Cum au ajuns benzile desenate să fie considerate literatură clasică: O editură consacrată publică povești din “Epoca de Argint” a supereroilor

Penguin Classics, filiala editurii britanice Penguin Books Limited a făcut, în luna septembrie, o alegere îndrăzneață: a publicat trei cărți care dau un sens cu totul nou ideii de ”literatură clasică”. „X-Men”, „The Avengers” și „Fantastic Four” sunt trei volume care conțin în mare parte povești cu supereroi creați de Marvel în perioada anilor ‘60, așa numită „Eră de Argint” a benzilor desenate.

Acest act, din partea uneia dintre cele mai prestigioase edituri din lume, nu a trecut neobservat în lumea literaturii. Benzile desenate și personajele pe care ele le-au creat, în ciuda impactului lor cultural și a succesului comercial zdrobitor din ultimele decenii, sunt subiectul unei discuții aprinse, iar opiniile sunt împărțite în privința importanței și a rolului jucat de aceste creații relativ recent apărute în piața ideilor, comparativ cu ceea ce se înțelege în termeni generali prin literatură clasică.

Totuși, editurile, academicienii și instituțiile educaționale din lume au început să trateze acest mediu creativ cu mult mai multă seriozitate în ultimii ani. În acest sens, este important de amintit că Penguin Classics a început de fapt să transforme benzi desenate de la Marvel în “cărți” încă de anul trecut, cu o serie care a inclus povești cu Spiderman, Căpitanul America și Pantera Neagră, trei dintre cei mai populari supereroi din istorie, arată The Guardian. La acea vreme, decizia îndrăzneață a fost motivată de impactul cultural considerabil al benzilor desenate.

“Benzile desenate produse la Marvel în anii 1960 pot fi comparate cu cea mai longevivă muzică populară a aceluiași deceniu tumultuos. Lucrând cu o viteză extraordinară în ceea ce era considerat pe scară largă un mediu comercial cu un statut scăzut, creatorii de la Marvel au inițiat și au participat la o revoluție estetică”, a afirmat Ben Saunders, editorul seriei și profesor la Universitatea din Oregon, unde a fondat primul program de studii de licență în domeniul benzilor desenate din lume.

O analiză a revistei americane The New Yorker, intitulată “Cum au devenit cărțile de benzi desenate opere clasice”, abordează modul în care benzile desenate au ajuns un adevărat fenomen cultural și cum influența literaturii clasice a făcut posibil acest fapt.

Benzile desenate, argumentează The New Yorker, sunt ieftine și relativ ușor de creat, ceea ce contribuie la popularitatea lor, dar au și potențialul de a reproduce mesaje, simboluri și tehnici folosite în literatură pentru a spune povești care au fost deja repetate de nenumărate ori, dar învelite într-un ambalaj modern.

La urma urmei, înainte ca Marvel să-și adune unii dintre cei mai populari supereroi și să creeze “The Avengers”, poetul antic Homer a făcut practic același lucru când a trimis unii dintre cei mai faimoși eroi din mitologia greacă să cucerească Troia în “Iliada”.

De partea cealaltă a acestei conversații se află încă segmente importante ale societății care văd benzile desenate drept o unealtă de corupere mentală și chiar ”îndobitocire” a populației, iar asemenea conversații apar ocazional în spațiul public, deseori însoțite de controversă.

Unul dintre cele mai faimoase exemple este cel al lui Bill Maher, scriitor, comentator politic și personalitate media din Statele Unite care a stârnit un scandal în lumea divertismentului în 2018, când i-a luat în derâdere pe cititorii de benzi desenate la scurt timp după moartea lui Stan Lee, unul dintre cei mai influenți creatori de benzi desenate din istorie.

„Tipul care a creat Spider-Man și Hulk a murit, iar America este în doliu. Un doliu adânc, adânc pentru un om care a inspirat milioane de oameni să, nu știu, să se uite la niște filme, presupun”, a scris el pe blogul său, Real Time with Bill Maher, citat de Time Magazine.

Maher a continuat prin a-i numi pe fanii benzilor desenate imaturi și a mai declarat că oamenii își irosesc inteligența pe “chestii stupide” și că „Donald Trump ar putea fi ales doar într-o țară care crede că benzile desenate sunt importante”.

Maher este cunoscut pentru conținutul său ofensator intenționat, dar dezbaterile publice stârnite de comentariile sale au depășit cu mult sfera influenței sale.

Multe dintre cele mai mari publicații din Statele Unite, printre care Forbes, Vanity Fair, The Washington Post și Chicago Tribune, iar verdictul a fost aproape unanim: reacția lui Maher nu a fost numai de prost gust, a arătat că acesta nu înțelege pe deplin scopul și importanța pe care o au benzile desenate pentru societatea americană.

Benzile desenate probabil că nu vor scăpa niciodată de reputația lor ca formă de divertisment “imatur” dar nici milioanele de fani din întreaga lume, nici academicienii nu par a fi deranjați de acest fapt – supereroii, neserioși și hazlii cum sunt, continuă să fascineze publicul iar, de acum, și pe experții literari.