Cum a descoperit lumea existența lagărelor naziste ale morții

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, eliberarea primelor lagăre naziste ale morții a avut un impact redus. Dar imaginile cu ceea ce aliații au descoperit acolo, cenzurate la început, aveau să facă lumea conștientă de oroarea Shoah-ului, scrie agenția AFP, citată de boursorama.com.

Eliberarea lagărelor naziste de concentrare și exterminare a avut loc în urma marșului armatelor aliate spre Berlin.

Primul lagăr important care a fost descoperit a fost cel de la Majdanek (la periferia orașului Lublin, Polonia), eliberat de Armata Roșie la 24 iulie 1944. Ultimele lagăre au fost descoperite la 9 mai 1945, a doua zi după capitularea Germaniei, odată cu eliberarea Theresienstadt (sau Terezin în cehă), la nord de Praga, și Stutthof, în apropiere de actualul Gdansk (Polonia).

Încă din iunie 1944, Reichsführer-SS Heinrich Himmler ordonase evacuarea lagărelor înainte de sosirea Aliaților și transferul prizonierilor în alte lagăre.

Ordinul viza în primul rând lagărele din statele baltice, amenințate de înaintarea Armatei Roșii. Înainte de a fugi, ofițerii SS au fost instruiți să șteargă orice urmă a crimelor lor.

Eliberarea Auschwitz-Birkenau (în Polonia ocupată) de către Armata Roșie la 27 ianuarie 1945 a fost precedată de disoluția treptată a complexului începând cu vara anului 1944 și de evacuarea a peste 60.000 de prizonieri.

La sosirea sovieticilor, aceștia au găsit doar aproximativ 7.000 de prizonieri, incapabili să meargă și să-și urmeze camarazii pe „Marșurile Morții”.

Cenzura, apoi șocul

Descoperirea primelor lagăre a avut un impact redus asupra publicului larg.

Comisiile de anchetă din Rusia și Polonia au făcut fotografii la Majdanek și Auschwitz, iar serviciile fotografice ale armatei americane au realizat un raport despre Struthof, singurul lagăr de concentrare nazist din actuala Franță.

Dar imaginile nu au fost difuzate publicului larg.

În special în Franța, autoritățile nu doreau să alarmeze familiile cu privire la soarta „absenților” (deportați, prizonieri de război, muncitori forțați).

Un adevărat punct de cotitură în mediatizare a avut loc la 6 aprilie 1945, odată cu descoperirea lagărului Ohrdruf, o anexă a lagărului Buchenwald (Germania). Când americanii, însoțiți de corespondentul de război Meyer Levin și de fotograful francez AFP Eric Schwab, au intrat în lagăr, au văzut infernuri în flăcări și prizonieri emaciați împușcați în cap.

Pe 12 aprilie, a fost organizată o vizită oficială la Ohrdruf pentru generalii Patton, Bradley și Eisenhower. „Nu am trăit niciodată în viața mea un șoc atât de profund”, a declarat Eisenhower. Decizia lor a fost imediată: „Toată cenzura trebuie să dispară”.

În aceeași seară, cotidianul francez Ce Soir a publicat pe prima pagină reacția generalului Patton – „Fără milă pentru călăi” – și imaginea unei gropi comune.