Cum a reușit Netanyahu să-și revină politic după atacul Hamas din 7 octombrie

Seria de victorii pe care Israelul le-a repurtat împotriva grupărilor teroriste Hezbollah și Hamas în ultima perioadă a consolidat puterea și influența premierului Benjamin Netanyahu, deși atacul brutal al Hamas din 7 octombrie anul trecut părea să pună capăt carierei politicianului aflat la al șaselea mandat în fruntea executivului de la Ierusalim. Netanyahu a ignorat constant apelurile celor care-i cereau demisia după atacul teroriștilor palestinieni – cel mai grav eșec de securitate națională din istoria Israelului – și înregistrează în prezent victorii politice și strategice care îl încurajează mai mult ca niciodată, cred analiștii americani.

Un atac brutal

La 7 octombrie 2023, gruparea teroristă Hamas a lansat un asalt surpriză împotriva teritoriului israelian, chiar în ziua în care se marca sărbătoarea evreiască Simchat Tora. În fazele inițiale ale atacului, teroriștii au lansat mii de rachete Qassam și drone în încercarea de a copleși sistemul de apărare antirachetă și a masca incursiunea militanților săi pe teritoriul israelian. Potrivit experților, valul inițial de atacuri cu rachete din partea Hamas a fost mai mare decât orice s-a văzut în amintirea recentă în conflictele militare repetate dintre Israel și Hamas.

Gruparea militantă palestiniană a trimis apoi câteva mii din luptători în Israel în cea mai mare escaladare a conflictului dintre cele două părți din ultimele decenii. Folosind parapante, bărci, motociclete și alte vehicule, teroriștii s-au infiltrat în Israel cu un singur scop aparent: uciderea și răpirea israelienilor, militari și civili deopotrivă.

Sub acoperirea miilor de rachete lansate, militanții grupării teroriste au reușit să penetreze bariera puternic fortificată dintre cele două tabere. Mai mult de 1.400 de israelieni au fost uciși și alte peste 3.000 răniți în atacul coordonat lansat de Hamas, în timp ce alte zeci de israelieni și cetățeni străini au fost luați ostatici de teroriștii palestinieni. Circa 100 dintre ei se află încă în mâinile teroriștilor, potrivit oficialilor de la Ierusalim, care cred că aproximativ jumătate dintre prizonieri au murit în captivitate.

Sabia lui Damocles

Într-un material dedicat marcării unui an de la atacul brutal al Hamas, Axios a scris că premierul Netanyahu a rezistat cu brio solicitărilor celor care îi cereau demisia din cauza eșecurilor grave de securitate care au făcut posibil carnagiul din 7 octombrie. Aceasta deși soarta lui politică a atârnat de un fir de păr, iar premierul s-a aflat luni de zile cu sabia lui Damocles deasupra capului.

Publicația a scris că, în zilele și săptămânile de după asaltul Hamas, “președintele Joe Biden, liderii opoziției israeliene și însuși Netanyahu au crezut că sfârșitul carierei politice a premierului nu era o chestiune de dacă (se va produce), ci când (se va întâmpla).”

Mai mulți oficiali americani au afirmat că președintele Biden a fost extrem de îngrijorat după primele convorbiri telefonice avute cu Netanyahu după atacuri, deoarece “premierul israelian părea în stare de șoc.”

“Biden, care îl cunoaște pe Netanyahu de mai bine de 40 de ani, nu-l auzise niciodată așa (pe premierul israelian),” iar acest lucru a influențat decizia liderului de la Casa Albă de a călători în Israel la zece zile după atacuri, au spus oficialii de la Washington.

În următoarele câteva luni, popularitatea lui Netanyahu a scăzut, cererile privind demisia sa s-au intensificat, iar rivalii săi politici au crescut constant în sondajele de opinie. Soarta lui Bibi Netanyahu părea pecetluită, mai ales că poziția sa politică fusese șubrezită înaintea atacului Hamas după luni întregi de proteste masive ale opoziției de stânga, nemulțumită de o serie de schimbări controversate ale unor reforme juridice inițiative de guvernul israelian.

Un analist Newsweek a văzut atunci acele proteste ca reflectând o confruntare mai largă între “clasa conducătoare israeliană mai laică, mai socialistă, în mod disproporționat Ashkenazi, deseori din Tel Aviv, care este întruchipată de Curtea Supremă liberală; și cei mai religioși, mai naționaliști, în mod disproporționat Sefarzi/Mizrahi, adesea locuitori în Ierusalim, mulți “deplorabili” care sunt întruchipați de coaliția de guvernare conservatoare a lui Netanyahu din Knesset.”

Revenirea

La exact un an de la atacul în masă lansat de teroriștii Hamas, Netanyahu a sfidat însă toate probabilitățile și continuă să se afle în fruntea guvernului israelian. Mai mult, comentatorii americani cred că el “acumulează victorii politice și strategice care îl încurajează mai mult ca niciodată,” iar acum are “capitalul politic pentru negocieri care ar putea stabili următorul buget al țării și să-i permită să continue să dețină frâiele pentru cel puțin încă un an în războiul regional pe mai multe fronturi pe care îl duce Israelul.”

Așa cum a spus un consilier de-al său, Netanyahu “simte că câștigă.” Premierul israelian, aflat la al șaselea mandat, va supraviețui în funcție mai mult decât președintele Biden, care, crede Axios, “a eșuat în mare măsură în încercările sale de a opri conflictul din Orientul Mijlociu și de a-l controla pe Netanyahu.”

Aceasta deși, pe plan intern, majoritatea israelienilor nu mai vor ca liderul Likud – principalul partid de dreapta din Israel – să fie prim-ministru și îi cer să nu mai candideze la următoarele alegeri.

Victorii militare

Cum a reușit însă Netanyahu să-și refacă imaginea, grav afectată de atacul din toamna trecută, și să iasă chiar întărit de pe urma acestor provocări? Axios a scris că, fidel modului său politic de operare, Netanyahu a supraviețuit politic de la o zi la alta, “până când o serie de succese militare obținute de Israel în ultimele trei luni l-au ajutat să schimbe cursul lucrurilor.”

Câteva din realizările majore ale Forțelor Armate ale Israelului (IDF) în ultima perioadă:

· La mijlocul lunii iulie, un atac aerian în sudul Gazei l-a ucis pe șeful aripei militare a Hamas, Mohammed Deif, aceasta fiind prima dată de la începutul războiului când Israelul a reușit să-l elimine pe unul dintre organizatorii atacului din 7 octombrie.

· IDF a atacat apoi instalațiile petroliere ale rebelilor Houthi, pro-Iran, din Yemen, primul bombardament din istorie desfășurat de israelieni la cea mai mare distanță de teritoriul statului evreu.

· Israelul l-a ucis apoi pe comandantul militar superior al grupării teroriste pro-iraniene Hezbollah, Fuad Shukr, într-un atac aerian produs la Beirut. (https://www.axios.com/2024/07/30/israel-airstrike-beirut-hezbollah-commander)

· După doar o zi, Israelul l-a asasinat pe liderul politic al Hamas, Ismail Haniyeh, într-o clădire rezidențială deținută de Gărzile Revoluționare din Iran la Teheran. Guvernul evreu nu a recunoscut că s-a aflat în spatele atentatului, așa cum de altfel procedează constant în astfel de situații, dar modul de operare este similar cu cel al serviciilor secrete israeliene, au spus experții.

· Două luni mai târziu, în septembrie, Israelul a lansat atacuri spectaculoase împotriva Hezbollah, detonând de la distanță mii de pagere și walkie-talkie folosite de gruparea teroristă. Atacurile au provocat mii de morți și răniți în rândurile membrilor Hezbollah, au compromis sistemele de comunicații interne ale grupului terorist și au creat paranoia în rândurile acesteia.

· Atacuri aeriene fără precedent, lansate în următoarele două săptămâni, au distrus două treimi din arsenalele de rachete și proiectile ale Hezbollah și au ucis aproape toată conducerea sa superioară, precum și mulți comandanți de nivel mediu.

· Atacurile israeliene au atins apogeul odată cu asasinarea liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah, și a multora dintre adjuncții săi de rang înalt, într-un atac țintit împotriva cartierului general al organizației teroriste produs la Beirut.

· Marțea trecută, Israelul a rezistat unui atac masiv iranian cu rachete balistice și drone, într-o altă realizare militară remarcabilă pentru statul evreu. Israelul a fost ajutat de aliații săi, în special de armata americană.

Întărit pe plan intern

Succesele militare ale IDF nu au fost însă singurele motive pentru care Bibi Netanyahu nu a fost înlăturat din fruntea guvernului, iar cariera sa politică este în siguranță pentru moment. Pe plan intern, Netanyahu a înregistrat cîteva victorii semnificative:

· El și-a convins principalul său rival politic, fostul ministru al Apărării, Benny Gantz, să se alăture guvernului de urgență și cabinetului său de război. Netanyahu nu a trebuit să muncească foarte mult pentru a face asta, a scris Axios. Imediat după atacul șocant din 7 octombrie, Gantz s-a oferit voluntar să se alăture guvernului aproape fără condiții și fără ca Netanyahu să fie nevoit să se despartă de vreunul dintre partenerii săi ultranaționaliști de coaliție. Intrarea lui Gantz în guvern a stabilizat coaliția lui Netanyahu în timp ce a divizat opoziția, care nu a reușit să prezinte o viziune alternativă pentru Israel și să crească presiunea asupra guvernului lui Netanyahu.

· După câteva luni, luna de miere dintre cei doi lideri s-a încheiat, iar Netanyahu a reînceput să-l insulte și să-l izoleze pe Gantz, care a pierdut tot mai mult capital politic până când a părăsit coaliția în iunie.

· Netanyahu a obținut o nouă victorie recent, atunci când rivalul său politic Gideon Saar s-a alăturat guvernului de la Iereusalim. Saar, care până acum câteva luni spunea că Netanyahu este “un dezastru pentru țară,” încearcă să-și salveze propria carieră politică. Analiștii de peste ocean cred că, avându-l pe Saar în cabinet, Netanyahu are spațiul de manevră politică pentru a supraviețui cel puțin încă un an sau pentru a convoca alegeri anticipate când va considera că este cel mai bun moment pentru el.

· Un alt motiv pentru supraviețuirea politică a lui Netanyahu este acela că premierul a refuzat să-și asume responsabilitatea pentru eșecurile de securitate care au dus la atacurile Hamas din 7 octombrie și să formeze o comisie națională de anchetă care să investigheze circumstanțele asaltului.

· De asemenea, Netanyahu a rezistat protestelor celor care îi cereau demisia din cauza refuzului său de a accepta un acord pentru ostaticii ținuți capitivi de Hamas și pentru încetarea focului în Gaza. “Netanyahu și-a mobilizat susținătorii, iar operațiunea sa masivă pe rețelele sociale împotriva familiilor ostaticilor a făcut din eventualul acord o problemă de diviziune politică și a lăsat mișcarea de protest ineficientă.”

· Toate acestea combinate au făcut ca Netanyahu să crească semnificativ în ultimele sondaje de opinie, iar partidul său să fie cel mai importanty dacă alegerile ar avea loc astăzi. În același timp, sondajele arată însă că coaliția sa ar pierde majoritatea dacă scrutinul ar avea loc astăzi și că majoritatea israelienilor încă vor ca el să-și dea demisia.

Sfidarea lui Biden

Pe scena globală, imaginea lui Netanyahu este pătată, a scris Axios. Relațiile sale cu Casa Albă sunt tensionate, mulți lideri occidentali îl critică și unii lideri din lumea arabă și musulmană, precum și din țări africane și sud-americane, îl numesc “un criminal de război.”

Zeci de diplomați, cei mai mulți din țări arabe și musulmane, au părăsit sala în semn de protest în timpul discursului pe care Netanyahu l-a ținut la Adunarea Generală a ONU luna trecută.

Unii comentatori vestici cred însă că atitudinea lui Netanyahu este cea corectă. El a ignorat constant apelurile la reținere pe care le-au făcut liderii occidentali, în special Casa Albă, și a implementat cu succes planurile militare adoptate de cabinetul său de război în confruntările cu Hamas și Hezbollah.

“Guvernele din Marea Britanie și America au dat israelienilor sfaturi pe care, din fericire, aceștia nu le-au ascultat. La începutul acestui an, Kamala Harris a avertizat că IDF nu ar trebui să intre în fortăreața Hamas din Rafah, în Gaza. După cum a spus ea cu înțelepciune: Am studiat hărțile. Din fericire, israelienii nu au ascultat ghidul pentru începători al lui Kamala despre Rafah. Au intrat în fortăreața Hamas, au continuat să caute ostatici, au continuat să omoare conducerea Hamas și au continuat să distrugă rachetele și alte depozite de muniție pe care Hamas le-a construit timp de 18 ani,” a scris The Spectator.

Potrivit publicației, “înțelepciunea comunității internaționale este că încetarea focului este întotdeauna de dorit, că reglementările negociate sunt întotdeauna de dorit și că violența nu este niciodată răspunsul. Ca de multe ori, aceste voci internaționale înțelepte habar nu au despre ce vorbesc.

Dușmanii Israelului au petrecut ultimul an încercând să-l distrugă, așa cum au făcut-o de atâtea ori înainte. Dar ei sunt cei de care s-a ales praful, cu regimul de la Teheran singurul care mai este, deocamdată, în picioare. În absența acestui regim terorist, nu doar Israelul, ci întregul Orient Mijlociu ar avea un viitor strălucit. Uneori ai nevoie de război pentru a face pace. Uneori există un preț de plătit pentru încercarea de a termina munca începută de Adolf Hitler. Cine s-ar fi gândit la asta?”

Potrivit lui William Cohen, fostul secretar al Apărării din mandatul președintelui Bill Clinton, premierul israelian “nu are încredere” în relația sa cu președintele Biden, după ce liderul de la Casa Albă a spus recent că se opune unui atac de represalii israelian împotriva regimului de la Teheran, în timp ce The Atlantic a scris că lui Netanyahu “nu-i pasă de prietenia lui cu Biden.”

Iar într-un mesaj sfidător, premierul Netanyahu l-a criticat sâmbătă pe președintele francez Emmanuel Macron și pe alți lideri occidentali despre care a spus că au cerut un embargo asupra armelor asupra Israelului din cauza atacurilor aeriene împotriva Hamas în Gaza.

“În timp ce Israelul luptă cu forțele barbariei conduse de Iran, toate țările civilizate ar trebui să fie ferm alături de Israel; totuși președintele Macron și alți lideri occidentali cer acum embargouri asupra armelor împotriva Israelului. Să le fie rușine,” a spus Netanyahu.

Netanyahu a numit poziția lor “o rușine,” adăugând că Israelul va câștiga “cu sau fără sprijinul lor, dar rușinea lor va continua mult după câștigarea războiului.”

Potrivit unor comentatori, poziția lui Netanyahu este justificată deoarece cauza Israelului este dreaptă. De aici și poziția sa sfidătoare împotriva liderilor occidentali care, mai ales la presiunile stângii vestice și ale grupurilor de protestatari arabi și musulmani care locuiesc în țările vestice, pun o presiune uriașă pe Israel.

Atitudinea intransigentă a lui Netanyahu este și unul dintre motivele pentru care Israelul își continuă operațiunile militare pe mai multe fronturi. Ajutat și de superioritatea tehnicii militare deținute de IDF, Netanyahu a ordonat lansarea unor atacuri spectaculoase împotriva dușmanilor Israelului, așa cum s-a întâmplat cu bombardamentul care i-a eliminat pe Nasrallah și conducerea Hezbollah.

De asemenea, bazându-se pe creativitatea serviciilor sale secrete, în special a celor din Mossad, Israelul a desfășurat operațiuni secrete remarcabile. De exemplu, experții cred că detonarea dispozitivelor de securitate ale membrilor Hezbollah a fost o operațiune ingenioasă, organizată și desfășurată ca la carte.

Ce urmează

Axios a scris că, în următoarele luni, Netanyahu se va confrunta cu mai multe provocări semnificative, inclusiv încercarea de a trece bugetul, promovarea unei legi care i-ar scuti pe partenerii săi ultra-ortodocși de coaliție de la serviciul militar și respingerea eforturilor Curții Penale Internaționale de a pune în aplicare mandatul de arestare emis pe numele său.

De asemenea, indiferent care dintre cei doi candidați principali va câștiga alegerile din SUA, Netanyahu va avea o altă provocare: atât Donald Trump, cât și Kamala Harris vor să vadă războiul din Orientul Mijlociu încheiat cât mai rapid. Fiecare din motive diferite. Harris – deoarece este presată de stânga progresistă care o susține, Trump fiindcă speră că, odată revenit la putere, va completa Acordurile Abraham și cu alte înțelegeri între statul evreu și diferite țări arabe.

În plus, în prima săptămână a lunii decembrie, Netanyahu va fi la tribunal, în procesul în care este judecat pentru corupție.

Toate aceste evenimente nu par însă să-l oprească pe Benjamin Netanyahu să-și pună în aplicare strategia. Următoarea sa mare provocare va fi răspunsul la atacul cu rachete și drone lansat recent de Iran. Ce va face Israelul?

Trump i-a cerut lui Netanyahu să atace fabricile nucleare ale regimului de laTeheran. Alte voci cred că Israelul va viza instalațiile petroliere ale Iranului. Oricare va fi însă răspunsul ales de cabinetul de război de la Ierusalim, este de așteptat ca Netanyahu să-și continue campania împotriva Iranului și aliaților acestuia din regiune, într-o confruntarea majoră nu doar pentru existența Israelului, dar și pentru supraviețuirea sa politică.

Surse: ABC News, Axios, Newsweek, Times of Israel, BBC, The Spectator, The Hill, The Atlantic, FoxNews, New York Post, The Guardian