Cum a ajuns Klaus Iohannis aliat de conjunctură cu Viktor Orban, calul troian al Rusiei în NATO

Președintele Klaus Iohannis a rămas fără nici un susținător în cursa pentru șefia NATO după ce Ungaria și Slovacia au anunțat că îl susțin pe Mark Rutte. Din toată candidatura președintelui rămân însă două notabile. Primul îl știm deja: alianța conjuncturală, deloc onorantă, cu Viktor Orban. Al doilea îl vom afla în curând: ce a obținut Iohannis pentru el sau pentru România din acest joc politic.

Am scris încă din luna mai că președintele a intrat în cursa pentru NATO de unul singur, fără sprijinul partenerilor strategici, și a întârziat tot procesul de numire a noului secretar general, iritând pe toată lumea. I-a luat prin surprindere pe toți aliații României. Un singur actor străin a jucat pe mâna lui Iohannis, doar pentru a-și atinge propriile obiective: Viktor Orban.

Orban s-a lipit de Klaus Iohannis de la începutul anului pentru că a sesizat slăbiciunea președintelui român. A jucat țonțoroiul prin Transilvania tot anul, făcând campanie electorală pentru UDMR fără ca autoritățile române să-l mai atenționeze pentru derapajele anti-UE și anti-NATO, așa cum se întâmpla în anii trecuți.

E foarte relevantă o declarație a lui Orban din 2 iunie de la Salonta, când a spus public că autoritățile române nu au de ce să-l mai critice pentru atacurile la UE deoarece el e dispus să-l susțină pe Iohannis la șefia NATO: ”Guvernul României nu are niciun motiv să ne critice pe noi pentru că noi spunem altceva aici decât spun ei, pentru că în cele două cele mai importante deziderate naționale ale României, astăzi guvernul Ungariei sprijină guvernul României. Nu trebuie să ne dovedim buna-credință după această poziție, întrucât pentru poziția de secretar general al NATO suntem capabili și dispuși să-l sprijinim pe președintele României”.

Și, într-adevăr, nici guvernul și nici Administrația Prezidențială nu l-au mai atenționat pe Orban, în ciuda minciunilor și manipulărilor turnate non-stop în capul alegătorilor români de etnie maghiară.

Ce diferență față de acum doi ani, când președintele Iohannis îl critica public pe Viktor Orban pentru declarațiile anti-europene făcute de acesta la Băile Tușnad.

”Este regretabil că un înalt demnitar european vine pe scena publică cu un discurs cu tentă antieuropeană. Este eronat, greşit, inacceptabil indiferent unde s-ar afla această scenă, faptul că această scenă s-a aflat în Transilvania este o problemă pentru noi”, spunea în 2022 Klaus Iohannis după ieșirile lui Orban.

Discursul lui Orban nu s-a schimbat nici un milimetru între timp. Ba chiar liderul ungar a accelerat ieșirile anti-occidentale. Dar Klaus Iohannis s-a întors la 180 de grade. A acceptat docil toate derapajele lui Orban chiar în România. A tăcut cuminte când Viktor Orban i-a manipulat grosolan pe cetățenii români de etnie maghiară în legătură cu invazia rusă din Ucraina. A privit senin cum propaganda de la Budapesta a creat una dintre cele mai mari probleme din România: spălarea pe creier a aproape un milion de cetățeni români care au ajuns să creadă mai mult în minciunile Rusiei și Ungariei decât în politica oficială a statului român, a UE și a NATO.

De ce a tăcut complice președintele Iohannis? Pentru că a sperat că Orban îl va bloca pe Mark Rutte în cursa pentru NATO, deschizându-i astfel calea candidatului român. Nu a contat că Orban e genul de sprijin pe care nu și-l dorește nimeni, un obstrucționist care a frânt solidaritatea occidentală și a blocat decizii cruciale pentru supraviețuirea Ucrainei.

Relevant pentru tăcerea președintelui e și raportul CSAT pentru 2023, care laudă relația cu Ungaria, în ciuda discursului revizionist al lui Viktor Orban: ”Rezultate pozitive şi substanţiale, jalonate de discuţii concentrate pe proiecte concrete şi de substanţă”

Evident că Orban a jucat la două capete. Azi, după ce a obținut de la Mark Rutte o concesie pentru Ungaria, premierul Ungariei îl susține pe olandez. Președintele Iohannis pare să fi rămas în offside pentru că și Slovacia, alt stat problemă în dosarul Rusia – Ucraina, a anunțat că merge pe mâna lui Rutte.

E foarte posibil ca între Klaus Iohannis și Viktor Orban să nu fi existat o înțelegere expresă, ci fiecare să-și fi jucat propriul joc politic. Dar fie că a fost involuntară sau nu, asocierea președintelui României cu marioneta lui Putin e o eroare politică. Următoarele săptămâni ne vor arăta dacă Iohannis și-a securizat un post în UE, eventual foarte bine plătit, în urma jocului făcut la NATO. Și dacă a meritat să tacă în fața unui Orban care a făcut ce a vrut prin Transilvania.

PS: De remarcat opacitatea totală a modului în care președintele Iohannis și-a negociat funcția. În timp ce alți lideri au spus public ce obiective de negociere au avut, Iohannis a respins orice întrebare a presei pe această temă. Așa se încheie mandatul celui mai netransparent președinte al României din ultimele două decenii.