Cum a ajuns Bruxelles-ul capitala spionilor chinezi

Chiar dacă în timpul Războiului Rece, primatul a fost deţinut de Viena sau de Berlin, astăzi, Bruxellesul este capitala spionilor din Europa. Sediu al instituțiilor Uniunii Europene și al cartierului general NATO, dar și a zeci de ambasade și a mari companii internaționale, capitala belgiană a devenit o locație strategică pentru serviciile de informații străine și o bază folosită mai ales de China pentru a-și extinde influența în Europa, dezvăluie La Stampa, citată de Rador.

„Este cunoscut faptul că la Bruxelles există foarte mulţi spioni și că astăzi spionajul din China reprezintă o sursă din ce în ce mai mare de preocupare”, a declarat pentru Bloomberg, Bruno Hellendorff, cercetător la Egmont Royal Institute for International Relation.

Deja la începutul anului, Serviciul European de Acțiune Externă (Eeas) avertizase despre prezența la Bruxelles a sute de spioni ruși și chinezi, sfătuindu-i pe diplomați și pe oficialii militari să nu frecventeze barurile și restaurantele din apropierea sediului Comisiei.

Raportul diplomației europene – preluat în februarie de ziarul german Die Welt – estima că în capitala Belgiei există aproximativ 250 de spioni chinezi, cu mult mai mulţi decât colegii ruși.

Cu toate acestea, ambasada Republicii Populare la Bruxelles a definit rapoartele ca fiind „nefondate”, adăugând că „China respectă suveranitatea și nu intervine în treburile interne ale altor țări”.

Recent, unul dintre cele mai cunoscute cazuri a fost cel al lui Xu Yanjun care a fost arestat anul trecut în Belgia și extrădat în Statele Unite, unde a fost cercetat pentru spionaj economic.

Recrutarea

Potrivit Departamentului de Justiție, Xu – fost funcționar al Ministerului Securității de Stat din Beijing – ar fi încercat să fure secrete comerciale de la mai multe companii aeronautice americane.

La Bruxelles, Xu Yanjun ar fi întâlnit angajați de la Ge Aviation – o companie specializată în motoare pentru aeronave civile și militare – pe care i-a recrutat pentru călătorii plătite și „schimburi” cu universități din Republica Populară.

Odată ajunşi în China, specialişti autohtoni colectau cu grijă datele ”interesante” şi mai ales confidenţiale din calculatoarele oaspeților.

Anul trecut în schimb, Song Xinning, fost director al Institutului Confucius de la Vrije Universiteit Brussel, a fost suspectat de spionaj, motiv pentru care i-a fost impusă o interdicție de opt ani de intrare în spațiul Schengen.

Potrivit ziarului belgian De Morgen, Song ar fi acționat ca un recrutor pentru serviciile de informații ale Republicii Populare și ar fi angajat informatori din rândul studenților chinezi și a comunităţii de afaceri din Bruxelles.

Deși Statele Unite rămân ținta principală a spionajului din Republica Populară, activitățile serviciilor chineze de spionaj din Regatul Unit, Polonia, Franța și Germania se intensifică din ce în ce mai mult.

Investiţiile

„Chinezii încep să devină mult mai activi decât erau acum 10 sau 20 de ani”, a explicat Charles Pattorn, un diplomat britanic cu experiență îndelungată în China.

Potrivit experților, un sistem politic polemic și fragmentat, pe lângă abordarea relaxată a autorităților locale față de investițiile venite din Republica Populară, a transformat Belgia într-una dintre țările cele mai expuse activităților de informații chinezeşti.

Nu lipsesc desigur nici cazuri de politicieni flataţi cu croaziere de lux, înainte ca relațiile lor prea strânse cu Beijingul să ajungă în vizorul justiției.

Acesta a fost cazul lui Filip Dewinter, membru al partidului de dreapta Vlaams Belang, suspectat că a desfășurat activități de consultanță pentru Fundația Culturală și Educațională Chineză Europeană: o organizație non-profit susținută de guvernul chinez și care părea să conducă activități de spionaj pentru Cont Beijing.

Acuzaţiile împotriva lui Dewinter au căzut în februarie, deși parlamentarul belgian a recunoscut atunci: „poate am avut prea mare încredere în acești oameni”.

Sursa: La Stampa/ Rador/ Traducerea: Cătălina Păunel