Cum a început cursa pentru Cotroceni

Cu sondajul prezentat miercuri de ALDE la Craiova, din care rezultă că în cazul unui candidat comun al coaliției 38% l-ar prefera pe Tăriceanu și doar 8% pe Dragnea, s-a dat startul competiției pentru Cotroceni. Cu toate că alegerile prezidențiale vor avea loc abia în decembrie 2019, războiul începe de pe acum. După toate indiciile, Călin Popescu Tăriceanu va candida indiferent cât de tare îl încurcă pe Drangea, partenerul său de coaliție. Ce nu știm încă este dacă liderul ALDE va alerga pe culoar din opoziție sau stă până la capat alături de PSD la guvernare.

Doar intrând în cursă, liderul ALDE va putea să-și tragă în sus partidul, iar asta va însemna să fure fără prea multe scrupule voturi de la PSD.

Candidatura lui Liviu Dragnea pare și ea inevitabilă, mai ales dacă va fi condamnat în primă instanță în dosarul angajărilor fictive. Creșterea lui Tăriceanu în sondaje nu-i convine deloc și vom asista, foarte probabil, la tensiuni și conflicte între cei doi. Liderul PSD va căuta să-și pună la colț rivalul, așa cum a procedat cu toți adversarii interni care i-au periclitat poziția de lider. Candidatura la prezidențiale reprezintă pentru Liviu Dragnea ocazia perfectă pentru a se victimiza daca va fi condamnat.

Din ziua în care partidul îl desemnează candidat, va spune despre toate anchetele DNA și procesele pe rol împotriva sa că sunt menite să-i blocheze drumul către Cotroceni, deși șansele de a câștiga un mandat de președinte par foarte mici. Tocmai din acest motiv, liderul PSD golește de zor funcția prezidenţială de prerogative și va încerca să mute cât mai multe atribuții la Parlament sau la Executivul pe care îl controlează prin oameni de paie plantați în funcții-cheie.

Nici despre primarul Capitalei, Gabriela Firea, nu știm în acest moment ce planuri politice are. Când pare decisă să joace o carte mai mare, aparent chiar împotriva lui Dragnea, când se repliază strategic, astfel încât nu putem spune cu certitudine în acest moment dacă va candida sau nu anul viitor la prezidențiale sau se mulțumește în continuare cu primăria.

A doua zi după congresul PSD, pe data de 11 martie, liberalii au simțit și ei nevoia sa grăbească în mod bizar anunțul că-l vor susține pe Klaus Iohannis pentru înca un mandat la Cotroceni și pe Ludovic Orban la poziția de premier. Nimeni n-a înțeles de ce s-au repezit cu oficializarea candidatului. Poate că președintele Iohannis a dorit sa transmită cumva că nu abandonează lupta interna, după ce în spațiul public apăruse informația că la Bruxelles se discută serios despre candidatura sa la șefia Consiliului European.

Toate informațiile obținute de G4Media indică faptul că sunt șanse mari să ajungă la Bruxelles, dar politica prezintă un anumit grad de impredictibilitate. Prin urmare, până când candidatura la șefia Consiliului European nu devine o certitudine, o chestiune ireversibilă, Klaus Iohanns are tot interesul să se profileze fără echivoc în plan intern drept candidat la prezidențiale. Altfel, va fi dificil să convingă publicul că nu a jucat la două capete.

Dacă în cele din urmă nu va candida pentru al doilea mandat la Cotroceni, întrebarea este cu cine va defila dreapta anul viitor la prezidențiale? Cu Dacian Cioloș? Fostul premier încă n-a revenit în politica internă și nici nu se bucură de prea multă simpatie la Cotroceni după poziționările sale neclare din 2016. Nici liberalii nu l-au uitat și nu l-au iertat pentru ezitările din campanie.

USR va avea candidat propriu cel puțin pentru primul tur, așa cum a anunțat în repetate rânduri liderul partidului, Dan Barna, dar în turul doi va merge probabil alături de candidatul PNL. Și USR dorește să profite de prezidențiale pentru a-și crește vizibilitatea și șansele la alegerile generale din 2020.

În concluzie, cu toate că știm destul de clar în acest moment cine vrea să candideze la prezidentiale atât din partea puterii, cât și din partea opoziției, n-am putea indica precis cine va fi candidatul lor. În mod normal, nu mai prea este timp pentru un candidat surpriză, instalarea lui în conștiința publicului, cere mult timp. Cu toate că, așa cum am spus deja, peisajul în politica românească se schimbă de la o zi la alta. Însăși candidatura lui Klaus Iohannis din 2014 este un bun exemplu în acest sens.

De cele mai multe ori, schimbările nu se produc în urma unui plan, ci din pură întâmplare, hazardul pur.