Cum a crescut violența domestică în pandemie. Avocat: Copiii au fost mult mai prezenți la actele de violență. Mai ales băieții s-au transformat în apărători ai victimei, întrând într-un conflict direct cu agresorul

În România, până la început de noiembrie, poliția a dat cu 8,2% mai multe ordine de protecție împotriva agresorilor domestici decât în aceeași perioadă a anului trecut. Mult mai multe femei ar fi avut nevoie de ajutor, dar nu au ajuns la autorități pentru a putea fi cuprinse în acest set de date. Victimele nu sunt obișnuite să ceară ajutorul, de frică sau de rușine, iar în ultimele luni au avut și mai puțină libertate de mișcare.

Una din trei femei la nivel mondial este victima actelor de violență domestică, spun statisticile Organizației Națiunilor Unite de dinainte de pandemia de Covid 19. Numărul victimelor a explodat în lunile în care distanțarea socială a împins aceste femei să rupă legăturile cu realitatea din afara relației abuzive.

“Am avut un caz în care victima a dorit să meargă la poliție să depună o plângere. Soțul a amenințat-o că dacă vă ieși din casă, va încălca ordonanța militară pentru că în declarație nu exista bifa să mergi la poliție să depui plângere. Agresorul i-a spus că îi se va deschide dosar penal pentru zădărnicirea combaterii bolilor și va ajunge în pușcărie.” povestește Giulia Crișan, avocata asociației Anais, care oferă consiliere victimelor violenței domestice.

O stare de criză extinde problemele deja existente în cuplu, așadar pe fondul măsurilor de protecție care a închis cuplurile între patru pereți, în multe familii incidentele nu au întârziat să apară, spune psihoterapeutul Adela Szentes:
“ Discuțiile simple de genul cine face mâncarea, lucrurile minuscule amplifică de obicei conflictul dintre partenerii care erau disfunctionali înainte de criză. Așa se amplifică neajunsurile relației, care înainte nu s-au văzut, dar acum datorită unor presiuni exterioare, ele vor ieși cu siguranță la suprafață. Faptul că el, de exemplu, a rămas fără serviciu, îl va determina că toată furia pe care de obicei nu o manifesta în cadrul familiei să o verse asupra partenerei.”

Dacă înainte de Covid, femeile care treceau prin asemenea situații aveau mai ușor acces la informații și le era mai ușor să ia decizia de a se rupe, sunt luni întregi de când partenerii pot controla în totalitate relația cu exteriorul.

“Îi poate interzice să stea de vorbă la telefon cu familia, îi verifică calculatorul, vrea să vadă pe ce site-uri intră. Sunt situații în care nu o lasă să plece din casa considerând că pune în pericol sănătatea lui sau a copiilor. Victimelor le-a fost mult mai greu să ceară sfaturi și ajutor. Dacă înainte, victima ieșea din casă pentru că mergea la locul de muncă și acolo fie că i se destăinuia unei colege, fie colega vedea urme de violență, să zicem doar că era mai ușor de convins să ia măsuri. Acum a fost o perioadă lungă de timp în care poate victima efectiv nu a ieșit din casă. Ea chiar dacă avea urme de violență nu o vedea nimeni decât membrii familiei și de cele mai multe ori copii. ” spune Giulia Crișan.

Avocata asociației Anais mai explică faptul că toate femeile pe care le-a asistat în ultimele luni au copii care fie au fost martorii agresiunilor, fie au devenit ei înșiși victimele.

“Dacă anterior multe femei ne povesteau că agresorul se ferea să le lovească în preajma copiilor, în aceste momente când școlile sunt închise și stau mai mult că niciodată cu toții în aceeași casă, copiii au fost mult mai prezenți la actele de violență. Mai ales băieții s-au transformat în apărători ai victimei, întrând într-un conflict direct cu agresorul.”

O singura țară din opt la nivel mondial a luat măsuri pentru a limita impactul pandemiei asupra femeilor și copiilor, spune Organizația Națiunilor Unite. În iulie, ONU estima că încă 6 luni de restricții la nivel global ar însemna 31 de milioane de cazuri de cazuri de violență sexuală și 7 milioane de sarcini nedorite.

Instabilitatea ultimelor luni când s-au ridicat restricții, pentru că apoi să se revină asupra deciziei, a creat și mai multă confuzie în rândul victimelor.

“Toate femeile care vine către noi întreabă cât durează un proces de divorț. Noi nu putem oferi niciun fel de termen orientativ, pentru că deja în țara unele instanțe, unde au apărut cazuri de Covid în rândul angajaților, fie au activitatea suspendată, fie judecă doar pricinile urgente. Acțiunile de divorț nu sunt urgențe, deci nu aș putea să-i spun unei victime că în două luni, în trei luni, un an finalizez un proces. Termenele lungi pe ele le sperie.” spune avocata Giulia Crișan.

“Această perioadă a dat naștere la o violență psihologică subtilă fără precedent. Cele mai multe persoane au lucrat mai mult de acasă, așa că un agresor abil reușească să intre pe calculatorul victimei, să sustragă documente și ajungea până la șantaj că le vă divulga partenerilor firmei. Victima era atât de terorizată că nici nu se mai temea pentru ea, se temea pentru consecințele pe care angajatorul ei le-ar fi avut. O victimă întotdeauna se autoînvinovățește, își spune că ea a fost neglijentă, că a lăsat laptopul la vedere.”

Sunt totuși câteva strategii pe care le pot folosi victimele astfel încât traiul într-un spațiu restrâns cu agresorul să poate fi suportabil. Psihoterapeutul Adela Szentes le-a descris beneficiarelor așa numitele strategii adaptative- strategii de folosit doar în cazul în care o victimă este izolată în același spațiu cu persoana care o agreseaza. Toate aceste strategii psihologice au ca scop evitarea conflictelor și nu sunt toate recomandate când victima poate părăsi domiciliul.

“Este de preferat că ea să nu interacționeze deloc cu agresorul. Trebuie să evite discuțiile despre care știu că duc la o situație incontrolabilă. Ea trebuie să fie conștientă că nu-i va schimba niciodată felul de a fi. Niciodată nu trebuie să răspundă cu insulte sau chiar cu violență verbală”, afirmă psihoterapeutul.

Dacă situațiile au escaladat, victimele au avut și mai puține opțiuni decât înainte de pandemie. Centrele de găzduire nu au avut posibilitatea de triaj epidemiologic, iar în primăvara, pe perioada stării de urgență, nu au primit deloc noi victime.

Acum femeile pot cere găzduire doar în baza unei declarații pe propria răspundere că nu au intrat în contact cu o persoană infectată. În mod real, atât cele care lucrează la aceste centre, dar și beneficiarele se expun.

“Mai e ceva. Cele mai multe se gândesc: mă duc la un centru, mă salvez acum, dar ce se întâmplă în 2, în 6 luni când centrele nu mă mai pot găzdui? Dacă în acest timp, nu reușesc din cauza pandemiei să îmi găsesc un alt serviciu, să duc copilul la o altă școală? Dependențele pe care victimele le au față de agresori le fac să ia greu decizia de a se salva. Statisticile spun că o femeie că să iasă dintr-o relație violentă se întoarce de 7 până la 9 ori ” explică Giulia Crișan, avocata asociației Anais.

Nota: Sonia Teodoriu este reporter la Radio Europa FM

Sursa Foto: Unsplash.com