Cum arată cursa prezidențială cu o săptămână înainte de alegeri / Mai poate fi evitat scenariul Ciolacu – Simon în turul doi?

Campania intră de acum în linie dreaptă. Cu o săptămână înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale, Marcel Ciolacu (PSD) și George Simion (AUR) par să aibă prima șansă la intrarea în finală. Planul PSD de a-l ajuta pe Simion să crească a funcționat perfect. Scoaterea Dianei Șoșoacă din cursă, cu mâna Curții Constituționale, a avut drept scop principal galvanizarea voturilor lui Simion. Cu Șoșoacă alergând pe același culoar extremist-naționalist, riscul ca liderul AUR să piardă voturi și să rateze intrarea în turul doi era major. Acum, în „poza zilei” vedem patru imagini distincte.

1. Un monolit aliniat în spatele lui Marcel Ciolacu – voturile PSD (stânga populistă).
2. Un alt bloc electoral îl susține pe George Simion – voturile AUR anti-sistem, anti-occidentale, anti-UE, cu narative pro-rusești. În unele sondaje, Simion este la mare distanță de Lasconi, în altele este umăr la umăr. Totuși, sondajele interne nu măsoară votul din diaspora. Ele s-ar putea să-l ajute de această dată pe Simion.
3. Voturile anti-PSD (greu de spus de dreapta), fărâmițate, fragmentate de o puzderie de candidați: Elena Lasconi (USR), Nicolae Ciucă (PNL), Mircea Geoană (independent), Cristian Diaconescu (independent).
4. În fundal se mai văd câteva candidaturi irelevante: Călin Georgescu, Ludovic Orban, Kelemen Hunor, Ana Birchall, Cristian Terheș și alte candidaturi care se vor distribui cumva în turul doi.

Alegătorii sunt, pe bună dreptate, descumpăniți, dezamăgiți și derutați. Avem de ales, de departe, între cea mai slabă ofertă politică de după 1990. O parte din electoratul anti-PSD se întreabă cu cine să voteze pentru a nu-și risipi votul. Dacă aruncăm din nou o privire peste „poza zilei”, vom realiza rapid că există o singură variantă ca, în locul lui George Simion, să intre în turul doi un candidat anti-PSD: retragerea unor candidați dintre cei trei care fragmentează votul și alinierea lor în spatele unui candidat unic.

Este treaba lor să negocieze, să discute și să vadă dacă pot ajunge la o înțelegere. Unificarea candidaturilor anti-PSD pare însă un proces aproape imposibil, deja îngreunat de unele incidente. Elena Lasconi, de exemplu, a denunțat public presupuse presiuni exercitate asupra ei pentru a se retrage, inclusiv prin intermediul fostului ambasador SUA, Adrian Zuckermann. Un început cât se poate de prost. Dacă scandalul continuă, șansele unificării scad dramatic spre zero.

Vor mai exista, cu siguranță, tentative în următoarele zile de a așeza toți candidații la masă, dar nu va fi ușor. Cine va arbitra retragerea? Pe ce criterii? Ce sondaje vor fi luate în calcul? Apoi, mai este o pastilă greu de înghițit. Oricare dintre cei doi lideri de partid se va retrage în favoarea celuilalt, Ciucă sau Lasconi, își condamnă partidul la parlamentare. USR și PNL pierd masiv voturi dacă rămân fără candidat. Cine va accepta să-și sacrifice partidul pentru a trimite candidatul celuilalt în turul doi?

Unificarea candidaților anti-PSD pare o misiune imposibilă, dar, realist vorbind, este singura soluție pentru a evita un dezastru politic previzibil. Dacă George Simion intră în turul doi, ajutat de PSD și Marcel Ciolacu în plan politic și mediatic, atunci AUR devine cel mai mare partid de opoziție. Partidul extremist va beneficia din plin de succesul lui Simion din primul tur o săptămână mai târziu, când vor fi organizate alegeri parlamentare. Acest rezultat va speria suficient de mulți alegători cât să-i asigure victoria lui Marcel Ciolacu în turul doi. Scenariul Iliescu-Vadim din 2000 se repetă la indigo. Cu toate promisiunile că va împărți puterea, greu de crezut că o va face după ce se va vedea stăpân la Cotroceni și cu partidul victorios în alegeri.

Lupta liberalilor și a useriștilor cu George Simion este o greșeală tactică pe acest final de campanie. Nu fac decât să-i dea și mai multă importanță, iar, în final, să-l victimizeze. Solicitarea declasificării documentelor din Ucraina și Republica Moldova este o altă mare eroare. Cel mai probabil, în acele hârtii nu există nimic despre întâlniri cu spioni ruși sau alte probe că liderul AUR ar fi pilotat de Moscova, ci doar acuzațiile deja cunoscute că Simion amenință integritatea celor două state prin acțiunile și declarațiile sale revizioniste. Or, pe liderul AUR nu-l afectează cu absolut nimic să apară hârtii oficiale din care să rezulte ce știm deja cu toții: că este revizionist în raport cu Ucraina și unionist în raport cu Moldova. Cu ce-l încurcă așa ceva? Dimpotrivă, îl ajută. Este discursul său public de ani de zile.

Liberalii și useriștii ar trebui să-și canalizeze acum toată energia pe un singur subiect: cum ar putea face pentru a defila în ultima săptămână de campanie cu un singur candidat? Ciucă sau Lasconi? Ce-i pot oferi lui Geoană pentru a susține un candidat unic? Ar putea fi soluția de compromis însuși fostul adjunct NATO? Acestea sunt singurele teme care ar trebui să-i preocupe în următoarele ore. Orice altceva este pierdere de vreme și drumul sigur către irelevanță în opoziție. Iar România va arăta altfel din decembrie încolo. Într-un fel nesănătos și periculos pentru democrație.