Cum au reparat Macron și Merz axa franco-germană deteriorată de Scholz

Sănătatea și viitorul Europei depind în mare măsură de armonia axei franco-germane în aceste vremuri de incertitudine și reînarmare. Venirea lui Trump reprezintă o adevărată provocare pentru blocul comunitar, dar și un șoc, și asta par să înțeleagă atât Parisul, cât și Berlinul, înmulțind gesturile de apropiere după ani de impas între cele două mari economii din UE, potrivit Rador Radio România.

Vizita lui Merz la Palatul Élysée pentru o cină la trei zile după câștigarea alegerilor și exact când au început negocierile de coaliție în Germania a fost neobișnuit de rapidă. „Macron își integrează viitorul partener german în diplomația de criză în curs de desfășurare foarte devreme”, a raportat „Süddeutsche Zeitung”.

Săptămâna trecută, Macron a mers la Berlin pentru a sărbători victoria sa legislativă majoră pentru planul de investiții în apărare și infrastructură de mai multe miliarde de dolari, care a pus capăt rigorii bugetare ortodoxe a Germaniei, la o altă cină cu Merz. „Aceasta este o veste bună pentru Germania și pentru Europa”, a reacționat Macron. Există multe semne că starea de sănătate a duo-ului se îmbunătățește după ani de neînțelegeri cu social-democratul Olaf Scholz, cu care Macron nu a avut niciodată o relație bună.

Criza din Ucraina și incertitudinea cu privire la rolul Statelor Unite au accelerat procesul. În timp ce unele țări europene sunt sceptice cu privire la consolidarea legăturilor dintre Paris și Berlin, altele consideră că reprezintă o necesitate vitală.

Motorul franco-german a funcționat bine în ultimii ani ai lui Merkel la putere, în special în timpul pandemiei și cu planurile de salvare. A început să se zguduie după invadarea Ucrainei de către Rusia, din cauza pozițiilor sale diferite cu privire la sprijinul militar și de energie și a opiniilor diferite despre China. Dar niciodată nu s-a deteriorat la fel de mult ca în ultimele luni sub Scholz.

Parteneriatul Macron-Scholz nu doar a funcționat prost, ci este aproape inexistent. „Au fost în dezacord cu aproape toate problemele majore”, explică pentru AFP Hans Stark de la Institutul Francez de Relații Internaționale. Lista problemelor este extinsă: sistemul european de apărare antirachetă, livrarea de rachete cu rază lungă de acțiune către Ucraina și acordul de liber schimb cu Mercosur. Lipsa de armonie a fost evidentă aproape din primul minut și a durat până astăzi. Două temperamente la antipozi.

Scholz, fostul ministru de Finanțe al lui Merkel, a ajuns la Cancelarie cu o viziune călduță asupra Franței și a neîndeplinirii obligațiilor bugetare constante cu Bruxelles-ul. Merz este mai francofil decât Scholz, un punct care ajută la îmbunătățirea relațiilor. De fapt, creștin-democratul l-a criticat frecvent pe cancelarul în funcție pentru că a neglijat această relație.

În biroul lui Merz din Berlin, există o fotografie legendară alb-negru cu Konrad Adenauer și Charles de Gaulle, un simbol al tradiției de cooperare dintre cele două ţări care stau la baza UE. Merz este un creștin-democrat care crede în ancorarea țării sale în Europa și, până acum, în relațiile transatlantice cu SUA. Deja în 2017, la venirea la putere, președintele francez a cerut „suveranitatea europeană” în fața „retragerii progresive și inevitabile a Statelor Unite”.

În 2019, el a afirmat că NATO este „în moarte cerebrală”. În 2020 și din nou în 2024, s-a oferit să extindă umbrela nucleară franceză în Germania. Răspunsurile de peste Rin au fost întotdeauna negative sau, cel puțin, lipsite de entuziasm. Acum, Merz a făcut o schimbare radicală datorită stimulului Trump. Benjamin Haddad, ministrul francez al Afacerilor Europene, a recunoscut în urmă cu câteva zile că încă mai există dezacorduri, dar a apreciat disponibilitatea de a merge mai departe împreună: „Merz și echipa sa au un reflex franco-german. Nu înseamnă că suntem de acord în toate, dar există dorința de a lucra împreună”.

În ciuda înțelegerii lor personale, Merz și Macron vor trebui să depășească diferențe structurale semnificative. Franța încearcă să-și majoreze cheltuielile pentru apărare la 3% din PIB , dar se confruntă cu constrângeri fiscale și instabilitate politică internă serioasă. Una dintre propunerile lor este să recurgă la datoria comună europeană, lucru pe care Germania l-a respins în mod repetat. Un alt obstacol, pe partea germană, ar putea fi atașamentul față de relația transatlantică, chiar și în ciuda furtunii iscate de Trump. Washingtonul are încă peste 30.000 de militari staționați în Germania. Renunțarea la toate acestea nu ar fi realistă nici pe termen scurt.

Sursa: LA RAZON / Rador Radio România / Traducerea: Rodezia Costea