Cum a ajuns memoria legionară să legifereze în statul român

Apariția legii nr. 127/2017 și expunerea ei de motive. În 14 martie 2016 un grup de parlamentari a depus la Camera Deputaților o inițiativă legislativă pentru „instituirea Zilei naționale de cinstire a martirilor români din temnițele comuniste” în ziua de 14 mai, așa cum suna prima formă a viitoarei norme. Ei nu au știut, nici un moment, ce urmau să promoveze.

O lună mai târziu, Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, adoptă proiectul de lege la 1 noiembrie 2016. În 29 decembrie același an, Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a fost iritată, pe bună dreptate, de reducționismul naționalist „martiri români”, dând un aviz negativ proiectului.

În 25 aprilie 2017, în cadrul unei ședințe la Camera Deputaților, în prezența membrilor Comisiei juridice, de disciplină și imunități, proiectul de lege a fost adoptat, cu eliminarea coté-ului naționalist al amintitei sintagme. N-au existat, în întreaga dezbatere legislativă, alte obiecții.

În 30 mai 2017 inițiativa a devenit Legea nr. 127 „pentru instituirea”, în ziua de 14 mai, „a Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste”, publicată apoi în Monitorul Oficial.

Ce n-au știut inițiatorii și nici mecanismele de control ale Parlamentului era că tocmai avizaseră și legiferaseră unul din cele mai importante și eficiente mituri aparținând memoriei legionare, devenite, prin ignoranța generală, lege a statului român.

Societatea românească a fost invitată, astfel, să comemoreze așa-zișii „martiri” din temnițele comuniste, neștiind în realitate despre cine anume era, de fapt, vorba, de ce a fost aleasă ziua de 14 mai și – mai ales – cine construise argumentarea. A fost capcana perfectă, pentru o societate nepregătită cu straturile multiple ale unui trecut puțin cunoscut.

Un prim indiciu că lucrurile nu erau în regulă, ar fi trebuit să vină din „expunerea de motive”, un text plasat inițiatorilor de o puternică facțiune legionară din cadrul AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici din România). În ciuda eforturilor leadership-ului acestei Asociații în prima perioadă postcomunistă (prin Constantin Ticu Dumitrescu), curentele legionare din interiorul ei au fost extrem de puternice, devenind determinante sub conducerea lui Octav Bjoza. „Expunerea” folosește sintagma „sfânta jertfă a martirilor din temnițele comuniste”.

Ziua de 14 mai 1948, momentul istoric pe care inițiatorii ne invită să-l comemorăm, este descrisă drept ziua „când au fost arestați de către regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, a multor români, care, prin exemplul de neascultare și reală libertate exprimată în fața regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creștini”.

„În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948”, continuă „Expunerea”, „au fost arestați peste 10.000 de tineri”.

Argumentația merge mai departe, construind pentru publicul de astăzi, o relație de culpabilitate și necesară recunoștință: „sângele vărsat” de acei „tineri” a „încercat să spele păcatele neamului românesc”. „Expunerea” construiește un șantaj: acei „tineri” s-ar fi „jertfit”, iar cei de astăzi trebuie să-și dovedească meritul pentru asta, să răscumpere sacrificiul, promovând inițiativa legislativă. Un veritabil troc simbolic era livrat cu scopul substituirii adevărului istoric.

Dincolo de vocabularul „Expunerii”, provenit din imaginarul cultic ortodox și naționalist („neascultare”, „regimul ateu”, „martirii, adevărații fii ai lui Adam”, „dragostea de neam”, „lumea s-a făurit prin Cuvânt”, „jertfă” ori „și-au adus darul înaintea istoriei și a Cerului” ș.a.m.d.), de citarea unor fragmente din memorialistica legionară adresate „camarazilor mei”, fără ca autorul lor să fie numit și de comparația exagerată, intensiv metaforică, cu martirajul primilor creștini, întreaga ei argumentație factuală este un fals istoric.

Realitatea. Faptele istorice

În noaptea de 14 spre 15 mai 1948 a fost pus în aplicare Ordinul Special de Operații nr. 5 Cabinet M.A.I. din 13 mai 1948, semnat de directorul general al Siguranței statului, N.I. Popescu. Ordinul prevedea arestarea tuturor legionarilor (și doar a legionarilor). Nu au fost arestați, cum pretindea „Expunerea”, „majoritatea tinerilor, intelectualilor etc.”. Acesta e primul fals istoric al „Expunerii de motive”.

În acea noapte au fost reținuți, în sens strict, doar legionarii. El a fost urmat de Ordinul Direcțiunii Generale a Siguranței Statului nr. 30.000-S din 29 iulie 1948, care prevedea ca arestații în baza Ordinului Special de Operație nr. 5 să fie distribuiți astfel: la Gherla, muncitorii și țăranii săraci, la Târgușor-Prahova, elevii; la Pitești, studenții; la Aiud restul arestaților.

„Expunerea de motive” relua un topos mitologic interbelic: sacrificarea în 14 spre 15 mai 1948 a „tinerilor”, „vlăstare ale eternității acestui Neam”, o veritabilă zestre genetică. Textul din 2016 vrea să ne spună că ocupantul ideologic a încercat să distrugă „Neamul Românesc” care a avut o singură elită. Elita legionară. Excepționalismul politic legionar se întâlnea cu cel rasial. În realitate, în acel moment închisorile din România erau deja pline cu opozanți anticomuniști, din toate categoriile socio-politice (PNȚ, PNL, social-democrați etc.).

Ordinul Special de Operație nr. 5/13 mai 1948 („ziua de 15, ora 2 dimineața”)

Ordinul care clarifică întregul fals narativ al Legii nr. 127/2017 a fost emis de Siguranța comunizată, fiind un rezultat al încălcării înțelegerilor (inițial secrete, apoi publice) între structurile de informații ale statului comunist și diferitele facțiuni ale Mișcării Legionare, înțelegeri menite dezarmării acestora și ieșirii din clandestinitate.

Nicolae Petrașcu (comandantul Mișcării Legionare la acel moment), după o laborioasă operațiune a SSI și Siguranței din 1944-1945 de seducție a legionarilor, semnează în august 1945 o înțelegere cu structurile de informații ale noii puteri. Legionarii n-au respectat-o.

Ordinul la care mă refer aici pedepsea, astfel, acțiunile de reorganizare a facțiunilor legionare, referindu-se la „elemente legionare” și „organizații exclusiv legionare”.

Direcțiunea Generală a Siguranței Statului emitea acel ordin cu următoarele măsuri:

1. „Arestarea legionarilor reîntorși din Germania după 23 august 1944, cât și a celor care trăiau ascunși în țară, care s-au legalizat în urma comunicatului MAI din 10.12.1945;
2. Arestarea elementelor legionare care s-au încadrat în partidele istorice, adică în fostul PNȚ Maniu, PNL Brătianu și PSDI – Titel Petrescu, după 23 August și au avut de la această dată până astăzi o activitate ostilă regimului democrat;
3. Arestarea legionarilor care, constituiți în organizații au fost acoperiți după 6 Martie 1945, trimiși la cercetări și puși în libertate în Decembrie 1945, în baza ordinului MAI”;
4. (adăugat în stilou, o altă categorie de evidență): „Se vor aresta toți legionarii care sunt urmăriți prin mandate de arestare, fiind condamnați de diferite tribunale pentru activitate legionară, mandate ce se găsesc în suspensie”.

Al doilea fals istoric al expunerii de motive este afirmația că „în acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestați peste 10.000 de tineri”. În realitate au fost arestați între 800 și 1.000 de legionari.

Al treilea fals istoric: Expunerea citează un fragment din ceea ce numește, legitimant, „memoria victimelor”, fără să menționeze sursa. Ea folosește un plural identificant și reprezentativ, pentru toate victimele. Fragmentul este frapant prin folosirea imaginilor aparținând orizontului religios-liturgic și legionar: „mi se arată o imagine” sau „le-am spus camarazilor mei”.

Toate fragmentele folosite în „Expunerea de motive” provin, în realitate, dintr-o mărturie aparținând lui Iustin Pârvu1, stareț al mănăstirii Petru Vodă, un cunoscut și agresiv legionar, catalizator al memoriei fasciste autohtone.

„Tinerii” sunt descriși drept „unii dintre cei mai curați și mai drepți dintre români, adevărate vlăstare ale eternității acestui neam”. Argumentul necesității stabilirii comemorării continuă cu avertizarea că un eventual refuz ar însemna „o greșeală fatală aplicată acurateței istoriei noastre”.

Este simptomatică folosirea sintagmei „greșeală fatală” și „acurateței”, prima un semn că ne putem aștepta la consecințe nefaste dacă refuzăm admiterea inițiativei legislative. A doua impune ideea că autorii expunerii lucrează cu date certe, indiscutabile.

„Tinerii” sunt numiți „martirii neamului românesc”. Lor li se pune în sarcină, într-o retorică mesianică, că s-ar fi „învrednicit înaintea Cerului ca noi să avem alt viitor”.

Aici intervine a patra narațiune Fake News istorică, și anume că acești „tineri” ar fi luptat pentru un viitor democratic al României. În realitate, varianta lor de viitor, „misiunea României”, cum o numește autorul Expunerii, arăta mai curând asemeni unei republici autocrate, cu un partid-mișcare care să coordoneze „energiile creatoare” ale Națiunii și să facă din România o „țară ca soarele sfânt de pe cer”. Ei, „martirii”, „și-au adus darul înaintea istoriei și a Cerului pentru neamul nostru”. „Neamul”, nu libertatea sau democrația!

Mai mult, printre numele amintite în Expunere: N. Steinhardt, Richard Wurmbrand, Iuliu Hossu, Tertulian Langa2, Iuliu Maniu, Radu Gyr, soția acestuia, Mircea Vulcănescu, Aurelian Bentoiu, nici unul nu a fost arestat la data de 15 mai 1948.

Întregul demers legislativ nu a fost altceva decât o uzurpare și patrimonializare a memoriei detenției politice de către deținuții legionari, prin falsificarea unui eveniment istoric. Un furt arogant și orgolios. Fasciștii români au reușit să legifereze că istoria represiunii a început, nu întâmplător, cu ei și că legionarii au dreptul să vorbească în numele tuturor victimelor comunismului.

Pe fondul necunoașterii istoriei, permeabilității influențelor fasciste în mediile anticomuniste, atât înainte de 1990, dar mai ales după și slăbiciunii politicienilor, unul din cele mai importante capitole legitimante al istoriei Mișcării Legionare (arestarea membrilor ei în noaptea de 14 spre 15 mai 1948) și al memoriei fasciste românești a ajuns în Monitorul Oficial, devenind astfel, memorie legitimă.

Martirizarea acestor veritabili Hristos-Jugend a fost primul pas „istoric” pentru consolidarea mitologiei sacrificiului legionar anticomunist. Astăzi, martirologia revanșardă fascistă a devenit combustibilul central al tuturor organizațiilor politice ale extremei drepte din România.