Cum a ajuns gigantul bancar elvețian Credit Suisse să se prăbușească: banca și-a asumat riscuri enorme după criza globală și nu a mai ținut pasul cu competitorii

Acordul acționarilor Credit Suisse de a fi cumpărată de rivala elvețiană UBS marchează sfârșitul a 167 de ani de existență ca instituție financiară independentă, arată The Wall Street Journal într-o analiză dedicată ”gigantului bancar elvețian căruia îi plăcea să trăiască periculos”.

Acordul de vânzare la un preț mult sub valoarea de piață a venit în acest weekend după o cădere necontrolată a acțiunilor și obligațiunilor sale. ”O cădere umilitoare pentru o bancă care, cândva, s-a luptat de la egal la egal cu giganții americani de pe Wall Street și s-a lăudat cu o valoare de piață mai mare decât cea a Goldman Sachs Group”, arată The Wall Street Journal.

Care sunt cauzele acestui declin? Modul în care a ieșit din ultima criză financiară, începută în 2008. Credit Suisse a ieșit din criză într-o situație mai bună decât mulți rivali, dar nu s-a adaptat la modul în care criza a schimbat sectorul bancar.

Banca elvețiană a ales o strategie de investiții foarte riscantă, a întârziat în adoptarea de linii de afaceri mai stabile și, mai presus de toate, nu a reușit să scape de predilecția sa pentru risc.

Rezultatul acestei atitudini? 15 ani de scandaluri și litigii, în timp ce alte bănci importante au devenit mai concentrate și mai auto-reglementate. O afacere de spionaj, o pierdere de 5,5 miliarde de dolari din cauza unui singur client, fluctuația directorilor executivi, amenzi în legătură cu evaziunea fiscală și sancțiunile și un acord privind fraudarea unor vânzări de credite în Mozambic au slăbit constant banca din punct de vedere financiar, erodând în același timp încrederea investitorilor.

Astfel, când cutremurele au zguduit din nou lumea bancară globală în februarie și martie 2023, Credit Suisse a devenit un magnet pentru temerile care au cuprins piețele. Nici măcar finanțarea de urgență de la banca centrală elvețiană nu a putut redresa banca.

Credit Suisse a finanțat pentru prima dată dezvoltarea căilor ferate elvețiene în secolul al XIX-lea, a devenit globală prin intermediul francizei de pe Wall Street CS First Boston în secolul al XX-lea și a încercat să se reinventeze ca bancă pentru miliardari în secolul al XXI-lea. Fondatorul Alfred Escher este considerat un arhitect al Elveției moderne.

În schimb, UBS – acum salvatorul Credit Suisse, a fost copilul-problemă al sistemului bancar elvețian în timpul ultimei crize financiare. A evitat falimentul doar grație unui ajutor guvernamental de 5,3 miliarde de dolari.

În criza din 2008-2010,Credit Suisse a respins o ofertă de salvare din partea autorităților și a strâns aproximativ 9 miliarde de dolari de la investitori privați conduși de fondul suveran de investiții din Qatar.

În anii care au urmat, sistemul bancar global a devenit mai conservator. Marile bănci, deși bine capitalizate datorită planurilor de salvare, au renunțat la liniile de business pe care nu le puteau stăpâni și s-au concentrat pe ceea ce știau să facă cel mai bine.

Credit Suisse, însă, nu a trecut prin aceeași reformă internă. Sub conducerea lui Brady Dougan, bancher de investiții, compania a continuat să investească resurse în activități riscante precum finanțarea cu efect de levier și obligațiunile cu randament ridicat după criza financiară.

Abordarea Credit Suisse, care nu s-a restructurat după criza globală, a devenit o vulnerabilitate. Reglementările menite să împiedice repetarea crizei creditelor au penalizat multe activități riscante și au obligat bănci precum Credit Suisse să dețină mai mult capital – o măsură de precauție. Acest lucru s-a transformat într-o frână.

Banca s-a luptat din ce în ce mai mult să concureze pentru tranzacții și fluxuri comerciale cu bănci precum Goldman Sachs și JPMorgan Chase & Co, băncile americane care au avut un acces superior la piețele de capital din SUA.

Banca de investiții a Credit Suisse a început să dezamăgească investitorii cu randamentele sale. Au urmat încercări constante de reducere a costurilor, împiedicând investițiile în tehnologie și în alte domenii.

Veniturile băncii au continuat să scadă. În 2019, vânzările sale de 21,6 miliarde de franci elvețieni erau cu aproximativ 25% mai mici decât cele ale UBS. Cele două aveau aproape aceleași venituri – 32 de miliarde de franci elvețieni – în 2010.