Cum a adus Vincent Bolloré, „Murdoch-ul francez”, Partidul Reunirea Națională (RN, extrema dreaptă) în pragul puterii/Analiză France 24

Din imperiul său mediatic fac parte (printre multe altele) canalele TV Canal+ și CNews, postul de radio Europe 1, revistele Journal Du Dimanche și Paris Match, agenția de comunicații Havas, grupul Lagardere Publishing care include celebra editură Hachette, etc. 

Magnatul francez Vincent Bolloré și-a pus întinsul imperiu media în slujba dreptei naționaliste a țării, precipitând o schimbare spre dreapta în politica franceză. Trăgând sforile din spatele scenei în stilul lui Rupert Murdoch, miliardarul a orchestrat o alianță a rivalilor acerbi de dreapta în preajma alegerilor legislative de duminică, sporind șansele de victorie ale Reunirea Națională de extremă dreapta.

Atunci când liderul conservator Eric Ciotti a pus la cale alianța sa surprinzătoare cu Marine Le Pen, spulberând zeci de ani de tradiție gaullistă, șeful Les Républicains (Republicanii, LR) nu și-a consultat niciunul dintre colegii săi de partid – nici măcar pe Nicolas Sarkozy, ultimul din familia sa politică care a fost președinte al Franței.

În schimb, în dimineața de după ce președintele Emmanuel Macron a convocat alegeri anticipate pe 9 iunie, Ciotti i-a făcut o vizită lui Bolloré, miliardarul care a construit un imperiu media întins tocmai pentru a pune la cale o astfel de alianță.

Scopul vizitei, dezvăluit de cotidianul francez Le Monde, a fost de a „orchestra ralierea lui Ciotti la RN” – și de a se pregăti pentru reacția de respingere pe care o va provoca cu siguranță. Când Ciotti a ieșit public a doua zi, atrăgând condamnări furibunde din partea oficialilor de partid, imperiul mediatic al lui Bolloré a fost gata să-i ia apărarea.

„Eric Ciotti i-a ascultat pe susținătorii de bază; acest lucru i se întâmplă, uneori, și unui lider politic”, a declarat Pascal Praud, unul dintre prezentatorii vedetă ai lui Bolloré, la CNews, televiziunea emblematică a magnatului. În continuare, acesta i-a ironizat pe criticii lui Ciotti din cadrul LR, afirmând că respingerea de către aceștia a unei alianțe cu Le Pen dovedește că sunt „deconectați, lipsiți de curaj, fără viitor și în mod clar incapabili să înțeleagă ceva, cu atât mai puțin alegătorii lor”.

Între timp, la postul de radio Europe 1, deținut de Bolloré, directorul ziarului conservator Le Figaro a criticat „revărsarea incredibilă de sentimente anti-Ciotti”, ridiculizând recentele rezultate electorale ale „vechilor baroni” ai dreptei. Or, LR face echipă cu RN, a adăugat Alexis Brézet, ori sunt condamnați la dispariție. În perioada premergătoare scrutinului anticipat, Europe 1 a fost invitată să facă loc unui alt prezentator vedetă al televiziunii lui Bolloré, Cyril Hanouna, care a încercat în mod activ să sponsorizeze o alianță mai largă a partidelor de dreapta în cadrul emisiunii sale populare „Touche pas à mon poste – Nu te lega de postul meu”.

La 13 iunie, în timp ce Ciotti se afla în studioul său alături de reprezentanți ai RN și ai formațiunii rivale de extremă dreapta Reconquête (Recucerire), Hanouna și-a scos telefonul pentru a-l suna pe noul simbol al RN, președintele partidului Jordan Bardella, înmânându-i telefonul invitatei sale de la Recucerire – Sarah Knafo – și îndemnând-o să pledeze cu Bardella pentru o alianță.

„O victorie personală pentru Bolloré”

Recent aleasă deputat european, Knafo este partenera fondatorului Recucerire, Eric Zemmour, fost expert CNews, a cărui candidatură la prezidențialele din 2022 s-a bucurat de o largă susținere în rândul presei lui Bolloré.

Deși candidatura lui Zemmour la Palatul Elysée a eșuat în cele din urmă, expunerea sa mediatică de neegalat a asigurat că subiectele preferate ale extremei drepte – imigrația, infracționalitatea și amenințarea percepută din partea islamului – au dominat conversația politică. De asemenea, a estompat și mai mult granița dintre conservatorii tradiționali și extrema dreaptă, oferind un teren fertil pentru „union des droites” (alianța facțiunilor de dreapta), care a fost mult timp proiectul preferat al lui Bolloré.

„Unirea dreptei franceze și aducerea ei la putere a fost întotdeauna obiectivul principal al lui Bolloré”, spune Alexis Lévrier, un istoric al mass-media care predă la Université de Reims Champagne Ardennes. „Aceasta înseamnă să dărâmi barierele care au separat multă vreme dreapta clasică și extrema dreaptă – și să găsești locotenenți de încredere, precum Eric Ciotti, pentru a reduce decalajul”, adaugă el.

În timp ce alianța lui Ciotti cu Le Pen este respinsă de aproape toți greii din partidul său LR, sondajele de opinie sugerează că mișcarea ar putea totuși să dea roade.

Sondajele indică un număr record de mandate pentru RN și Ciotti, ceea ce ar putea duce la formarea primului guvern de extremă-dreapta din Franța de la regimul de la Vichy (1940 – 1944), aliat al naziștilor – încununând o răsturnare extraordinară pentru un partid extremist care a fost cofondat de tatăl lui Le Pen, Jean-Marie, un susținător al regimului de la Vichy și antisemit condamnat.

„Bolloré nu este un fan personal al mărcii familiei Le Pen, dar s-a apropiat recent de partid”, spune Lévrier. „În Bardella, pe care Le Pen l-a desemnat drept candidatul său pentru funcția de premier, Raliul Național a găsit un candidat pe care Bolloré îl poate susține”. El adaugă: „Din toate punctele de vedere, victoria probabilă a extremei drepte la viitorul scrutin ar fi o victorie personală pentru Bolloré, o justificare a ceea ce imperiul său media a fost conceput pentru a realiza”.

Murdoch-ul francez

În vârstă de 72 de ani, catolic profund conservator din Bretania, în vestul Franței, Bolloré a devenit cel mai de succes raider corporatist din Franța, construind un imperiu de transport, media și publicitate care se întinde în întreaga Europă și Africa. În ultimul deceniu, acesta și-a extins treptat activele media din Franța, incluzând canale de televiziune, un post de radio, reviste importante, cea mai mare editură din Franța, cel mai mare lanț de magazine de turism și, mai recent, cel mai cunoscut ziar de duminică.

Departe de a fi nedureroase, preluările au urmat o strategie bine pusă la punct, spune Alexandra Colineau de la grupul de apărare a mass-media Un Bout des Médias.

„Strategia este de a cumpăra titluri consacrate și de a le goli redacțiile, mutându-se ca un crab pustnic într-o cochilie goală”, explică ea. „Credibilitatea dobândită anterior de cochilie este apoi exploatată pentru a promova o agendă radical diferită”.

După ce a achiziționat canalul de știri iTélé, parte a grupului Canal+, magnatul breton a provocat o grevă record de 31 de zile în 2016, a scăpat de majoritatea personalului și l-a transformat într-o platformă conservatoare pe care criticii au numit-o „Fox News-ul Franței”. CNews este în prezent cel mai popular canal de știri din Franța – deși numeroșii săi critici spun că „canal de opinie” este o descriere mai corectă.

Preluarea Journal Du Dimanche (JDD) a dus la o grevă și mai lungă a personalului anul trecut, declanșată de numirea de către Bolloré a unui redactor-șef controversat, al cărui mandat anterior la revista ultraconservatoare Valeurs Actuelles a inclus o condamnare pentru incitare la ură rasială din cauza unor caricaturi care înfățișau un deputat negru ca un sclav în lanțuri.

Expansiunea agresivă a miliardarului în domeniul mass-media a determinat comparații cu mogulul media Rupert Murdoch, a cărui miriadă de instituții de presă din Australia, Marea Britanie și Statele Unite au modificat fundamental peisajul mediatic și politic al acestor țări.

În ambele cazuri, Lévrier a subliniat o intenție clară de a împinge dezbaterea într-o direcție conservatoare din punct de vedere social, trăgând sforile din culise și evitând lumina reflectoarelor.

„Murdoch este în mod clar modelul lui Bolloré”, spune el. „Amândoi au conglomerate media vaste și diversificate. Și amândoi urmăresc să câștige alegeri fără să candideze vreodată”.

În timpul confruntării cu JDD de anul trecut, istoricul David Colon, care a scris o carte despre imperiul mediatic al lui Murdoch, a subliniat paralelele dintre averile respective ale magnaților, evidențiind impactul sinergiilor dintre televiziune, radio și presa scrisă.

„Când vine vorba de concentrarea media, factorul cheie nu este numărul de titluri pe care le deții sau dimensiunea cititorilor lor, ci mai degrabă diversitatea mediilor”, a explicat el. „Această proprietate încrucișată este cea care vă permite să stabiliți agenda și să influențați rapid dezbaterea publică”.

În cazul lui Bolloré, amploarea activelor sale și orientarea lor ideologică au creat o situație fără precedent pentru Franța, adaugă Lévrier.

„Niciodată până acum nu a fost concentrată atât de multă influență în mâinile unui singur om”, spune el. „Și niciodată până acum o astfel de influență nu a fost folosită pentru a promova o agendă atât de extremă”.

Fox News-ul francez

Din 2022, Bolloré a apărut de două ori în fața comisiilor parlamentare care investigau concentrarea fără precedent din peisajul media din Franța. În ambele ocazii, el a adoptat un ton fals de naiv, minimalizându-și activele și negând orice motiv politic.

„Nu am nicio putere de a numi oameni la aceste canale”, a declarat el în fața unei comisii a Senatului, când a fost întrebat despre rolul său în numeroasele demisii și concedieri de profil înalt care au zguduit grupul media Canal+ după preluarea sa în 2015. El a adăugat: „Unii jurnaliști au plecat, alții s-au întors. Este ca valul oceanului, înapoi acasă, în Bretania”.

Colineau dă vina pe un cadru juridic lax, a cărui cea mai mare parte datează din 1986, pentru că permite unor persoane precum Bolloré să concentreze resursele media și să le dicteze voința. Asociația sa a formulat o serie de propuneri menite să garanteze că jurnaliștii au un cuvânt de spus în ceea ce privește numirea editorilor, dar ea deplânge lipsa de sprijin politic.

De asemenea, organizațiile de supraveghere a presei deplâng eșecul de a lua măsuri împotriva instituțiilor media ale lui Bolloré – CNews în special – pentru nerespectarea de către acestea a normelor audiovizualului public.

„Fox News-ul francez” s-a poziționat ca o alternativă directă la media tradițională sufocată de corectitudinea politică, susținând că servește publicului francez ceea ce acesta dorește cu adevărat. Cu toate acestea, criticii spun că postul a încălcat în mod repetat termenii unui acord de licențiere care se aplică rețelelor de știri gratuite din Franța, cerându-le să ofere o acoperire echilibrată.

„CNews oferă foarte puține știri reale și aproape nicio investigație, care este mai costisitoare de produs”, spune Colineau. „Este în primul rând un canal de opinie, cu o puternică tendință de dreapta”.