Cum a început arta tatuajului în România: „Primul meu tatuaj a fost făcut cu arsură de bocanc și urină”, „Un prieten a furat un aparat de epilat de la soră-sa și a făcut din el aparat de tatuat” / Povești cu artiștii old school ai tatuajului din Timișoara

Arta tatuajului în România a evoluat mult. De la tatuaje cu inimi străpunse de săgeți, sirene și ancore, trecând prin perioada semnelor zodiacale sau a literelor chinezești, s-a ajuns la veritabile opere de artă – desene complexe, colorate, care acoperă întreg corpul. Dacă înainte se tatuau în special membrii unor bande sau pușcăriașii, acum tatuajul a devenit o normalitate.

Pe cei mai vechi artiști tatuatori din vestul României i-am întâlnit la cea de-a treia ediție a Timișoara Tattoo Convention. Sunt oameni care, fără să realizeze, au fost deschizători de drumuri într-un domeniu care începea să devină modă în primii ani de după revoluția anticomunistă din 1989.

„Noi, cei din old school-ul Timișoarei, nu aveam repere”

„Nu știu dacă sunt cel mai vechi tatuator, pentru că înainte erau tot felul de personaje care făceau tatuaje, și în pușcărie, și la marginea orașului. Mai erau și alții prin 1992, când am început și eu să fac treaba asta. Noi, cei din old school-ul Timișoarei, nu aveam repere după care să ne luăm. Ne mai uitam în reviste, în Bravo, la MTV, la sârbi. Un prieten de-al meu foarte bun, Feri, care a murit anul trecut, a furat un aparat de epilat de la soră-sa și a făcut din el aparat de tatuat. Știind că eu desenam băncile de la școală cu tot felul de capete de morți, a venit la mine să încercăm să facem niște tatuaje.

La început veneau oameni care nu erau prea integrați în societate, aveau probleme cu poliția, erau mai diferiți. Restul, mama, bunica, sigur nu aveau tatuaje. Acum a devenit o modă, toți vor tatuaje”, a declarat Mahu, un personaj celebru în undergroundul timișorean.

Tatuaje făcute în apartamente, cu unelte improvizate

În trecut, tatuajele se făceau în locuri neamenajate, de obicei în apartamentul cuiva. Instrumentele erau și ele rudimentare.

„Primul meu tatuaj a fost făcut cu arsură de bocanc și urină. Așa se făceau în pușcării. Am aflat asta de la un personaj care a trecut prin închisoare. Îți tăiai o bucată din talpa de la bocanc, o ardeai, făceai o cenușă și după aceea o transformai într-o pastă, în care se punea și urina celui care era tatuat. Surplus de enzime, recunoaște corpul, nu este risc de infecție. Aveam 15 ani când am început să tatuez. După aia am dat de tuș, am luat culori…

Primul tatuaj pe care mi l-am făcut, pe braț, a fost făcut în ’92. E făcut cu arsură de bocanc și urină, așa cum se făceau. Eu singur mi l-am făcut. Mi-am prins mâna cu scotch. Nu avea cine să te învețe. N-am făcut nicio zi de studiu de desen și artă, dar am fost autodidact. Am învățat singur. E drept că îmi plăcea să desenez. Am tot exersat și mi-am format mâna. Devii expert dacă tot repeți ceva”, a mai spus Mahu.

Legalizarea meseriei de tatuator

„După aceea s-a înființat Asociația Tatuatorilor din România. Ne-au chemat cei de la Târgu Mureș și am înființat împreună această asociație. Ei, știind ungurește, erau mai avansați cu informația. Ne-au adunat pe toți din țară. Au angajat un avocat, ne-au trecut în Monitorul Oficial și au făcut ca meseria asta să fie legală”, a continuat Mahu.

De ce Timișoara a fost un centru de avangardă

Vestul țării, Timișoara în special, cu deschidere spre granița cu Iugoslavia și Ungaria, era mai deschis și în privința tatuajelor. Nu întâmplător această artă a luat avânt în capitala Banatului.

„Nu e niciun secret, cei mai mulți care se tatuau bine erau în vestul țării. Aveau mai multe informații din Occident, mergeau pe dincolo, se uitau la MTV, vedeau Guns N’ Roses înainte și după ’89. În ’92 aveam tatuaje pe mine și tatuam prieteni. Și colorate, cu tempera. Ceilalți se uitau la noi cu admirație. Informația face totul. Acum e net, sunt aparate, ace… atunci aveai trei tije la un atelier și le sterilizau. Acum sunt de unică folosință și foarte ieftine.”

Printre pionieri – Ciprian Telescu

Printre cei mai vechi tatuatori moderni este și Ciprian Telescu. Unii spun că a fost chiar în grupul primilor artiști care au deschis în Timișoara un salon oficial de tatuaj.

„Am început acum 31 de ani. S-a întâmplat dintr-o glumă, eu nu suportam tatuajele, nu-mi plăceau… Dacă îmi spunea cineva înainte că o să ajung să tatuez, n-aș fi crezut. Un prieten din armată mi-a cerut. M-a rugat, că eu știu să desenez. Atâta m-a bătut la cap că m-am apucat. Și după aia am rămas…”, a declarat Ciprian Telescu.

De la ancore și sirene, la trandafiri și fluturi

Lui Telescu i-a plăcut să deseneze de mic copil, iar mai târziu s-a apucat și de Școala de Arte, fără să apuce s-o termine. Și el, ca mulți alții în acest domeniu, s-a perfecționat singur.

„Nu poți să spui că se cerea ceva. Era o chestie de ieșit în evidență. Erau mulți rockeri, dar nu neapărat doar ei, ci tineretul, în general. S-a spart bariera aia spre libertate… înainte era vorba că numai pușcăriașii și marinarii au tatuaje. Oamenii au zis că, dacă fac ceva frumos, merită… nu o ancoră sau o sirenă. Vedeți ce lucrări de artă se fac azi. Atunci nu ne puteam imagina că se pot face asemenea lucrări pe piele. Primele tatuaje erau dragonii și scorpionii. Femeile își tatuau trandafiri și fluturi, bărbații dragoni și scorpioni”, a mai spus Telescu.

Tehnici primitive, imaginație fără limite

Cel mai cunoscut aparat de tatuaj în anii ’90 era cel realizat din rotring, un stilou cu vârf tubular, de diferite diametre, utilizat la desenul tehnic în tuș.

„Primele tatuaje le-am făcut cu aparate făcute de noi, din motorașe. Foloseam rotring. Fiecare făcea cum îl ducea capul. După ce vedeam că celălalt a găsit o soluție mai bună, făceam și noi mai bine, copiam unii de la alții. De la lipitul acelor, la desenatul pe piele. Stricam oalele părinților pentru că fierbeam culorile în ele, să fie mai consistente. Tatuajele le făceam, de regulă, la domiciliul clientului. Acasă la unul – că era în sufragerie, că era bucătărie… În ultima vreme aveam salon în Timișoara, pe bulevardul Take Ionescu”, a mai povestit Ciprian Telescu.

Astăzi, artistul locuiește în Germania, la Augsburg, unde are un mic salon de tatuaj, numit Human Design.

„Am deja 11 ani de când sunt plecat în Germania. Încă mai fac tatuaje. Am salonul meu, la Augsburg. În concediu vin des la Timișoara, să vizitez părinții, familia. Când vin, mă întreabă lumea, dar nu mai fac tatuaje și acasă. Nu mai am timp”, a mai declarat Ciprian Telescu, aflat pentru al doilea an în juriul Timișoara Tattoo Convention.

„Ai de ales din multe tatuaje bune. Trebuie să cauți la un tatuaj bun un nod în papură ca să spui că altul e mai bun. Nu există tatuaje proaste la nivelul ăsta”, a încheiat Telescu.

Fosta ucenică a lui Telescu

Una dintre cele mai experimentate femei tatuator din Timișoara este Letiția Alexandra. E cunoscută pentru stilul ei aparte, fiind căutată în special de femei.

„Acum 15 ani, când m-am apucat, nu eram așa multe femei în Timișoara, acum suntem. Am început în necunoștință de cauză. Am intrat într-un salon, al lui Telescu, am întrebat dacă are nevoie de o ucenică. Nu știam dacă o să-mi placă, dacă o să rămân în domeniu. Dar l-am cucerit cu un craniu, după care m-a cucerit pe mine arta tatuajului. Am terminat Arte – liceu, facultate, master – deși se poate și fără, cu talent și mult exercițiu”, a spus Letiția Alexandra.

Artista spune că e căutată pentru culorile vibrante, vii și pentru teme din desene animate.

„Am încercat de toate, și unde nu mă pricepeam… făceam și portrete. Am rămas pe linii, geometrie, mandale, apoi am trecut pe personaje din desene animate… E o explozie de culoare, e viață. Nu vine lumea pentru că e ceva la modă. Acum, fiecare caută tatuatorul în funcție de portofoliul acestuia și de ce vrea să-și facă. Nu văd o modă. Pe mine mă caută în funcție de stilul pe care îl am”, a mai spus Letiția Alexandra, care și-a deschis propriul salon de tatuaj în Piața Unirii din Timișoara, în urmă cu zece ani.

Convențiile – tot mai populare în România

Conform unor date din Statele Unite ale Americii, unul din trei tineri între 20 și 40 de ani poartă un tatuaj. Există o serie de trăsături sau caracteristici psihologice care apar de obicei la cei care se tatuează. O trăsătură de caracter comună este extrovertirea – aceștia caută medii bogate în stimuli și destul de complexe. Pentru alții, a avea un tatuaj pe corp îi face să se simtă bine cu ei înșiși.

La ediția a treia Timișoara International Tattoo Convention au participat în jur de 80 de artiști tatuatori, din țară și din străinătate, care au realizat tatuaje doritorilor. În România sunt doar cinci orașe în care se țin convenții de tatuaj: București, Sibiu, Iași, Constanța și Timișoara.