numit „O vină istorică. Despre antisemitismul românesc”, Mircea Cărtărescu aduce insulte lui Mihai Eminescu, Emil Cioran și Mircea Eliade”. Nu e clar cu ce a greșit Cărtărescu: toți cei trei mari scriitori au publicat texte de un antisemitism abject, e un fapt cunoscut.

Dar cum a ajuns Valeriu Matei să facă jocuri la Academia Română și să devină chiar director general al editurii Academiei? Venit din Republica Moldova pe vremea podurilor de flori și sprijinit din răsputeri de Mircea Cosma, baronul PSD din Prahova plină de companii rusești de petrol, Valeriu Matei a lăsat în urma lui câteva păduri tăiate și nici o operă citabilă. În schimb, din CV-ul lui atrag atenția detaliile legate de formare: a făcut facultatea de istorie la Universitatea de stat Lomonosov din Moscova (1979 – 1983) și a lucrat la un muzeu din Istra (localitate de lângă Moscova). Așadar, formarea lui intelectuală și academică s-a produs în Moscova sovietică, în laboratorul cel mai performant al URSS.

Doar o mostră despre fibra morală a acestui tăietor de păduri nevinovate: în 2014 îl lăuda pe binefăcătorul său, Mircea Cosma, proaspăt trimis în judecată de DNA pentru corupție: „Exemplul lui Mircea Cosma este unul care merita sa fie preluat si de alti oameni politici sau oameni care detin functii politice si administrative in Romania, in perspectiva cand Republica Moldova va trebui sa parcurga foarte intens aceasta etapa”.

Alt academician care a scuipat flăcări împotriva lui Mircea Cărtărescu e Eugen Mihăescu. ”Mâine unul dintre candidați este alergătorul de cursa lungă după premiul Nobel Mircea Cărtărescu. Intuiesc că el este deschizătorul de drum pentru un întreg șir indian de fruntași ai intelighenției românești, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu etc, care vor completa gașca progresista” – mostră de argumentație a lui Mihăescu într-un editorial din Cotidianul.

Grafician talentat, el a evoluat spre un naționalism gregar premiat cu demnități sub Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Un personaj care stârnește repulsie intelectuală. Probabil că Eugen Mihăescu din anii 80 ar fi scos o caricatură de geniu din Eugen Mihăescu de azi.

Un alt ”nemuritor” deranjat de succesul lui Cărtărescu în occident e Nicolae Breban, unul dintre scriitorii apreciați pentru curajul lor în anii 60 ai secolului trecut. Curajul i-a trecut însă, iar Breban a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. CNSAS a emis în 2011 decizia că a colaborat cu Securitatea, dar Curtea Supremă l-a albit, deși în presă au apărut convorbirile sale cu generalul-criminal de Securitate Nicolae Pleșiță.

Monica Lovinescu spunea despre Breabn în 1971, într-o pastilă publicată în volumul ”O istorie a literaturii române pe unde scurte (Ed. Humanitas, 2014) că alături de Alexandru Ivasiuc ”se află în fruntea noii gărzi a compromisului” cu dictatura ceaușistă.

Ca o curiozitate, Valeriu Matei nu e singurul membru al Academiei Române format intelectual în URSS. Poetul moldovean Ion Hadârcă s-a remarcat prin câteva poezii din anii 80 în care proslăvea URSS și pe VI Lenin. Doar o mostră:

„ Soarele o dată răsare, o dată apune,
de aceea poate soarele e lumea.
Dar dacă n-ar înflori niciodată, cum l-am numi noapte?
Dar dacă n-ar asfinţi cât vremea, cum l-am numi?
Lenin, Lenin, Lenin…”

• Ion Hadârcă, „Omul cât vremea” (volumul „Lenin – stea îndrumătoare” , 1987, citat de publicația 7Iasi.ro)

Nu doar poeziile grotești îl definesc pe academicianul Hadârcă. El a fost un aparatcik sovietic: a fost membru și secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, secretar al biroului organizaţiei de partid al Uniunii Scriitorilor și, atenție!, deputat al poporului în Parlamentul URSS.

Lucian Postu l-a descris pe Hadârcă în 2017 drept ”Un colaboraţionist sovietic în Senatul României”. ”Prezenţa lui Ion Hadârcă în conducerea mişcării de redeşteptare naţională a basarabenilor din URSS e tot simptomul unui oportunism cronic: atunci cînd a simţit că vîntul bate din altă direcţie, tov. secretar de partid a schimbat costumul de activist comunist pe cămaşa naţională, păstrînd însă bunele relaţii cu înalta nomenclatură a Partidului Comunist Sovietic (…) Fronturile Populare din republicile sovietice au fost create de KGB, ca o supapă pentru tensiunile generate de „problema naţională“ din teritoriile ocupate. Era deci nevoie de persoane de încredere care să conducă acele mişcări de opoziţie, pentru a le menţine în siajul Partidului Comunist. Ceea ce tov. Hadîrcă a şi încercat, fără jenă”, a scris Lucian Postu în Observator Cultural.

Cum au ajuns în Academia Română acești oameni care au URSS în suflet? Ce caută în Academia Română protocroniști anti-occidentali precum Ilie Bădescu, conspiraționiști precum DP Aligică, urmăriți penal precum Irinel Popescu ori admiratori ai lui Călin Georgescu precum Victor Voicu?

Am scris deja în 10 decembrie despre falimentul moral al instituției. Respingerea lui Mircea Cărtărescu e încă o dovadă.

PS: Mircea Cărtărescu e doar ultimul dintr-un lung șir de cazuri similare. Cel mai dramatic caz a fost Eugen Lovinescu, respins nu doar de Academia Română, ci și de Universitatea din București pentru că era profund atașat de valorile occidentale.