Cum a reușit o ideologie care promova magia și pseudo-știința să distrugă competențele de alfabetizare a milioane de elevi americani și ce legătură are asta cu România – cercetătorul Dacian Dolean

Educația elevilor din țările vorbitoare de limbă engleză a fost influențată de-a lungul timpului (în valuri) de metoda de citire globală. Aceasta este o metodă care pune accentul pe citirea cuvintelor și propozițiilor întregi, un fel de joc de ghicit psiholingvistic, prin care elevii se uită la text, la propoziții, apoi la cuvânt și încearcă să își dea seama din context (ex. poze, cuvintele adecvate) cam despre ce cuvânt este vorba. Această metodă nu a fost validată științific, ci este mai degrabă un curent filosofic.

Această abordare este diametral opusă metodei clasice (fonetică-analitică-sintetică) care pune accentul întâi pe învățarea literelor și a sunetelor care formează un cuvânt, apoi pe îmbinarea dintre ele și abia la sfârșit pe descoperirea înțelesului cuvântului, a propozițiilor și a textului. Această metodă este validată științific, însă aplicarea ei în practică este mai dificilă deoarece presupune ca profesorul să fie bine pregătit profesional.

Metoda globală a devenit în scurt timp populară printre profesorii din America (și nu numai), iar în urmă cu 10-20 ani această metodă a fost promovată masiv la pachet cu alte ideologii pseudo-științifice învelite frumos în ambalajul intitulat „alfabetizarea echilibrată” (balanced literacy). Profesorilor li s-au părut fascinante poveștile prin care li se spunea că tot ce trebuie să facă este să le inspire elevilor dragostea față de lectură, să amenajeze în fiecare clasă un colț de lectură în care elevii să citească individual, iar când elevii au dificultăți de citire, să li se spună să se uite la poze și să ghicească cuvântul pe care trebuie să îl citească.

Dintr-o dată, predarea citirii a devenit ceva magic, ceva fermecător, o activitate care se dezvoltă natural prin imersiune într-o lume a cărților, o acțiune de promovare a iubirii față de cărți, un proces de învățare implicită, în timp ce actul de predare propriu-zis (explicită) a devenit din ce în ce mai marginalizat. Acest curent uneori caracterizat ca alfabetizare bazată pe vibrații („vibes-based literacy”) nu se bazează pe dovezi științifice, ci pe emoții. Profesorilor le-a plăcut ce au auzit. Însă dacă această poveste nu i-a afectat prea tare pe mulți dintre elevii proveniți din medii socio-economice avantajate care aveau abilități lingvistice avansate (sau ai căror părinți și-au permis să le ofere meditații pentru a remedia problemele apărute), pentru copiii din mediile socio-economice dezavantajate și minoritari această abordare s-a dovedit dezastruoasă. De exemplu, când am predat psihologie la un colegiu din statul american Georgia am avut un student care mi-a spus că nu știe „cuvântul acela lung” de pe slide (manipulation). Când am început să îi explic definiția cuvântului, studentul m-a întrerupt și mi-a explicat că știe ce înseamnă manipulation, dar că nu a știut ce scrie acolo.