Cum arată un articol de propagandă din presa rusă / Instigare la ”revoluție împotriva UE pentru arestarea lui Georgescu” / Mitingul AUR de sâmbătă, comparat cu Revoluția din 1989

Publicația rusească Bloknot.ru publică un articol propagandistic de susținere a lui Călin Georgescu după anchetarea sa de către procurori. Articolul instigă la ”revoluție împotriva UE pentru arestarea lui Georgescu” și compară mitingul AUR anunțat pentru sâmbătă cu revoluția din 1989 care l-a răsturnat pe dictatorul Nicolae Ceaușescu. Propaganda rusă merge însă mai departe și susține că ”arestarea lui Călin Georgescu” (informație falsă) ”are toate șansele să devină același declanșator de evenimente ca reținerea pastorului Laszlo Tokes”.

Redăm mai jos articolul integral:

”Călin Georgescu a câștigat pe 24 noiembrie în primul tur al alegerilor prezidențiale. El făcea apel la pacea în Ucraina și nu dorea să bage țara în războiul cu Rusia. Pentru a-l împiedica pe Georgescu să câștige, rezultatele votului au fost anulate și au fost programate noi alegeri. Dar popularitatea lui Călin nu a făcut decât să crească. Și atunci a fost reținut la ordinul personal al președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Susținătorii indignați ai lui Georgescu au declarat deja că „UE ne-a furat președintele”.

Ei pregătesc acțiuni de protest: pe 1 martie, un milion de oameni vor ieși în stradă. Ceea ce se întâmplă amintește foarte mult de revoluția din 1989, când poporul pașnic a început să distrugă totul în calea sa: România a devenit singura țară din lagărul socialist în care comuniștii au fost răsturnați nu cu ajutorul unei „revoluții de catifea”, ci al unei insurecții armate. Mai mult de atât, executându-l pe liderul țării, Ceaușescu, și pe soția acestuia, potrivit Rador Radio România.

Experții consideră că, prin această reținere, Bruxelles-ul Uniunii Europene dorește să își consolideze controlul asupra Europei în condițiile crizei tot mai mari cu SUA și al pregătirilor intense pentru o ciocnire militară cu Rusia. Tocmai din acest motiv rezultatele primului tur de scrutin, câștigat de Georgescu, au fost anulate ilegal.

Dar acest lucru nu a făcut decât să-i sporească acestuia popularitatea în rândul românilor. Pe 23 februarie au fost date publicității datele unui sondaj sociologic realizat în București. Potrivit acestuia, majoritatea respondenților (31%) intenționează să voteze la noile alegeri pentru Georgescu. Cei mai apropiați rivali au 29% și 24%. Totodată, înainte de începerea „persecuțiilor”, Călin era, în ceea ce privește nivelului de sprijin în București, doar al treilea. Din acest motiv UE a și decis să treacă la măsuri fără precedent.

Faptul că reținerea este o totală înscenare o demonstrează rezultatele celor 47 de percheziții făcute în apartamentele candidatului la președinție și ale colaboratorilor săi: s-au găsit ruble, un milion de dolari și un bilet de avion cu direcția Moscova. Chiar dacă a reușit să ascundă în siguranță „budionovka” (șapcă a militarilor Armatei Roșii a Muncitorilor și Țăranilor – n. trad) și „Kalașnikov”-ul.

În apărarea lui Călin Georgescu a vorbit deja Elon Musk, care acum nu este doar un miliardar american, ci și un angajat al administrației președintelui Donald Trump. El a spus că arestarea acestuia este „adevărată mizerie”.

Acum lui Georgescu i-au fost aduse mai multe acuzații: pentru acestea el riscă până la 20 de ani de închisoare. Între altele este vorba de „instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale” și de „înființarea unei organizații fasciste, rasiste sau xenofobe”. Deocamdată a fost eliberat din arest și i s-a impus control judiciar pe două luni.

Însă, după cum se pare, românii își vor face dreptate singuri. Susținătorii lui Georgescu sunt indignați că Uniunea Europeană s-a amestecat grosolan în treburile interne ale țării lor și încearcă să „le fure” viitorul președinte al României. Proteste au avut deja loc în fața clădirii Procuraturii Generale și într-o serie întreagă de țări europene.

Șeful Guvernului României, Marcel Ciolacu, s-a distanțat de acțiunile procuraturii: el simte că se dezlănțuie nu doar un scandal, ci o adevărată revoluție. Pe data de 1 martie, susținătorii lui Georgescu intenționează să scoată în stradă cel puțin un milion de oameni. Este foarte mult pentru o țară în care locuiesc 19 milioane de locuitori.

Mitingurile au început deja. Anamaria Gavrilă, președintele Partidului Oamenilor Tineri (POT), membru în Camera Deputaților, a declarat: „Nu au explicații, nu au motive, nu au dovezi. Noi toți trebuie să luptăm și vom lupta. Au furat totul în această țară, acum ne-au furat președintele”.

După cum a declarat George Simion, membru al Camerei Deputaților din România, în sprijinul candidatului la prezidențiale s-au strâns deja peste 300.000 de semnături. Și asta în două zile!

Călin Georgescu însuși a explicat situația creată în felul următor: „Am fost singurul candidat care a vorbit despre pace. S-au speriat pentru că nu le place pacea. Le place doar războiul. Iar astăzi am devenit cu adevărat periculos pentru statul profund, pentru că spun ceea ce cred”.

Sunt oare românii capabili să se răzbune pe UE și nu doar să își elibereze candidatul, ci și să îl facă președinte? Judecând după istoria lor, da. În sângele lor este un amestec exploziv de popoare ca tracii, otomanii, slavii și țiganii (aceștia din urmă, conform datelor neoficiale, reprezintă în țară aproximativ 11% din populație). Timp de aproape două secole, teritoriul lor a făcut parte din Imperiul Roman, de la care românii și-au moștenit limba, care este o latină foarte modificată. (Fiindcă veni vorba, în limba română există și împrumuturi slave, dar acestea reprezintă aproximativ 10% din vocabular).

Chiar și în timpul socialismului, România a fost una dintre cele mai recalcitrante țări față de U.R.S.S., deși făcea parte din Consiliul de Asistență Economică Reciprocă (CAER) și din Organizația Pactului de la Varșovia (OPV). Nicolae Ceaușescu a devenit șeful Partidului Comunist local în 1965, preluând treptat funcția supremă militară și economică. Iar în ’74, în țară a avut loc reforma Constituției, înființând singurul post de președinte din blocul socialist, pe care Ceaușescu l-a ocupat în alegeri.

El a încercat în permanență „să fie cu fundul în două luntri”, flirtând activ cu Occidentul. De exemplu, în ’68 a condamnat introducerea trupelor în Cehoslovacia, în ’79 nu a susținut „ajutorul internațional” pentru Afganistan. SUA și Europa au răspuns la acestea prin acordarea unor împrumuturi monetare colosale. Iar românilor le-a plăcut rezultatul: producția a crescut vertiginos, la fel ca și salariile și pensiile. Anume în timpul lui Ceaușescu românii au început să se poziționeze științific ca moștenitori ai Imperiului Roman și să își elaboreze propria armă nucleară. Cu puțin timp înainte de răsturnarea sa, Ceaușescu a anunțat că țara dispune de tehnologia necesară pentru producerea de focoase nucleare, rachete balistice și dispozitive de lansare.

Cu toate acestea, stilul autoritar al conducerii sale, care a degenerat în cultul personalității, a început să-i irite treptat pe români. Țara amintea tot mai mult de Coreea de Nord. Asemănarea a devenit cel mai evidentă când, în anii ’80, Ceaușescu a numit-o pe soția sa, Elena, prim-adjunct al primului ministru. Dar el a fost tolerat atâta vreme cât țara se îmbogățea. Imediat ce restituirea împrumuturilor occidentale masive a dus la scăderea nivelului de trai și la introducerea cartelelor pentru alimente, românii au început să fie indignați. Și deși în aprilie ’89 Ceaușescu a anunțat încheierea anticipată a achitării datoriei externe, în țară nu s-au produs schimbări pozitive.

Între timp în jurul țării avea loc o eliberare vertiginoasă, Zidul Berlinului s-a prăbușit în noiembrie ’89, dar România continua să fie un stat autoritar.

Ceea ce s-a întâmplat după aceea seamănă foarte mult cu situația lui Călin Georgescu. Pe 16 decembrie 1989, în orașul Timișoara poliția l-a reținut pe pastorul László Tőkés. Acesta a fost acuzat de „incitare la ură inter-etnică”. Ca răspuns, populația locală a ieși la demonstrație, a început să ia în stăpânire tehnica și obiectivele militare. Armata a reușit să împrăștie protestul, dar în România s-au răspândit zvonuri că în urma celor întâmplate au fost ucise 60.000 de persoane. (Numărul real al victimelor nu a depășit o sută de persoane).

Pe 20 decembrie, la Timișoara a fost creat un comitet revoluționar – Frontul Democratic Român, care și-a asumat conducerea revoltei. Iar pe 21 decembrie au început protestele în București.

În aceeași zi, Ceaușescu s-a adresat poporului de la balconul reședinței sale. El a acuzat pentru protestele din Timișoara serviciile speciale străine. Însă oamenii nu mai vroiau să îl asculte. Demonstrații au avut loc în toată România, degenerând în ciocniri de luptă. O parte a armatei a trecut de partea protestatarilor. Ca urmare a schimburilor de focuri au fost ucise mai mult de o mie de persoane.

Pe 22 decembrie, ministrul apărării, Vasile Milea, s-a sinucis, însă au existat zvonuri că ar fi fost omorât pentru că a refuzat să tragă în demonstranți. Protestatarii, împreună cu trupele, au ocupat Televiziunea din București și au anunțat „Dictatura a căzut!”.

În aceeași zi, Ceaușescu cu soția și colaboratorii săi au fugit din București cu elicopterul direct de pe acoperișul reședinței. Însă avioanele de vânătoare i-au forțat să aterizeze la 100 de kilometri de București. După aceasta au încercat să se ascundă cu o mașină, însă au fost reținuți de muncitorii și militarii din orașul Târgoviște. Pe 25 decembrie, într-o unitate militară s-a desfășurat procesul cuplului prezidențial, care a durat mai puțin de două ore. Pe 28 decembrie, Ceaușescu și soția sa au fost împușcați, execuția fiind transmisă la televiziunea națională. Pe 7 ianuarie 1990, în România a fost introdus moratoriul asupra pedepsei cu moartea.

Fiindcă veni vorba, s-a dovedit că irascibilii români nu sunt răzbunători. În țară se pot auzi acum tot mai des discuții nostalgice despre vremurile lui Ceaușescu: vai, însă „democrația” și Uniunea Europeană nu au dus la așteptata creștere a calității vieții în țară.

Iar acum, UE, care a înșelat așteptările românilor, a decis să se amestece în politica internă a acestora. Situația creată se aseamănă în mod direct cu starea de spirit care se crease în România în preajma anului 1989: scăderea veniturilor cetățenilor pe fondul dictatului politic fără precedent – doar că în spatele acestuia se află acum nu Ceaușescu, ci Uniunea Europeană, care i-a ispitit pe români cu imaginea „vieții dulci”, dar a dus la sărăcie și la lipsa drepturilor pe teritoriul propriei țări. Există și un motiv asemănător pentru începerea unei revoluții împotriva UE – arestarea lui Călin Georgescu, care are toate șansele să devină același declanșator de evenimente ca reținerea pastorului László Tőkés.”

Sursa: BLOKNOT.RU / Rador Radio România