Cum a devenit Tucker Carlson idiotul util al lui Putin / Ce inamici comuni au președintele rus și realizatorul TV american – The Financial Times

A trecut de-acum un secol de la moartea lui Lenin în ianuarie 1924. Însă „idioții utili” – termen atribuit de obicei lui Lenin – mai bat și acum drumul Kremlinului pentru a difuza apoi mesajul Rusiei către Vest. Ultimul personaj din acest lung șir de străini creduli e Tucker Carlson, un jurnalist autoproclamat al cărui interviu cu Vladimir Putin a fost difuzat săptămâna aceasta, relatează The Finacial Times, citată de Rador Radio România.

O caracteristică esențială a idiotului util e viziunea îngustă. În mod tipic, ei sunt obsedați de vendete politice din propria țară. Ce vor ei de la un conducător străin precum Putin (ori Castro și Mao înaintea lui) e să le valideze propriile obsesii meschine. Carlson și-a folosit audiența acordată de Putin pentru a-i pune o serie de întrebări manipulatoare, în speranța că acesta îi va arunca înapoi ceva carne grasă pentru simpatizanții lui Trump din SUA.

Nu cumva crede Putin că America e un sistem care „nu e condus de oamenii aleși”? Se consideră Putin un conducător creștin? Nu cumva administrația Biden subminează dolarul? Oare vicepreședinta americană Kamala Harris a încercat să provoace Rusia să pornească la război? Nu e președintele Volodimir Zelenski o simplă marionetă a administrației Biden?

Cel mai des Putin a refuzat să apuce momeala. Și nu pentru că ar fi vrut să fie amabil față de Biden ori din respect pentru adevăr. A refuzat pentru că pur și simplu era acaparat de propriile obsesii – în special cele legate de istoria Rusiei și Ucrainei. S-a putut vedea cum pe Carlson îl cuprindea o panică tot mai mare în cursul lungului monolog cu care Putin a început interviul, prin care rusul le-a ținut americanilor de rând o prelegere despre relevanța crucială a lui Iaroslav cel Înțelept, Marele Cneaz al Kievului în 1019. Întreaga întâmplare ar fi fost chiar amuzantă, dacă fundalul acestei conversații bizare n-ar fi fost atât de tragic.

Ar fi însă o greșeală să crezi că Putin și Carlson n-au făcut altceva decât să vorbească fiecare despre ce-l interesa. În anumite privințe relevante cei doi au un țel comun și inamici comuni. Pe vremea când era la Fox TV, Carlson le cerea telespectatorilor să se întrebe: „M-a făcut Putin vreodată rasist? M-a amenințat că mă concediază dacă nu-s de acord cu el?” Carlson transmitea astfel că Putin nu reprezintă o amenințare pentru americanul de rând. Adevăratul inamic îl constituie progresiștii „woke” care vor să inunde SUA cu imigranți, subminând democrația americană și promovând drepturile transsexualilor.

Carlson l-a denunțat de asemenea și pe Zelenski în termeni înfloriți, numindu-l „un dictator, un autoritar periculos”. Nu-i deloc de mirare că această celebritate americană a fost atât de bine primită la Kremlin. În mod predictibil, Carlson l-a invitat pe Putin să convină că Zelenski execută ordinele primite de la Washington. Putin nu i-a validat însă acea idee. El a părut chiar deschis la posibilitatea ca Zelenski să decidă să-i fie partener la negocieri de pace.

În alte momente însă, Putin a lăsat să se vadă că este cât se poate de conștient de obsesiile ideologice ale extremei drepte americane – și mai mult decât dispus să-i cânte în strună. După cum sublinia analistul rus Mihail Zigar într-un articol publicat recent în Foreign Affairs, Putin și cercul lui au intrat deliberat în hora „războiului anti-woke” în tentativa de a-și găsi aliați de extrema dreaptă în America și Europa.

Într-un discurs din 2013 Putin afirma că „multe țări euro-atlantice au luat-o la vale pe calea abandonării rădăcinilor proprii, inclusiv a valorilor creștine”, și s-au arătat incapabile să integreze în societățile lor „elemente culturale străine”. Ceva mai recent, Nikolai Patrușev, secretarul consiliului de securitate națională al Rusiei și unul dintre cei mai apropiați confidenți ai lui Putin, a denunțat mișcarea Black Lives Matter din SUA, acuzându-i pe membrii ei că reprezintă părți ale Americii „în care albilor le este interzis să intre”. Cum scria și Zigar: „Asemenea declarații ar fi putut foarte bine să fie scrise de… Tucker Carlson.”

Putin și aliații lui au atins și alte teme-cheie îndrăgite de dreapta americană pro-Trump – cum ar fi interzicerea avortului și ostilitatea față de „propaganda” LGBT. Putin și Carlson au și câțiva aliați comuni: Carlson s-a deplasat la Budapesta pentru un interviu lingușitor cu Viktor Orbán, conducătorul ungar care și-a asumat în interiorul UE rolul de voce pro-Putin. Elon Musk, șeful companiilor Tesla și X, a fost copleșit de mulțumiri de către Carlson pentru că i-a oferit o platformă pentru difuzarea interviului cu Putin, în vreme ce însuși acesta din urmă i-a declarat lui Carlson că „nimic nu-l poate opri pe Elon Musk”.

Carlson a promovat teoria conspirativă a „marii înlocuiri” – ideea că elita americană ar încuraja deliberat imigrația în masă pentru a crea un bloc de alegători docili. Musk a flirtat recent cu aceeași idee, acuzând administrația Biden că „facilitează activ imigrația ilegală” și că aceasta îi consideră pe imigranți „viitori alegători pro-democrați”.

Interviul cu Putin a venit într-un moment crucial pentru politica americană: intensificarea cursei prezidențiale și blocarea ajutorului pentru Ucraina în Congres de către republicani. Putin i-a spus cu o oarecare doză de satisfacție lui Carlson că dacă America ar înceta să mai înarmeze Ucraina războiul s-ar încheia „în câteva săptămâni”.

Putin a profitat de ocazie pentru a influența și mai mult dezbaterea de la Washington în favoarea Rusiei. Însă lecțiile lui excentrice de istorie e improbabil să fi influențat multe voturi în Congres. Probabil că Iaroslav cel Înțelept s-ar fi descurcat mai bine.

Sursa: Financial Times/ Rador Radio România/ Articol de Gideon Rachman / Traducere: Andrei Suba