Cum a dezinformat premierul georgian că guvernul de la Tbilisi ar fi sprijinit de cinci țări UE, între care și România

Marți, 17 decembrie, premierul georgian Irakli Kobakhidze a mulțumit pe rețelele de socializare „celor cinci țări” ale Uniunii Europene care cu o zi înainte, în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de externe ai celor Douăzeci și șapte, au luat poziție în favoarea guvernului de la Tbilisi, ținta unei puternice mișcări populare de protest timp de trei săptămâni. El a și numit cele cinci țări: „Ungaria, Slovacia, Italia, Spania și România”, potrivit Rador Radio România.

În realitate, doar Ungaria și Slovacia s-au opus sancțiunilor împotriva Georgiei. Unul după altul, guvernele român, italian și spaniol au dezmințit declarațiile premierului georgian, acuzându-l de manevre de dezinformare grosolană învățate la școala Rusiei. Dimpotrivă, aceste trei guverne condamnaseră violența cu care autoritățile georgiene reprimă demonstrațiile; acestea au mai precizat că susțin măsurile propuse de Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, Kaja Kallas, care vizează sancționarea celor responsabili de aceste represiuni. Aceste măsuri nu au putut fi luate la nivel european din cauza uzului dreptului de veto al Ungariei și Slovaciei.

Nu este suficient, însă, să restabilim adevărul. Din 26 octombrie, data alegerilor frauduloase care au readus la putere partidul Visul Georgian, europenii sunt stânjeniți de cazul Georgiei. Deja foarte ocupate cu Ucraina și Moldova, confruntându-se cu multiple dificultăți politice și economice în țările lor, statele membre UE dau impresia că speră pur și simplu că problema va dispărea de la sine. Problema: o populație atașată cu încăpățânare de calea europeană, în fața unui partid care a guvernat de doisprezece ani prin capturarea statului și urmând din ce în ce mai deschis planurile Kremlinului. Când guvernul Visul Georgian a decis la sfârșitul lunii noiembrie să părăsească procesul de aderare a Georgiei la UE, oamenii au ieșit în stradă. De trei săptămâni, demonstrațiile sunt zilnice, în ciuda brutalității represiunii și a peste 400 de arestări.

Nu așteptați unanimitate la Bruxelles

Dar problema nu va dispărea. Alegerea din 14 decembrie a fostului fotbalist de extremă-dreapta, pro-rus, Mikheil Kavelashvili, ca nou președinte al Georgiei, de către un parlament în care opoziția refuză să participe, a arătat hotărârea guvernului de a menține linia de rupere cu Europa. Președinta aleasă în 2018, proeuropeana și fosta diplomată Salomé Zurabichvili, al cărei mandat se încheie pe 29 decembrie, susține mișcarea populară de protest și intenționează să rămână în funcție până la alegerea unui nou parlament, fără fraudă.

Statele europene trebuie să-și exprime mai ferm solidaritatea față de opoziția democratică georgiană, care cere noi alegeri, și să sancționeze pe fiecare dintre cei responsabili de represiune fără a aștepta unanimitatea la Bruxelles, așa cum au făcut statele baltice. Riscul, în caz contrar, este de a supune Georgia aceluiași destin ca și Belarus, acum vasalizat de Rusia, iar doamnei Zurabishvili aceeași soartă ca și a Svetlanei Tsikhanuskaya, vocea opoziției din Belarus în exil. Lăsarea Georgiei în voia lui Vladimir Putin împotriva voinței poporului ar trimite un mesaj de capitulare pe care rusul nu va renunța să îl interpreteze în favoarea sa pentru restul Caucazului și pentru Ucraina.

Sursa: LE MONDE / Rador Radio România / Traducerea: Ruxandra Lambru