Cum au reușit nativii americani din California de Nord să readucă condorii pe teritoriul lor istoric / Condorul californian, cea mai mare pasăre de pe continent, este un animal sacru pentru Națiunea Yurok

Într-o zi înnorată din mai 2022, după ani de cercetare, a sosit momentul ca tribul Yurok să testeze dacă condorii crescuți în captivitate erau pregătiți să trăiască în sălbăticie, scrie BBC.

Au fost aleși doi condor, care se întâmplau să fie „cei mai buni prieteni”, spune Tiana Williams, director al Departamentului de Faună Sălbatică al Tribului Yurok și membru al Națiunii Yurok.

Păsările erau clar curioase în legătură cu trapa care se deschidea în fața lor către sălbăticie. Au făcut cu rândul, înaintând spre pervaz doar ca să dea înapoi, până când, în cele din urmă, o pasăre a făcut pasul cel mare.

„O puteai vedea pe una cum se îndreaptă spre ea, face câțiva pași în fugă până la margine, sare afară și pur și simplu se ridică la cer și zboară”, își amintește Williams.

Pasărea rămasă a urmat-o câteva secunde mai târziu. Pentru prima dată în 100 de ani, condorii sacri zburau deasupra pământului Yurok.

Williams și-a petrecut ultimii 16 ani încercând să readucă păsările necrofage pe meleagurile ei natale. „Crescând, nu am știut nimic despre condor, iar aceasta este aproape tragedia”.

Tribul Yurok consideră condorul un animal sacru, parte integrantă a poveștii lor despre creație. Dar păsările au fost absente din nordul Californiei, unde locuiește tribul, pentru atât de mult timp încât „nici măcar nu mai făceau parte din conversație”, spune Williams. „Am fost atât de aproape să pierdem complet această parte uriașă din noi”.

Condorii din California sunt cele mai mari păsări terestre din America de Nord, cu o anvergură a aripilor de 2,9 m (9,5 ft) – adică aproape aceeași lungime ca unele mașini compacte. Condorii pot cântări până la 11,3 kg și parcurg până la 320 km pe zi în căutarea hranei, atingând viteze de 80 km/h.

Din punct de vedere istoric, aria de răspândire a condorului californian se întindea din California până în Florida și din nordul Mexicului până în vestul Canadei. Până în 1982, însă, în lume mai rămăseseră doar 22 de condori californieni. Specia fusese aproape nimicită din cauza otrăvirii cu plumb, a uciderii ilegale și a utilizării pesticidului DDT, care împiedică eclozarea ouălor de condor.

Obstacolul inițial în salvarea speciei a fost dorința de a reduce implicarea umană, spune Chris West, biologul principal pentru viața sălbatică al tribului Yurok. „Au existat îngrijorări serioase [că] aducerea lor în grădini zoologice ar duce la dispariția speciei în cuști. Mulți credeau că ar fi mai bine să le lăsăm să moară în sălbăticie, în condițiile lor”.

Nici măcar nu era clar de ce populațiile se prăbușeau în anii ’80, adaugă West. „Sau chiar dacă puteau fi crescute în captivitate”, spune el.

Măsuri extreme

Totuși, în cele din urmă, în 1987, întreaga populație de condor sălbatic a fost plasată într-o inițiativă de creștere în captivitate, California Condor Recovery Program, în încercarea de a o salva de la dispariție. Oamenii de știință și-au dat seama că păsările erau otrăvite de muniția cu plumb folosită de vânători. Fiind necrofage, păsările se hrăneau cu carcase de animale care conțineau fragmente de muniție.

Odată ce programul de reproducere din California a fost pus în aplicare, oamenii de știință au constatat că condorii se reproduceau bine în captivitate. Următorul obstacol a fost să afle cum să reintroducă un „necrofag social complex” în sălbăticie, spune West. „Sunt atât de diferiți de multe alte specii încât a trebuit să dezvoltăm multe idei și metode noi. A trebuit să învățăm și să inovăm pe parcurs”, spune el.

Până la implicarea tribului Yurok, California făcuse progrese în reintroducerea condorului, primul pui născându-se în sălbăticie în 2004. În 2008, numărul condorilor din California care zburau liberi în sălbăticie era mai mare decât cel al condorilor aflați în captivitate, o premieră de la începutul programului de stat. În 2022, existau 347 de condori în libertate și 214 în captivitate. Dar eforturile s-au concentrat în principal în centrul Californiei, nordul Mexicului și Arizona – la mare distanță de locul în care trăiesc membrii tribului Yurok în pădurile de sequoia cețoase de la granița dintre California și Oregon.

La începutul anilor 2000, când bătrânii tribului s-au reunit pentru a discuta pe ce eforturi de conservare ar trebui să se concentreze, primul pe lista lor a fost peștele – la urma urmei, Yuroks sunt cunoscuți drept oamenii somonului. Dar când a venit vorba de alte specii, condorul a fost în fruntea minților tuturor, spune Williams.

Condorii sunt numiți prey-go-neesh în limba Yurok și ocupă un loc important în ceremoniile tribale – sunt considerați mesageri care duc rugăciunile în ceruri. Dar „ei nu au mai făcut parte din sistemul nostru ecologic [pentru o lungă perioadă de timp] – – și riscau să dispară și din sistemul nostru spiritual”, adaugă Williams.

Încercare și eroare

Hotărâți să readucă condorii în peisaj, oamenii tribului au creat Programul Tribal Yurok pentru Faună Sălbatică în 2008, având ca obiectiv principal reintroducerea condorilor. Williams a început să analizeze unele dintre provocările cu care se va confrunta proiectul – inclusiv educarea comunității.

„Am avut genul obișnuit de întrebări atunci când readuci o specie pe cale de dispariție: „Ce va însemna dacă se vor întoarce?””, spune Williams. „Am avut, de asemenea, oameni care pur și simplu nu știau ce este un condor. Întrebări de genul: „Trebuie să-mi fac griji că această pasăre uriașă de 2,5 metri anvergură îmi ridică copilul sau câinele? Ceea ce, apropo, categoric nu trebuie să faceți”, spune ea. (Condorii nu au nici măcar „încălțămintea” adecvată pentru a face acest lucru, nu au gheare ascuțite capabile să transporte oameni – în plus, sunt necrofagi, explică Williams).

Tribul a obținut patru păsări tinere în 2022 de la grădina zoologică din Oregon, care crescuse condorii în instalațiile sale de reproducere, și alte trei de la grădina zoologică din Los Angeles. Cel mai bun moment pentru a primi condorii în vederea eliberării, spune Williams, este atunci când aceștia au între un an și jumătate și doi ani, când părinții încep, de obicei, să scoată puii din cuib.

După ani de lucru în tandem cu Programul de recuperare a condorilor din California, agențiile federale și geneticienii, tribul a eliberat primii doi condori în 2022.

Tribul Yurok a instalat o „cameră pentru condor” și sute de membri au urmărit eliberarea prin intermediul transmisiunii live.

Astfel de eliberări pot dura zile întregi – condorii pot fi ușor speriați, iar tribul a învățat să se „relaxeze” și să aștepte până când aceștia sunt pregătiți să plece prin trapele deschise, spune Williams. Cu toate acestea, momentul în care prima pereche a plecat în cele din urmă a fost incredibil de special, spune ea.

„Nu pot descrie sentimentul care m-a cuprins văzând asta. Mi-am pus mâna pe piept și doar i-am privit pe cer. Am reușit să rezist până când toți [ceilalți] au plecat și apoi pur și simplu am plâns, pentru că a fost atât de copleșitor”, spune Williams.

„A fost un moment atât de frumos”.

Sandy Wilbur, un biolog pensionar care a lucrat anterior pentru Serviciul Forestier al SUA și a avut un rol esențial în crearea programului condorilor din California, spune că tribul a abordat reintroducerea condorilor „în mod corect”.

„Au studiat suficient literatura de specialitate pentru a ști că habitatul este încă bun pentru condor, dar că ar trebui să ia în considerare unele lucruri, cum ar fi otrăvirea cu plumb”, spune Wilbur. „Atunci când și-au întocmit propunerea, au fost de acord cu o evaluare inițială a posibilului impact al plumbului și s-au angajat la un efort pe termen lung. Toate acestea au necesitat ceva timp, dar când au fost pregătiți, au fost cu adevărat pregătiți.”

O poveste de succes

Condorii, cu capetele lor încrețite, roz-portocalii, mărginite de un evantai de pene negre, sunt înzestrați cu „un chip pe care numai o mamă l-ar putea iubi”, spune Williams. Dar ei joacă un rol important în ecosistem.

Sunt necrofagi, servind drept „echipă de curățare” a peisajului.

Carcasele de animale pot fi vectori pentru tot felul de boli, iar prin hrănirea cu aceste carcase, păsările ajută la prevenirea epidemiilor. Dezavantajul este că condorii pot ingera lucruri pe care nu ar trebui să le consume, cum ar fi fragmente de muniție cu plumb din carcasele animalelor. Condorii au fost descriși drept „canarii din mina de cărbune”, datorită sensibilității lor la toxinele și poluanții din mediul înconjurător care afectează multe alte specii de animale sălbatice.

Tribul Yurok a eliberat până acum 18 condori în sălbăticie, în cadrul a patru p[erațiuni. Ei se descurcă foarte bine, spune Williams. „A fost foarte interesant să vedem cum se extinde stolul și cum își schimbă dinamica”. Primele două cohorte au rămas aproape de casă, explorând doar pe o rază de 30 de mile (48 km). Acum păsările rătăcesc până la 95 de mile (152 km) distanță, adaugă ea.

„Este minunat să vezi cum aceste păsări tinere, care nu au zburat niciodată în viața lor pentru că au fost crescute în spații cu spațiu de zbor limitat, încep să învețe să se descurce și cum să folosească peisajul în avantajul lor”, spune Williams.

Provocări viitoare

Tribul dispune de o instalație de eliberare și gestionare pentru a monitoriza păsările în viitorul apropiat – rămân multe provocări până când acestea vor deveni o populație pe deplin autosustenabilă. Păsările sunt readuse în unitate de două ori pe an pentru controale, pentru a se asigura că se simt bine și pentru a se verifica transmițătoarele cu care sunt echipate.

Williams recunoaște că unii oameni consideră că ei conduc o „mare grădină zoologică sălbatică” din cauza nivelului ridicat de gestionare a păsărilor, dar tribul își ia măsuri de precauție și limitează interacțiunea umană cât mai mult posibil. „Când le observăm, este în tăcere. Avem o oglindă în care le putem vedea, dar ele nu ne pot vedea pe noi. Dacă le curățăm apa sau le dăm carcase, o facem noaptea, cu o lampă roșie pe cap, astfel încât să nu ne poată vedea clar. Nu vrem să asocieze oamenii cu mâncarea”, spune ea.

Gestionarea intensă este necesară din cauza riscului de expunere la plumb. Otrăvirea cu plumb rămâne o „amenințare semnificativă” pentru păsările reintroduse, iar păsările pot fi tratate medical dacă sunt găsite la timp. Un studiu din 2012 a colectat probe de sânge de la condorii care fuseseră eliberați în sălbăticie și a constatat că 30% dintre probe indicau expunerea la plumb.

„Redresarea aparentă a condorului se datorează exclusiv gestionării intensive și continue”, a concluzionat studiul, adăugând că «singura speranță» de a se ajunge la o adevărată redresare depinde de eliminarea otrăvirii cu plumb. Un studiu mai recent, publicat în 2023, a ajuns la aceeași concluzie și a constatat că muniția pe bază de cupru ar putea fi utilizată de vânători ca o alternativă sigură.

În 2019, California a interzis utilizarea muniției cu plumb pe animale vii, dar este legală achiziționarea acesteia pentru alte utilizări, cum ar fi tirul la țintă. Este extrem de dificil de cuantificat în ce măsură este încă folosită, spune West.

Toți condorii Yurok sunt dotați cu unități GPS, ceea ce permite biologilor tribului să afle unde a călătorit recent o pasăre și unde ar fi putut ridica plumb. „Ceea ce constatăm este că, în prezent, în cea mai mare parte a zonei de răspândire a condorilor, în zonele împădurite îndepărtate, se captează puțin plumb”, spune West. „O mare parte se află în zonele de fermă și de agricultură, în zonele de recoltare a lemnului și în alte zone de lucru”, spune el.

Vânătorii de agrement, continuă West, fac „o treabă destul de bună” în tranziția către muniția fără plumb. Problema constă în administratorii de terenuri care nu au neapărat acces la informații despre modificările legislative privind utilizarea muniției fără plumb, spune el. „O mare parte din acest tip de gestionare se bazează, de asemenea, pe cartușul clasic de calibrul 22 pentru puști lungi. Acest cartuș este extrem de dificil de găsit în varianta fără plumb.”

West crede că cheia unei recuperări durabile și reale a condorilor este educația. „Singura modalitate de a combate lipsa de informații este de a ajunge la aceste comunități și de a le împuternici cu aceste informații”, spune el. „Dacă [publicul] ar trece cu toții la muniție fără plumb, eforturile noastre intensive de gestionare ar putea înceta practic peste noapte.”

Remedierea acestei singure probleme ar trebui să permită condorilor „să ocupe din nou un loc semnificativ în ecosistemele moderne”, spune West.

Între timp, programul Yurok va reintroduce noi păsări pentru a ține cont de cele ucise de toxicitatea plumbului, deși până în prezent nu a existat nicio mortalitate.

În ciuda provocărilor, păsările fac din nou parte din povestea tribului Yurok, apărând în arta locală, în bijuterii – și chiar pe un avion pe care tribul îl folosește pentru colectarea datelor.

„Am o fiică în vârstă de șase ani”, spune Williams, ”iar condorii au făcut parte din întreaga ei viață. Unul dintre jocurile ei preferate în copilărie era să se prefacă că ea este un pui de condor, iar eu sunt mama condor. Așa că face parte din povestea ei într-un mod în care nu ar putea fi niciodată pentru mine”, spune ea. „Condorul nu este aici doar în realitate, ci și în inimile noastre.”