Cum arată din interior blocajul administrației din SUA? Greg Kay, fost oficial din Departamentul de Stat, descrie ce se întâmplă în timpul unui shutdown

Angajații guvernamentali americani care sunt nevoiți să lucreze în timpul în care administrația este paralizată continuă să își îndeplinească sarcinile cu dedicație, sperând că liderii politici vor reuși, până la urmă, să ajungă la un acord care să pună capăt situației, spune Greg Kay, fost oficial din Departamentul de Stat de la Washington, care a trăit, de-a lungul carierei sale, mai multe blocaje parțiale ale guvernului federal. Într-un interviu online acordat G4Media.ro, Kay s-a referit la situația actuală din administrația americană, blocată din cauza disputei dintre preşedintele Donald Trump şi democrații din Congres cu privire la buget şi la finanţarea construirii unui zid la frontiera cu Mexic. Fostul oficial a vorbit despre angajații guvernamentali care trăiesc de la un salariu la altul și care sunt afectați de actuala criză, devenită sâmbătă cel mai lung shutdown din istoria Statelor Unite, cu 22 de zile consecutive de blocaj parțial. Analiștii au calculat că această criză a avut, până vineri, un cost de aproximativ 3.6 miliarde de dolari, iar, în cazul în care închiderea parțială a guvernului va continua încă două săptămâni, impactul total va fi de 6 miliarde de dolari.

Greg Kay, care a servit timp de 25 de ani în U.S. Department of State’s Foreign Service (Diplomatic Corps), atât la misiuni diplomatice americane din străinătate, cât și în interiorul Americii, a fost rugat de G4Media.ro să comenteze criza declanșată de confruntarea dintre Trump și liderii democrați privind banii pentru construirea zidului la granița de sud a Statelor Unite și care a dus la paralizarea a circa un sfert din instituţiile guvernamentale, precum și la suspendarea salariilor pentru mai mult de 800 de mii de angajaţi federali. Cum se vede blocajul administrației din interior, care e moralul angajaților și dacă declararea situației de urgență națională ar fi soluția de ieșire din criză sunt câteva dintre subiectele discutate cu Greg Kay.

Despre shutdown:

„Am lucrat pentru Departamentul de Stat din SUA în perioada 1990-2015. În anii în care am fost angajat, am trecut prin câteva blocaje parțiale ale guvernului, cel mai lung dintre ele fiind cel care a durat 21 de zile, din decembrie 1995 până în ianuarie 1996, în timpul administrației Clinton. Ca și angajații guvernului de astăzi, eu și colegii mei am pierdut atunci, de asemenea, un cec de salariu și am fost sfătuiți, prin e-mail, să avertizăm toate instituțiile cărora le datorăm bani că plățile ar putea să întârzie, din cauza închiderii administrației. Am fost în cele din urmă rambursați, iar eu sunt recunoscător că, personal, nu am suferit niciun fel de greutăți financiare, având destule economii pentru a acoperi costurile.

Cu toate acestea, așa cum am auzit în mass-media, sunt mulți (angajați) care trăiesc de la un salariu la altul, iar situația actuală a pus angajații federali într-o dificultate serioasă din care multora le va fi dificil să iasă.

Aș vrea să-mi exprim opiniile privind situația actuală într-un mod care să nu fie partizan, dar, în același timp, cred că președintele (Trump) și-a asumat întreaga responsabilitate pentru închiderea administrației luna trecută, în fața multor camere de televiziune. Acestea fiind spuse, nu cred că greșesc atunci când afirm că, în acest an, mulți vor da vina pe actuala Casă Albă pentru dificultățile pe care le vor întâmpina și care ar fi putut fi evitate, dacă nu ar fi existat factorul unei politici riscante aplicate.

În calitate de fost (dar pentru totdeauna) ofițer din Foreign Service, nu pot să nu mă gândesc la felul în care discuțiile aflate în desfășurare – și, din păcate, neproductive – de la Washington pot fi percepute de publicul din întreaga lume. Îmi pare rău când știu că va gândiți că imaginea unei națiuni aflată în închidere parțială este una care, în mod decisiv, nu ne onorează. Rămâne de văzut cum toate aceste lucruri pot începe să afecteze economia națională, deoarece salariile angajaților federali nu sunt singurul lucru de care trebuie să ne facem griji. Călătoriile, comerțul, agricultura, turismul și industria ar putea fi, de asemenea, influențate în mod negativ de o oprire prelungită a administrației. De aceea am încredere că acele minți mai înțelepte decât a mea vor reuși să anticipeze o soluție și, mai ales, vor face asta cât mai curând.“

Despre moralul angajaților afectați:

„Deoarece nu mai sunt angajat de peste trei ani, o să vorbesc de atmosfera în care am lucrat atunci când au avut loc închiderile parțiale de guvern.

Mentalitatea generală, și care există cu siguranță în rândul personalului din cadrul Foreign Service, este una dedicată și de oferire a unor servicii excelente, indiferent de circumstanțe. În consecință, dacă aveai un loc de muncă în care erai nevoit să lucrezi în fiecare zi – față de cei a căror muncă îi obligă să rămână acasă – ai fi făcut-o și ai fi continuat cu îndatoririle pe care le aveai. A existat încrederea că cei în poziție de autoritate ne vor compensa în cele din urmă munca pe care am depus-o și, prin urmare, moralul – în cea mai mare parte – a fost destul de ridicat.

Cu toate acestea, ținând cont de conducerea prezentă a Casei Albe, nu pot spune același lucru despre actuala generație de angajați federali. Spun asta pentru că acum vedem zilnic imagini televizate ale angajaților guvernamentali, care protestează zgomotos în apropierea instituțiilor în care lucrează, precum și în fața Casei Albe. De asemenea, cred că astăzi, față de anii mei ca angajat al guvernului, nu există nicio asigurare – și nicio empatie reală – de la ramura executivă, care să le ofere acestor oameni încredere în conducerea lor. Angajații pot începe să creadă că executivului nu îi pasă de interesele lor. Subliniez din nou că nu vreau să arăt niciun fel de prejudiciu în a-mi exprima gândurile, dar, în același timp, pot afirma că, chiar și în momentul de apogeu al blocajului de guvern din 1995-96, când Camera Reprezentanților era condusă de republicani (Newt Gingrich a fost atunci speaker) și Casa Albă era democrată, toată lumea avea sentimentul că ambele tabere lucrau în mod activ în numele nostru și făceau tot ce le stătea în putință pentru a rezolva problema, astfel încât să putem fi plătiți și să ne întoarcem la muncă. Această diferență, de acum 23 de ani, este una deosebit de puternică față de saga aparent fără sfârșit pe care o vedem și despre care citim astăzi.“

Citește aici un material vox.com despre actuala situație.

Despre posibila stare de urgență națională:

„Cred că o situație de genul declarării unei stări de urgență națională va depinde de legalitatea constituțională care să îi permită președintelui să o facă, precum și de definirea a ceea, în acest caz, constituie cu adevărat o urgență. De aceea cred că instanțele judecătorești vor fi cele care vor lua o decizie într-un fel sau altul, în funcție de ceea ce se hotărăște președintele să facă. Și până astăzi, el însuși pare a fi nehotărât. Ca fost angajat al Departamentului de Stat, aș vrea să vă pot oferi un răspuns mai concret, dar pentru că țara se află în ape tulburi în ceea ce privește această paralizie administrativă, cred că, de acum înainte, ea va trebui să fie tratată la nivelul Congresului. Presupunând de asemenea că ea va fi contestată, decizia (privind declararea stării de urgență) va implica și consilierii legali ai Casei Albe.“

Sursa foto: Pixabay.com