Culisele surprinzătoarei numiri a lui Geoană ca numărul 2 din NATO

Timp de câteva luni, politicienii și diplomații români au făcut lobby intens, dar extrem de discret, pentru ca Mircea Geoană să fie desemnat adjunctul secretarului general al NATO. Miercuri, Jens Stoltenberg a făcut anunțul oficial. Geoană, fost ministru de Externe și ambasador în SUA, i-a învins pe cei patru competitori și a ajuns numprul doi în NATO.

Competiția pentru înlocuirea lui Rose Gottemoeller (al cărei mandat se încheie în octombrie) a început cu luni în urmă. Geoană și alți diplomați au intuit că postul ar putea reveni României grație profilului țării noastre în NATO: un furnizor de securitate, unul dintre puținii aliați care alocă și cheltuiesc anual 2% din PIB pentru apărare.

În cursă au mai intrat patru concurenți: ministrul slovac de Externe (Miroslav Lajčák), ministrul eston al Apărării (Jüri Luik), consilierul președintelui Poloniei (Krzysztof Szczerski) și un fost ministru al Apărării.

Geoană a avut de partea lui aprobarea și susținerea celor doi poli ai puterii executive: atât președintele Iohannis, cât și premierul Viorica Dăncilă i-au susținut candidatura. Odată cu această dublă susținere, Geoană a primit sprijin din partea tuturor instituțiilor care puteau contribui prin lobby: Ministerul de Externe și Ministerul Apărării.

Și o paranteză: Dăncilă știa că Geoană e în cursă când i-a deschis ușa pentru revenirea în PSD. Era pe 29 mai, la câteva zile după condamnarea lui Liviu Dragnea și după ce devenise clar că Dăncilă vrea să preia partidul și să desemneze ea un cadidat la prezidențiale. La acel moment, apelul Vioricăi Dăncilă a părut o stranie încercare de resuscitare a carierei fostului șef PSD, intrat în dizgrația partidului și aproape dispărut de pe scena publică după ce pierduse alegerile prezidențiale din 2009.

Geoană a răspuns imediat chemării lui Dăncilă: ”rămân alături de foştii mei colegi şi colege, însă planurile mele imediate nu includ revenirea în politica militantă”. Planurile lui imediate erau, într-adevăr, legate de NATO.

Probabil că în decizia aliaților și a secretarului general a cântărit și experiența diplomatică a lui Geoană, legată mai cu seamă de SUA: a fost ambasador la Washington (1996 – 2000), apoi ministru de Externe (2000 – 2004).

Momentul decisiv a fost, potrivit surselor G4Media.ro, interviul pe care Geoană l-a susținut cu șeful NATO, Jens Stoltenberg. După ce toți candidații au susținut interviul, decizia a început să se contureze. Însă informația a fost ținută secretă de toți cei implicați în negocieri, spre deosebire de candidații din alte state, care au ieșit în presa națională.

Așa a ajuns Mircea Geoană (61 de ani) să ocupe o funcție înaltă în NATO, mergând pe drumul deschis de Sorin Ducaru (fost asistent al secretarului general timp de 5 ani). Un profil diplomatic potrivit funcției, umbrit doar de vizita secretă la Moscova în aprilie 2009, când era șeful PSD, al Senatului și candidat la președinție.

Și tot de vizita în Rusia se leagă caracterizarea făcută de diplomații americani într-o telegramă din 2009 desecretizată de Wikileaks: ”Un si mai mare mister este modul cum abordeaza Geoana Rusia. Geoana l-a criticat public pe Basescu pentru o pozitie prea dura fata de Moscova, cu argumentul ca Guvernul Romaniei trebuie sa nu permita ca disputele din politica externa pe anumite subiecte sa impiedice un dialog pe alte chestiuni. Desi Geoana se confrunta cu critici dupa dezvaluirea a doua vizite secrete la Moscova in 2009, campania sa n-a fost afectata de subiect. Calatoria cea mai recent dezvaluita a implicat faptul ca Geoana s-a dus la Moscova cu avionul oligarhului Sorin Ovidiu Vantu” (Sursa: HotNews.ro).

Foto: InquamPhotos / Octav Ganea