Cum arată ”războiul secret” prin care SUA sunt încurajate să submineze Rusia pentru a-i forța mâna lui Putin

Statele Unite și partenerii lor internaționali sunt încurajate să folosească tactici subversive și acțiuni secrete, inclusiv prin folosirea CIA, pentru a submina Rusia și a-i forța mâna președintelui Vladimir Putin să pună capăt războiului din Ucraina. Analiștii afirmă că printre aceste acțiuni se numără încurajarea de tulburări sociale în Belarus sau Kazahstan, precum și deschiderea de linii de comunicare cu silovarhii, elitele din serviciile de securitate din Rusia, mai influente și mai puternice decât oligarhii. O strategie nu lipsită de riscuri, dar care ar putea să funcționeze.

Schimbare de strategie

Revista Foreign Affairs s-a referit recent la evoluțiile de pe teatrul de război din Ucraina, afirmând că în timp ce forțele ruse s-au mutat din Kiev și din zona înconjurătoare, ele se regrupează pentru ceea ce se așteaptă a fi un asalt major asupra regiunii Donbas din est.

Pe măsură ce Statele Unite și Europa caută modalități de a-l convinge pe Putin să-și urmeze obiectivele la masa negocierilor și nu pe câmpul de luptă, analiștii consideră că „este important ca ele să nu ofere concesii și modalități de salvare a reputației care l-ar putea încuraja pe liderul rus să încerce din nou invadarea Ucrainei. Asta pentru că, cu cât Occidentul pare mai conciliant, cu atât este mai puțin probabil ca Putin să facă compromisuri.”

Potrivit comentatorilor, această tactică folosită ani de zile de europeni – și prin care i s-au oferit lui Putin diferite stimulente pentru a coopera cu Occidentul – nu a funcționat. Strategia s-a dovedit greșită, deoarece în calitate de fost ofițer în KGB, Putin „a fost condiționat să creadă că oamenii sunt conduși în primul rând de bani, ideologie, constrângere și ego – o combinație la care ofițerii de informații se referă folosind acronimul MICE.” De aceea, afirmă analiștii, omul forte de la Kremlin „apreciază amenințările credibile care valorifică vulnerabilități mai degrabă decât recompense.”

Putin vede concesiile ca pe un semn de slăbiciune, de aceea înfrângerea lui „necesită o abordare care să-i vizeze temerile, să-i suprasolicite resursele și să-l facă să privească peste umăr.”

În acest context, Foreign Affairs recomandă ca Statele Unite să apeleze exact la genul de tactici pe care le-a folosit Putin în ultimii ani pentru a submina America.

„Incapabil să provoace direct Statele Unite din punct de vedere militar, economic sau politic, Putin a atacat-o asimetric, prin campanii de dezinformare, interferență în alegerile prezidențiale din SUA din 2016 și prin operațiuni cibernetice agresive cu intenția de a destabiliza economia americană… Această strategie confruntațională a lui Putin i-a distras pe americani de la problemele de politică externă, a polarizat țara din punct de vedere politic, a slăbit instituțiile naționale și a confirmat imaginea acceptată din punct de vedere istoric a Rusiei ca cel mai important adversar al Statelor Unite. De asemenea, tactica lui Putin a fost un efort menit să creeze diferențe între Washington, membrii NATO și alți aliați ai SUA.”

De aceea, cred analiștii, Statele Unite și aliații lor ar trebui să apeleze la acțiuni secrete pe care să le folosească împotriva lui Putin, slăbindu-i autoritatea. Analiștii au menționat aici încurajarea de tulburări sociale în țări vecine Rusiei, intensificarea sprijinului pentru opoziția rusă sau contactarea apropiaților liderului de la Kremlin, cu scopul de a provoca disensiuni între cercurile de putere din Rusia și de a submina regimul din interior. Ca răspuns la aceste presiuni, Putin va fi nevoit să acorde prioritate stabilizării poziției sale pe plan intern, ceea ce ar putea însemna accelerarea încheierii războiului cu Ucraina.

Tulburări sociale

Comentatorii au notat că există mai multe regiuni în apropiere de granițele federației care i-ar putea cauza probleme majore lui Putin în cazul apariției unor tulburări sociale. Statele Unite ar trebui să ia în considerare în prezent utilizarea unor tactici utilizate constant de Rusia în locuri precum Belarus, Cecenia și Kazahstan, cred analiștii. În aceste foste state sovietice, sentimentul anti-rus este deja ridicat, o amenințare pe care Putin nu își poate permite să o ignore, în ciuda angajamentului său militar masiv în Ucraina.

• Belarus. Cu doar un an în urmă, sute de mii de mii de oameni au ieșit pe străzile orașelor din Belarus pentru a protesta împotriva rezultatelor unor alegeri considerate frauduloase. Manifestanții au cerut președintelui Alexander Lukașenko, aliat al lui Putin și descris constant drept „ultimul dictator din Europa,” să demisioneze după decenii în fruntea țării. Demonstrațiile s-au încheiat doar după după o represiune brutală și arestări în masă ale protestatarilor, însă analiștii sunt de părere că ostilitatea anti-rusă este încă prezentă.
• Cecenia. În această regiune din Federația Rusă cu statut de republică, unde trupele ruse și Serviciul Federal de Securitate (FSB, fostul KGB), s-au luptat ani de zile cu separatiștii anti-ruși, conflictul nu s-a încheiat cu adevărat. Razman Kadîrov, despotul pro-Kremlin pe care Putin l-a pus la conducere, a desfășurat de ani de zile o campanie brutală de represiune a criticilor și a personalităților din opoziție, dintre care unii luptă acum în Ucraina de partea Kievului împotriva forțelor lui Kadîrov. Tacticile brutale pe care Rusia le-a folosit în Cecenia i-au lăsat pe mulți ceceni dornici să încerce să se răzbune pe Moscova. Statele Unite s-ar putea folosi de aceste sentimente anti-ruse pentru a mobiliza opoziția și, dacă este cazul, să încurajeze revolta.
• Kazahstan. Kazahstanul – principalul aliat militar al Rusiei, cea mai mare economie din Asia Centrală și un „stat tampon” strategic în regiune – a fost scena unor proteste care au izbucnit în ianuarie în orașul Zhanaozen, în regiunea Mangistau, din cauza creșterii prețului la gaze, înainte de a se extinde în marile orașe, inclusiv în Almatî, capitala economică. Demonstrațiile s-au transformat rapid în revolte sângeroase împotriva regimului aflat la putere și împotriva fostului președinte al țării, de fapt  conducătorul din umbra al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev. (Peședintele Kasîm-Jomart Tokaev l-a înlocuit pe Nazarbaev în 2019). Manifestanții au criticat corupția, sărăcia, inechitatea socială și eșecul guvernului de a-și onora promisiunea de a crea un sistem politic mai incluziv și mai divers.

Trupele ruse au fost trimise pentru a ajuta la înăbușirea revoltei, care a crescut în ciuda eforturilor președintelui Kazahstanului de a dezamorsa criza oferind concesii economice și politice. Tulburările ample din acest an din această republică sugerează că nemulțumirea populației, ca și în Belarus, a atins un punct critic și ar putea să degenereze din nou în violențe.

Mijloace de subminare

Forreign Affairs a notat că, pentru Statele Unite și aliații săi, sprijinul politic deschis și mesajele către cei care încearcă să înlăture guvernările autoritare din aceste locuri ar putea fi completate de eforturi ascunse. Acest lucru ar necesita emiterea unei directive prezidențiale, care autorizează CIA să desfășoare operațiuni secrete, precum și notificarea Congresului.

O astfel de campanie nu ar fi neapărat o extindere semnificativă a sprijinului secret pe care Washingtonul îl oferă deja forțelor de informații, securitate și operațiuni speciale ucrainene. Spre deosebire însă de cooperarea cu guvernul de la Kiev, Statele Unite ar fi implicate și ar urma să gestioneze o varietate de elemente și lideri de opoziție atât în Rusia, cât și în fostele sale republici, o dinamică care nu este lipsită de provocări operaționale, politice și logistice.

Analiștii au remarcat că există o serie de măsuri pe care Statele Unite le-ar putea întreprinde în secret în fostele republici sovietice, precum și în Rusia însăși, printre care: orchestrarea de campanii de influență pentru a stârni indignarea cu privire la represiunea și corupția acestor regimuri (prin transmisii radio pe unde scurte, materiale tipărite, prin distribuirea de DVD-uri și unități USB prin intermediul rețelelor clandestine deja existente), finanțarea rețelelor clandestine, instruirea acestora în folosirea de comunicații securizate, colectarea de informații și organizare, oferirea de îndrumări cu privire la modul de organizare a demonstrațiilor și, dacă este cazul, la modul de desfășurare a actelor violente de revoltă și insurgență, cu pregătire în organizarea și tactica militară și furnizarea de ajutor letal etc.

Revista a precizat că Statele Unite au experiență în încurajarea tulburărilor care au răsturnat regimurile din Chile și Iran, au mobilizat forțele anticomuniste în Europa de Est în timpul Războiului Rece și au permis desfășurarea de insurgențe înarmate împotriva sovieticilor din Afganistan și a sandiniştilor din Nicaragua în anii 1980. Acele eforturi servesc ca modele care pot fi adaptate pentru aceste trei foste state sovietice.

„În cele din urmă, obiectivul nu trebuie să fie împingerea acestor zone către revoluție sau așteptarea ca democrațiile liberale pro-occidentale să urmeze (actualelor regimuri autocrate), ci doar să pună în mișcare pași care exploatează teama lui Putin de a pierde controlul asupra acestei sfere cruciale de influență,” susțin analiștii. O componentă critică pentru succes ar fi capacitatea americanilor de a regla ritmul și consecințele neprevăzute ale sprijinului acordat unor astfel de grupuri, asigurându-se că acestea nu sunt abandonate, dar și să-l preseze pe Putin fără a escalada conflictul.

Comunicarea cu silovarhii

Comentatorii sunt de părere că sancțiunile economice cu care se confruntă Rusia în prezent nu vor fi probabil suficiente pentru a-l determina pe Putin să cedeze în Ucraina. Dacă Washingtonul dorește cu adevărat să-l preseze pe Putin, trebuie să creeze o prăpastie între el și susținătorii și apropiații săi, în special silovarhii. Aceștia sunt foști și actuali membri de rang înalt din serviciile de securitate de la Moscova, precum și directori executivi ai unora dintre cele mai importante companii de stat din Rusia – majoritatea cu trecut in KGB si FSB -, cu toții parte a unui cerc apropiat de președintele Putin.

Influența acestora o depășește cu mult pe cea a faimoșilor oligarhilor, susțin analiști occidentali, care afirmă că silovarhii – care și-au asigurat averi și putere prin asocierile lor strânse cu Putin – formează coloana vertebrală a administrației de la Kremlin. Aceștia sunt cei care au cel mai mult de pierdut de pe urma prelungirii războiului sau cei mai vulnerabili la foarte posibilele conflicte între diferitele grupuri de interese de la Moscova, de aceea ar putea fi mai receptivi la eforturile americanilor de a-i contacta și de a încerca să-i forțele să-l influențeze pe omul forte de la Kremlin.

În afară de cei din cadrul guvernului rus, care dețin poziții proeminente în instituțiile de securitate națională și care, ca atare, sunt mai greu de contactat pe canal confidențiale, cei mai promițători candidați pentru acest tip de abordare ar fi în mod aparent persoane din interiorul sectorului privat, cum ar fi Igor Sechin, directorul executiv al Rosneft sau Nikolai Tokarev, CEO al Transneft, cea mai mare companie de conducte petroliere din lume.

Statele Unite și aliații lor ar putea apela la contacte discrete și clandestine cu aceștia, nu doar pentru a primi informații, ci și să-i determine să exercite influență asupra lui Putin, să conspire pentru a-l înlătura de la putere sau pur și simplu pentru a crește presiunea internă care l-ar putea face pe președintele rus să-și caute el însuși o cale de ieșire.

Riscuri vs. beneficii

Foreign Affairs a precizat că recurgerea la tacticile unui război secret nu este lipsită de riscuri. Provocarea de revolte în Belarus, Cecenia și Kazahstan sau chiar în Rusia, ar putea avea efecte tragice, între care mai multă suferință umană, pierderi de vieți omenești, destabilizarea economiei internaționale sau, și mai rău, guverne autocratice și mai consolidate.

De asemenea, acest lucru ar putea duce la declanșarea unui conflict militar direct între Rusia și Occident. Dar instabilitatea politică de lungă durată în toate cele trei foste republici sugerează că tensiunile care există deja vor exploda oricum la un moment, indiferent dacă Statele Unite vor interveni sau nu.

De aceea analiștii cred că stabilirea de contacte cu forțele de opoziție ar crește probabilitatea ca Statele Unite să exercite o influență pozitivă asupra rezultatului – în loc să fie forțate să reacționeze mai târziu – și, cel puțin, ar oferi o suită de capabilități și opțiuni pentru mai târziu.

De asemenea, alimentarea paranoiei lui Putin prezintă unele riscuri; făcându-l să se îndoiască de cercul său interior ar putea determina măsuri și mai disperate de a obține sprijinul național prin escaladarea unui conflict armat cu NATO. Dar acest risc negativ este mic, iar eforturile de a recruta sau de a intra în contact în alt mod cu membrii cercului său interior, silovarhi sau oligarhi deopotrivă, ar putea oferi o perspectivă mai bună și ar putea influența apariția unei mișcări împotriva lui Putin.

Toate acestea îi fac pe analiști să afirme că Statele Unite și aliații săi au mijloacele de a aplica o presiune semnificativă prin desfășurarea unui război din umbră împotriva lui Putin. Ideea că el ar putea să coopereze sau să fie dispus să facă compromisuri dacă i se acordă stimulente nu este viabilă, deoarece pregătirea lui de ofițer KGB nu funcționează precum cea a occidentalilor.

„De ani de zile, Putin a folosit tactici ascunse pentru a dezechilibra Occidentul, a diviza și a cuceri, pentru a-i ține sub presiune structura politică și pentru a-l face să-și redirecționeze eforturile spre interior. A sosit momentul să returnăm favoarea – iar Statele Unite au mijloacele pentru a face acest lucru,” a concluzionat publicația de politică externă.

Surse: Foreign Affairs