Cum arată criza de asistenți medicali și infirmieri din spitalele germane / Cât câștigă și în ce condiții muncesc / Asistentă medicală: Mi se pare frumos că lumea ne aplaudă, dar asta nu ne ajută să ne plătim chiria

Infirmierii germani cer de ani buni mai mulți bani. Ei sunt brusc luați acum în seamă, în plină epidemie de coronavirus. Primesc chiar aplauze din balcoane. Dar își vor mai aminti oamenii de ei după ce va trece criza? Deutsche Welle a realizat un reportaj în spitalele germane.

„Semăna cu un serviciu în care ești disponibil 24 de ore din 24”, povestește Jan Peters (nume modificat), în vârstă de 27 de ani, despre munca de infirmier calificat într-un spital din vestul Germaniei. De fapt, el ar fi trebuit să lucreze 10 schimburi de noapte pe lună, dar telefonul său suna mult mai des decât atât, din cauza lipsei de personal.

S-a alarmat după ce a fost nevoit să lucreze șase nopți la rând, ulterior fiind atât de obosit încât a dormit și a ratat inclusiv ziua de naștere a mamei sale: „Atunci m-am gândit că nu voi fi în stare să fac acest job timp de 30 de ani, probabil nici măcar 10.” Jan Peters a schimbat locul de muncă, alegând un job cu program limitat, dar nici acolo nu a scăpat de numeroase ore suplimentare. În urmă cu șase luni, s-a decis să renunțe total la profesia de infirmier.

Interes brusc

Azi, sistemul medical german ar avea nevoie de Peters și de alții ca el în lupta împotriva coronavirusului. Oficial, potrivit Agenției germane a Muncii (BfA), deja în 2018 cam 40.000 de locuri de muncă erau neocupate în sectorul îngrijirii pacienților. Cifrele reale sunt însă mult mai mari, susțin experții din domeniul sanitar. Numeroși angajatori nici măcar nu au mai apelat la serviciile BfA, pentru că nu mai primeau niciun fel de aplicații pentru locurile de muncă vacante.

Lipsa personalului sanitar calificat este demult o criză cu care s-au obișnuit deja mulți germani. Pandemia de coronavirus a zguduit însă din nou societatea germană. Politicienii numesc acum infirmierii drept forță de muncă „relevantă pentru sistem”. Populația îi aplaudă seara din balcoane. Dar, pentru mulți dintre cei care lucrează în îngrijirea pacienților, această recunoaștere vine prea târziu.

„Acum suntem calificați drept ´relevanți pentru sistem´, dar așa am fost mereu”, spune Nora Wehrstedt. Ea are 29 de ani și lucrează ca infirmieră în clinica municipală Braunschweig: „Mi se pare frumos că lumea ne aplaudă, dar asta nu ne ajută să ne plătim chiria.”

Pe lângă munca pe ture în clinică, ea este și vicepreședintă a Camerei de Infirmieri din Saxonia Inferioară. „Recunoașterea și aprecierea sunt importante, dar avem nevoie de sprijinul oamenilor și atunci când luptăm pentru condiții de muncă mai bune”, spune ea.

Echipamentele de protecție lipsesc

Infirmierele și infirmierii cer deja demult salarii mai mari și personal mai numeros. În actuala criză a coronavirusului le lipsește materialul de protecție esențial, în multe locuri nu mai sunt destule măști de protecție. „Dacă nu suntem atenți și nu consolidăm sectorul infirmierilor, atunci și mai mulți colegi vor renunța la această meserie după trecerea pandemiei”, avertizează Wehrstedt.

Pe Internet, a atras atenția recent o petiție adresată ministrului federal al Sănătății Jens Spahn. În ea se cer protecție sporită și creșteri salariale pentru infirmieri. 350.000 de persoane au semnat petiția până la sfârșitul lui martie.

Documentul nu are vreo consecință juridică, dar el arată că multă lume ascultă acum vocea infirmierilor și îngrijitorilor. „Remarcăm cum se schimbă modul în care suntem priviți. Oamenii spun: cereți-vă drepturile, aveți dreptul la refacere și protecție”, spune Yvonne Falckner. Infirmiera din Berlin a fost una din inițiatoarele petiției.

Potrivit Ministerului Sănătății, au fost livrate deja suplimentar 20 de milioane de măști și 15 milioane de mănuși de protecție. În total, ar fi planificate în buget trei miliarde de euro pentru achiziționarea de echipamente medicale de protecție.

Încredere pierdută

Problemele din domeniul îngrijirii bolnavilor amintesc de un cerc vicios. Pentru că personalul calificat lipsește, cei care lucrează în domeniu sunt suprasolicitați. Când ei se decid să demisioneze, lipsa de personal se adâncește. „Mulți ucenici renunță deja din primul an de pregătire profesională, după ce ajung să se familiarizeze cu condițiile de muncă”, explică Johanna Knüppel, purtătoare de cuvânt a Asociației profesionale a infirmierilor germani.

Lipsa personalului s-a acutizat în ultimii ani. În 2011, 36% din spitale aveau probleme cu ocuparea locurilor de muncă în domeniul îngrijirii pacienților. În 2019, deja 78% din spitale și clinici aveau această problemă, după cum reiese dintr-un sondaj al Institutului Spitalelor Germane. Personalul de îngrijire lipsește aproape în toate spitalele analizate cu capacitate de peste 600 de paturi.

Și mai grea este situația în căminele pentru vârstnici sau persoane cu nevoi speciale, unde și salariile sunt în medie mai mici. Experții de la Universitatea Bremen au făcut recent o expertiză pentru Ministerul Sănătății, concluzia fiind că astfel de cămine ar mai avea nevoie de încă 120.000 de infirmieri față de numărul disponibil în prezent.

Ministerul planifică acum sporirea numărului ucenicilor, un salariu minim de 15 euro pe oră a fost adoptat recent. O altă măsură de combatere a lipsei personalului a fost luată în urmă cu doi ani, când s-a decis stabilirea unui număr minim de infirmieri pentru anumite secții spitalicești. Dar penuria de angajați este atât de mare, încât acest prag minim a trebuit ridicat din nou din cauza crizei coronavirusului.

Johanna Knüppel de la Asociația profesională a infirmierilor germani observă interesul crescut al politicienilor față de acest sector, dar deplânge absența unor soluții rapide: „Domeniul îngrijirii a fost neglijat ani la rând. Va fi nevoie de mulți ani până când angajații din acest sector vor avea din nou încredere în sistem”.

Momentul potrivit pentru cereri

De aceea, infirmierii vor să se folosească de criză pentru a obține salarii mai bune. Camera de infirmieri din Saxonia Inferioară a calificat salariul minim de 15 euro drept „o glumă” și cere un venit lunar brut de 4000 de euro.

O poziție similară au și inițiatorii petiției online adresate ministrului Sănătății Spahn. Potrivit Oficiului Federal de Statistică, infirmierii calificați din spitale câștigă în medie 3.502 euro brut iar cei din cămine 3.116 euro brut pe lună. Sindicatul Verdi cere acum un spor lunar de pericol de 500 de euro.

Pare că și politicienii sunt mai dispuși să investească mai mult în sectorul îngrijirii pacienților. Ministrul federal al Muncii, Hubertus Heil, crede că noile salarii minime sunt prea mici și a cerut contracte tarifare pentru toți angajații din sectorul îngrijirii.

Purtătorul de cuvânt în domeniul Sănătății al grupului parlamentar al SPD, Karl Lauterbach, crede că este „potrivit ca acum, în contextul crizei actuale, să se negocieze un supliment de plată care să se achite permanent angajaților din acest sector”, după cum a declarat el pentru DW. „Astfel am putea reuși eventual să-i readucem în domeniu pe cei care au renunțat la această meserie.”

Lauterbach crede că acum ar fi momentul potrivit pentru a vorbi despre bani: „Altfel, după criză, nimeni nu-și mai amintește nimic”, mai ales că se așteaptă dificultăți economice majore. Și asistenta medicală Yvonne Falckner respinge criticile potrivit cărora nu ar fi acum momentul potrivit pentru a cere mai mulți bani: „Nu ne ajută cu nimic să amânăm discuția pe mai târziu. Când anume va fi acest ‘mai târziu’?”

Sceptici din experiență

Se va menține interesul publicului față de sectorul îngrijirii și după ce criza se va fi terminat? „Oamenii aplaudă acum de la balcoane pentru că se tem să nu se îmbolnăvească la rândul lor”, spune socioloaga Barbara Thiessen, profesoară la Universitatea Landshut: „Văd acum că există alții care se expun riscului și care rămân în clinici și continuă să lucreze.” Aplauzele sunt în această situație o „reacție absolut de înțeles”, dar „și una cinică”, în contextul condițiilor de lucru foarte dificile.

„Acum, infirmierii și personalul medical primesc aplauze și poate chiar niște premii neimpozabile. Dar dacă nu se schimbă condițiile de muncă, atunci totul a fost doar o palmă peste față”, crede Thiessen. Ea se îndoiește că personalul din sectorul îngrijirii pacienților va mai primi atât de necesarul sprijin și după criză.

Infirmiera Nora Wehrstedt remarcă modul în care se schimbă atitudinea populației: „Înainte, îngrijirea pacienților nu era apreciată corespunzător, mulți ne reduceau munca la activități precum schimbarea pacienților, aducerea de mâncare și apă pentru aceștia.”

Acum observă lumea că este vorba de mult mai mult decât atât. Angajații din acest sector ar fi însă, „din cauza experiențelor de până acum, sceptici în ceea ce privește schimbările pe termen lung”, spune ea: „Ni s-au promis deja multe, din care s-a realizat puțin.”

Sursa Foto: Pexels.com