Cum a înșelat Florin Cîțu încrederea alegătorilor și colegilor săi ca om politic

Dacă nu făcea pasul în politică, episodul din viața lui Florin Cîțu când, la 28 de ani, a făcut două zile de închisoare în SUA din cauză că s-a urcat la volan beat sau sub influența drogurilor, nu avea mare relevanță pentru cariera lui profesională.

Avea cel mult oarecare importanță pentru firmele de asigurări. Domnul Cîțu nu mai prezenta suficiente garanții și nici încredere că nu va buși mașina în primul stâlp cu ceva la bord, prin urmare ar fi plătit o asigurare mai scumpă. Nici pentru băncile care l-au angajat de-a lungul timpului, micul său cazier rutier nu ridică mari probleme câtă vreme nu a condus operațiuni bancare în stare de ebrietate.

Prin urmare, aventurile de tinerețe ale domnului Cîțu prin America n-au interesat pe nimeni înainte de a deveni om politic și nu l-au împiedicat să ocupe poziții în diferite bănci internaționale. Florin Cîțu a făcut pasul în politică mare foarte recent, încă nu s-a împlinit anul de când ocupă funcția de premier și abia de câteva luni manifestă ambiții de lider PNL.

Din acest moment, viața domnului Cîțu a și devenit subiect de interes public. Însuși domnul Cîțu a povestit pe larg detalii și picanterii din trecutul său. Așa am aflat cine este sau cine pretinde că ar fi. A povestit în interviuri de umanizare că s-a școlit în America, că a spălat vase ca să câștige un ban, că a fost poștaș în campus, că a jucat atacant stânga sau mijlocaș în echipa de fotbal a universității cu care a bătut toată America, că era cam sărac și nu-și permitea mare lucru.

Am aflat multe în timpul campaniei interne din PNL despre omul Cîțu, inclusiv că are un câine, că nu mănâncă pâine, că îi place muzica rock și Vama Veche, că vine deseori pe jos la Palatul Victoria, că este cum ar veni din noua generație de politicieni, viitorul. Ce nu ne-a spus domnul Cîțu, dar au avut grijă în aceste zile adversarii săi să se afle, este episodul mai puțin plăcut de acum 21 de ani când, beat sau sub influența drogurilor, s-a urcat la volan, a fost prins, a plătit o amendă de 1300 de dolari și a făcut două zile de închisoare în SUA.

Cîțu nu era pe atunci vreun adolescent teribilist. Avea 28 de ani, adică suficient de matur cât să știe exact care pot fi consecințele unui gest atât de nesăbuit și să conștientizeze pericolul la care s-a expus pe el și pe cei din jur urcând beat sau drogat la volan. În treacăt fie spus, parcă nu mai era chiar atât de sărac din moment ce se plimba totuși cu mașina prin America, despre care spune că a trebuit să o vândă ca să poată plăti amenda. Dar hai să zicem că era o rablă care mergea cu aer și se întreținea singură, irelevant până la urmă.

Cu adevărat relevantă este însă minciuna prin omisiune din CV-ul său romanțat. Florin Cîțu avea obligația, ca om politic, să pună pe masă și această greșeală făcută acum 20 de ani, deoarece vorbim de o încălcare suficient de gravă a legii, încât este pedepsită în America,  pe lângă amendă, și cu zile de închisoare. Am auzit reacții de tipul ”cu toții am făcut greșeli în tinerețe, să ridice piatra cine n-a călcat strâmb.”

Așa o fi, cu toții târâm după noi păcatele tinereții. Cu toții am greșit cândva măcar o dată în viață, poate chiar la fel ca domnul Cîțu, dar am scăpat neprinși. Dar aceasta este o generalizare abuzivă, o tehnică de minimalizare a culpei. Diferența ar fi că doar domnul Cîțu vrea să fie premier, lider de partid și să conducă o țară, nu e la fel ca toți ceilalți păcătoși. Domnul Cîțu vrea să ne câștige, nouă și alegătorilor săi din partid, încrederea.

Ascunzându-și acest moment din trecut, domnul Cîțu a devenit vulnerabil în fața celor care-i cunosc acest punct slab. După ce a a ajuns premier, persoană publică, putea fi șantajat și manevrat pentru diferite avantaje. Nu mai vorbesc că acest secret putea fi exploatat, la o adică, de adversarii României sau chiar de parteneri în negocieri guvernamentale cu miză majoră.

A avut ocazia de atâtea ori până acum, în zecile de interviuri de umanizare date în campania internă, să dezamorseze singur această mină din CV-ul său ascuns. N-a făcut-o și a greșit din nou, înșelând încrederea publicului și, poate, a colegilor din partid sau din guvern.  Ludovic Orban a și transmis pe surse că nu a cunoscut acest episod din trecutul premierului. Și apropo, ce scrie în certificatele ORNISS? A menționat că a făcut două zile de închisoare în America și că a plătit o amendă consistentă? Cel mai mic penal din România, dar totuși cu închisoare la activ.

Din punct de vedere legal, nu pare că avem un caz. Faptele sunt atât de vechi încât din punct de vedere penal a intervenit reabilitarea. Dacă ce a făcut în SUA a fost infracțiune, pentru a avea relevanță juridică în România, statul american ar fi trebuit să facă o cerere de recunoaștere a deciziei pronunțate de instanța americană care l-a condamnat pe Florin Cîțu în 2000. Acest lucru nu s-a întâmplat. Legea care interzice ocuparea funcției de premier de către persoane care au comis infracțiuni a fost adoptată mult după aventurile lui Cîțu în America și nu retroactivează.

Nu avem, pe scurt, un caz cu posibile consecințe juridice. Din punct de vedere moral, Florin Cîțu este însă culpabil, dat fiind că comis un abuz de încredere destul de urât. Și politica funcționează după principiul firmelor de asigurări: cu cât contabilizezi mai multe abateri de la regulă și încălcări de lege, cu atât plătești mai scump factura în ziua votului, deoarece pierzi încrederea publicului că nu vei răsturna țara în primul șanț.

Poate ca episodul să-l facă mai simpatic în partid, dar nu cred că o minte sănătoasă poate accepta că i-a fost înșelată încrederea de către un politician care pretinde că este altfel decât rivalul său, Ludovic Orban, omul trecutului cu păcate cel puțin comparabile la volan.