Cum ajută alegătorii tineri ascensiunea extremei drepte, iar cei vârstnici ascensiunea extremei stângi în Germania de est

Înfrângerea răsunătoare a partidelor de guvernământ din Germania în landurile estice Saxonia și Turingia a provocat în mod inevitabil o mulțime de speculații cu privire la posibilitatea înlăturării cancelarului Olaf Scholz sau a destrămării coaliției la nivel federal, formată din Partidul Social Democrat (SPD), Verzi și Partidul Liber Democrat (FDP), relatează The Times.

Speculațiile nu sunt complet zadarnice. Chiar dacă guvernul de la Berlin va rezista probabil datorită inerției și fricii de ceva mai rău, există cu siguranță o mulțime de tendințe negative în curs de desfășurare.

Cu toate acestea, o utilizare mai productivă a timpului este studierea factorilor care au condus la această respingere dureroasă a politicii obișnuite și întrebarea ce pot face partidele tradiționale în legătură cu aceasta. Grație unui sondaj detaliat la ieșirea de la urne realizat de Infratest Dimap, există o mulțime de informații despre cum au votat oamenii și de ce.

Acestea indică o situație profund descurajantă pentru centrul politic. Partidele principale sunt prinse într-un fel de menghină între două vehicule politice anti-sistem complementare.

Partidul Alternativa pentru Germania (AfD), care mizează foarte mult pe etno-naționalism, și noua Alianță Sahra Wagenknecht (BSW), care este sceptică în privința imigrației, dar care pune accentul și pe economia redistributivă și pe restabilirea relațiilor cu Kremlinul, au electorate care se suprapun, dar care sunt în general distincte.

Profilul bazei de sprijin a AfD în Turingia, unde s-a clasat pe primul loc cu aproape 33%, este deosebit de frapant. Clișeul conform căruia partidul depinde de alegătorii mai în vârstă, plini de nostalgia zilelor Republicii Democrate Germane (RDG) comuniste, cu greu ar putea fi mai departe de adevăr.

De fapt, partidul s-a descurcat cel mai bine în rândul tinerilor sub 25 de ani, obținând 38% din voturi din partea acestei categorii de vârstă. De asemenea, a obținut 36% din voturile milenarilor, dar doar 19% din voturile celor de peste 70 de ani. Dominația sa asupra Generației Z este extraordinară: niciun alt partid nu a obținut nici măcar jumătate din sprijinul acestui grup de vârstă, așa cum a obținut AfD.

Când Björn Höcke, liderul înflăcărat al AfD în Turingia, a afirmat că reprezintă „partidul tinerilor”, nu s-a înșelat.

Au existat și alte schimbări notabile. În mod tradițional, AfD a atras mult mai mulți bărbați decât femei. De data aceasta, însă, a fost cel mai popular partid în rândul alegătorilor de sex feminin.

La precedentele alegeri de stat din Turingia, în 2019, 53% dintre susținătorii AfD au declarat că s-au orientat către partid în principal din cauza dezamăgirii față de establishment și doar 39% au declarat că au făcut-o pentru că au crezut că partidul are răspunsurile corecte.

Acum, aceste proporții s-au inversat aproape exact: doar 40 % dintre cei care au votat AfD au declarat că au făcut acest lucru în semn de protest, în timp ce 52 % au spus că au făcut-o din convingere

Doar minorități foarte mici dintre acești alegători au sprijinit AfD din cauza politicii sale conciliante față de Rusia sau a criticilor sale împotriva politicii de mediu net zero. În schimb, 36% dintre aceștia au identificat imigrația ca fiind cea mai importantă problemă, iar 35 % au afirmat că este vorba despre infracționalitate.

O altă evoluție interesantă este modul în care s-a schimbat viziunea electoratului larg asupra AfD. Aproximativ 58% dintre alegători – aproape de două ori mai mulți decât cei care au susținut partidul la urne – au declarat că li se pare „bine că AfD dorește să limiteze mai mult afluxul de imigranți și refugiați”.

De asemenea, 56% au afirmat că AfD „spune lucruri care nu pot fi spuse de celelalte partide”, 52% doresc ca celelalte partide să colaboreze cu AfD „de la caz la caz”, iar 40% ar dori ca AfD să facă parte din următorul guvern al statului Turingia. De asemenea, AfD este considerat mai competent decât Uniunea Creștin-Democrată (CDU) de centru-dreapta în majoritatea domeniilor politice, în afară de economie.

Cu alte cuvinte, în timp ce AfD încă este respins de un număr mare de locuitori din Turingia, există mulți care îl consideră o parte legitimă a spectrului democratic al statului, chiar dacă ei înșiși nu o susțin.

BSW, care a avut un scor de aproape 16% în Turingia, în schimb, și-a atras cea mai mare parte a sprijinului de la persoanele de peste 60 de ani. Alegătorii săi sunt convinși în mod disproporționat că Germania de Est are o „cultură și o mentalitate” diferită de cea din vest și că est-germanii sunt „în multe privințe încă cetățeni de mâna a doua”.

Ei sunt motivați cel mai puternic de „justiția socială”, „interesele Germaniei de Est”, politica privind Ucraina și Rusia, educația și politica de azil, în această ordine.

Aceasta înseamnă că BSW, al cărui lider Sahra Wagenknecht este o fostă membră a partidului comunist de guvernământ din RDG, născută în Turingia, începe să semene mult mai mult cu o mișcare regională particularistă din Germania de Est decât o face AfD.

Aceste date sugerează că nu există o soluție unică pentru ca partidele principale să își recâștige alegătorii pierduți în est. Răspunsul cel mai evident este înăsprirea restricțiilor privind imigrația ilegală, deși eforturile anterioare ale guvernului – reforma sistemului UE de redistribuire a solicitanților de azil și câteva modificări ale normelor de expulzare – nu par să fi făcut mare impresie asupra electoratului.

În urma presupusului atac terorist de la Solingen (Germania de vest) de luna trecută, coaliția de la Berlin a expulzat în Afganistan o mână de solicitanți de azil respinși și probabil va reduce beneficiile pentru noii sosiți. Este posibil să nu poată face mult mai mult fără a se confrunta cu aceleași constrângeri care au împiedicat toate eforturile anterioare de a părea dură în această privință.

În 2017, Olaf Scholz, viitorul cancelar SPD, a prezentat o descriere minuțioasă și atentă a dificultăților în cartea sa Hoffnungsland (Țara speranței). Cele mai multe dintre acestea sunt încă valabile. Expulzările sunt dificile din punct de vedere juridic, mai ales atunci când migranții nu au documente corespunzătoare sau țările lor de origine nu sunt dispuse să îi primească înapoi. De asemenea, autoritățile sunt constrânse de legislația UE și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

O opțiune, așa cum a sugerat Dietmar Woidke, șeful executivul din Brandenburg (lat land din est unde vor avea loc alegeri pe 22 septembrie) și un aliat al lui Scholz, pentru Sunday Times, este o revizuire radicală a tot ceea ce a mers prost în politicile de azil ale Germaniei de la criza migrației din 2015.Cu toate acestea, și acest lucru ar putea sfârși doar prin a consolida sprijinul pentru AfD, care a susținut acest argument tot timpul.