Cum ar putea opera „coronabondurile” zonei euro

Pandemia de coronavirus a reînviat dezbaterea acerbă dintre țările din zona euro cu privire la emiterea în comun a datoriilor pentru a răspunde nevoilor de asistență medicală și a atras abordarea declinului economic profund care va urma. Nouă dintre cele 19 țări care utilizează moneda unică au cerut la 25 martie un instrument de creanță comun emis de o instituție europeană, pentru combaterea epidemiei și a efectelor sale.

Ideea unei astfel de datorii denumite „coronabonduri”, a fost respinsă de Germania, Olanda, Finlanda și Austria, statele nordice „austere” din punct de vedere fiscal fiind circumspecte în a pune în comun datoriile cu mai multe țări pe care le consideră cheltuitoare din sudul Europei. Ideea emiterii creanțelor în comun a fost ridicată anterior de Italia, în timpul crizei financiare globale din 2009, și de Franța și Italia în 2012, în momentul culminant al crizei datoriilor suverane din zona euro, și respinsă de Berlin și de aliații săi.

Dar ideile sunt susceptibile să evolueze și să se aprofundeze pe măsură ce actuala criză determină mai multe discuții. Mai jos sunt prezentate diferite opțiuni pentru mutualizare, de la ceea ce există acum la cele mai ambițioase propuneri.

Posibilitatea datoriilor emise în comun în zona euro

Zona euro emite în comun datorii prin fondul său de salvare, Mecanismul european de stabilitate, care se împrumută pe piață în raport cu securitatea capitalului subscris și nevărsat asigurat de guvernele zonei euro.

Fondul, împreună cu predecesorul său EFSF, au emis o astfel de datorie pentru a salva Grecia, Irlanda, Portugalia, Cipru și Spania în timpul crizei datoriilor suverane. Acesta poate și probabil va oferi acum linii de credit standby, numite ECCL, de până la 2% din produsul intern brut al unei țări sau în total 240 de miliarde de euro tuturor țărilor din zona euro.

Posibilitatea unei datorii emise în comun a UE

Comisia Europeană a emis datorii prin Mecanismul european de stabilitate financiară (EFSM) pentru a ajuta la finanțarea salvărilor din Grecia, Irlanda și Portugalia și a acorda ajutor pentru balanțele de plăți ale Letoniei, Ungariei și României.

Datoria EFSM este susținută de toate cele 27 de țări ale Uniunii Europene prin bugetul comun pe termen lung al blocului. Poate și probabil va emite 100 de miliarde de euro din datorii, garantate de 25 de miliarde de euro de garanții din partea statelor membre, pentru a finanța subvențiile salariale în toate țările UE, ca parte a unei scheme de lucru de scurtă durată, pe modelul planului german „Kurzarbeit”.

Împrumuturi de la Banca Europeană de Investiţii (BEI)

BEI, brațul de investiții al UE, este deținut de guvernele UE și emite datorii în jur de 60 de miliarde de euro în fiecare an, pentru a împrumuta pentru diferite proiecte ale membrilor blocului.

S-a oferit să ofere împrumuturi în plus în acest an 40 de miliarde de euro și poate oferi împrumuturi cu 200 de miliarde de euro în plus, dacă guvernele îi acordă garanții de 25 de miliarde de euro suplimentare.

Propunerea Franţei pentru un fond unic de recuperare

Franța și-a propus săptămâna trecută să se creeze un fond doar pentru cinci până la 10 ani, cu o dimensiune încă nedeterminată, pentru a finanța recuperarea economiei europene din recesiunea pe care o va provoca pandemia.

Fondul va derula un program unic de împrumut în numele tuturor țărilor europene, folosind fonduri strânse pentru a oferi credit ieftin pentru a ajuta toate economiile blocului să se reconstruiască după șocul noului coronavirus și măsurile de stopare a răspândirii acestuia.

Durata a fondului este prevăzută pentru a convinge Germania și Olanda că nu va fi un pas către mutualizarea permanentă a datoriilor. Dar oficialii spun că diviziunile sunt adânci chiar și în ceea ce privește mutualizarea datoriilor cu un singur scop.

Active sigure în zona euro

Comisia Europeană a propus, în 2017, ceea ce a numit European Safe Asset – o clasă de obligațiuni în euro, care ar putea deveni un reper pentru piețele financiare europene.

Printre mai multe opțiuni analizate a fost una care nu ar mutualiza datoriile. În schimb, ar fi creat un instrument sintetic prin care o bancă privată ar cumpăra obligațiuni ale guvernelor din zona euro și ar emite propria sa obligațiune, activul sigur, susținut de acel portofoliu.

Ideea a fost respinsă de Germania, care se teme că ar fi primul pas către mutualizarea datoriilor.

Mutualizarea parțială a datoriilor

Mai multe think-tank-uri de top, inclusiv Consiliul German al Experților Economici, au propus în timpul crizei datoriilor suverane mutualizarea parțială a datoriei guvernamentale din zona euro. O idee a fost ca zona euro să fie responsabilă în comun pentru datoriile unei țări de până la 60% din PIB – limita UE în ceea ce privește împrumuturile guvernamentale – guvernele individuale asumându-și responsabilitatea pentru excesul pe care îl au peste această valoare.

O altă idee a fost ca guvernele să-și reunească datoriile de peste 60% din PIB într-un Fond european de răscumpărare pentru care vor fi responsabili toți membrii zonei euro. Dar fiecare țară ar trebui să se angajeze pe o cale de consolidare obligatorie, în cadrul căreia ar fi obligată să ramburseze datoria transferată pe o perioadă de 20 – 25 de ani. Cancelarul german, Angela Merkel, a declarat că ideea se va confrunta cu probleme constituționale și va necesita modificări ale tratatelor UE.

Sursa: Canada.com / Autor: Jan Strupczewski / Traducerea: Cristina Zaharia (Rador)