Cultul germanilor pentru leguma-rege și explicația derogării pentru sezonierii români: Le place sparanghelul alb, mare, cu diametru impozant și înecat în circa 12 litri de sos olandez gros

Pasiunea germanilor pentru sparanghel a determinat guvernul să deschidă granițele pentru a permite întoarcerea sezonierilor români, indispensabili recoltării legumei lor rege, scrie Liberation, citată de Rador.

S-a vorbit deja în această cronică despre relația pe care o au germanii cu sparanghelul. Le place sparanghelul alb, mare, cu diametru impozant și înecat în circa 12 litri de sos olandez gros. Așa stau lucrurile: între germani și sparanghel, relația este pasională, ca o fuziune și, mai ales, irațională.

Cum spune cu umor cronicara Margarete Stokowski, ce n-ai face pentru a sărbători “cultul” “bătrânului mascul alb al artelor culinare”? Așa stau lucrurile: în fiecare an, țara, prima producătoare europeană, își supraveghează recoltele ca laptele pus pe foc și sunt nenumărate articolele care speră în întoarcerea Spargelzeit –ului, vremea sparanghelului, ca o promisiune de zile mai bune.

”Niciun german nu vrea să facă această muncă”

De aceea, țara a fost foarte lipsită /de mâna de lucru/ care amenință să fie pusă în pericol recolta legumei-rege. Fără muncitori străini veniți din Est, nu va exista sparanghel și nici sos olandez. Căci dacă germanii se înghesuie să cumpere leguma lor preferată, ei se înghesuie mai puțin s-o culeagă.

“Niciun german nu vrea să facă această muncă”, se plângea deja un producător în Brandebourg în 2018. A culege sparanghel este epuizant și constă în a munci zece ore pe zi cu spatele aplecat pentru salariul minim.

O primăvară fără sparanghel? În fața acestei catastrofe anunțate, guvernul german nu a rămas cu brațele încrucișate. Ministrul agriculturii, Julia Klöckner (CDU), a propus utilizarea solicitanților de azil cărora li s-ar ridica interdicția de a munci.

Anumite persoane originare din Albania, Bosnia-Hertzegovina sau Kosovo nu ar putea fi folosite? Până la urmă, guvernul și-a spus: coronoavirus sau nu, avem nevoie de muncitori sezonieri. Ca un singur om, exploatantii și-au propus să meargă după voluntari cu avionul. Singura problema, majoritatea graniteloor în Germania sunt închise de la mijlocul lunii martie.

Ușurare

Asta să fie problema. Dacă Parisul merită o liturghie, sparanghelul merită o excepție de la închiderea granițelor. Pe 2 aprilie, guvernul federal a permis venirea a 80.000 de muncitori sezonieri. Imagini cu muncitori români, fotografiați la coborârea din avion în maniera fotografiilor de paparazi au invadat media, care au răsuflat ușurate: „Sezonierii sunt aici”.

Chiar partidul de extremă dreapta AfD s-a bucurat, cu o floare nu se face primăvară, de deschiderea granițelor.
Doar că afacerea nu e lipsită de pericol, chiar dacă fermierii dau asigurări că respectă măsurile de igienă și de securitate. Unul din muncitorii agricoli român a murit de Covid-19 în week-endul de Paști, aproape de Fribourg-en-Brisgau (Bade-Wurtemberg). El avea 57 de ani. Se presupune că a contractat virusul în Germania.

O editorialistă de la “Zeit” s-a indignat și nu e singura: “Nu trebuie să ai diplomă în economie pentru a înțelege că ideea de a trimite mii de români săraci în Germania să muncească la câmp în plină pandemie nu este tocmai bună”.

Sursa: Liberation/ Rador/ Traducere: Gabriela Sîrbu