Cum copiază Liviu Dragnea iliberalismul promovat de Viktor Orban. Miza alegerilor din Ungaria pentru România.

Alegerile din Ungaria au mai multe mize pentru România, iar una dintre ele e legată de comportamentul politic al şefului PSD. Dragnea a adoptat clar politica iliberală a lui Orban, faţă de care a şi manifestat o certă deschidere în ultimul an. Miza e identică pentru amândoi: control total asupra ţării şi slabirea controlului exercitat de UE asupra metodelor corupte pe care le utilizează.

Control total în instituţiile statului şi justiţie? Demonizarea societăţii civile şi a presei independente? Atacuri la multinaţionale şi băncile străine? Utilizarea marotei Soros pentru a înfricoşa populaţia? Sunt doar câteva tactici folosite cu un succes cert de Viktor Orban şi copiate de Liviu Dragnea în ultimii ani.

De când a preluat controlul guvernului PSD, Liviu Dragnea a promovat în mare viteză mişcările lui Viktor Orban. A făcut-o fie direct, fie prin interpuşi pe care i-a încurajat şi suţinut prin votul PSD.

Iată câteva dintre mişcările pe care le-am văzut mai întâi în Ungaria, copiate ulterior de PSD sau guvernele succesive ale PSD:

– Atacul la bănci şi multinaţionale. Viktor Orban a început această mişcare încă din mandatul 2010 – 2014 şi l-a continuat permanent, încurajat de succesul la public şi slaba împotrivire din partea mediului de afaceri şi a Comisiei Europene. Liviu Dragnea a început şi el atacul la bănci şi multinaţionale încă din ianuarie-februarie 2017, sub două pretexte: că plătesc impozite prea mici şi că încurajează mişcările de stradă critice la adresa guvernului PSD. Atacurile, susţinute şi de politicieni din PNL aliaţi cu Liviu Dragnea, precum Cătălin Zamfir, au culminat în mandatul de premier al lui Mihai Tudose, dar au avut un succes relativ mic în comparaţie cu Ungaria

– Atacul la banca centrală. Viktor Orban a încercat încă din 2010 să preia controlul politic asupra Băncii centrale, convins că politicile sale economice şi fiscale au nevoie de susţinerea politicii monetare. Nu a reuşit însă să îl schimbe pe guvernatorul moştenit, dar când acestuia i-a expirat mandatul, a reuşit să colonizeze conducerea Băncii cu oameni extrem de loiali. Din nou, UE a stat cu mâinile încrucişate. Şi Liviu Dragnea a început de la începutul anului atacul la actuala conducere a BNR, pe care o acuză că nu vrea să participe „program naţional de dezvoltare şi de sprijin al creşterii economice din România”.

– Un sistem electoral favorabil. Viktor Orban şi partidul său au câştigat sub 50% din voturi, dar au două treimi din mandatele de parlamentari, graţie rescrierii sistemului electoral. OSCE a reclamat chiar astăzi injusteţea sistemului, dar cu zero impact. Liviu Dragnea a intuit încă din 2015 că are nevoie de un sistem care să-l avantajeze şi a reuşit să impună desfăşurarea alegerilor locale într-un singur tur, cu complicitatea PNL şi a preşedintelui Klaus Iohannis. Succesul de la parlamentarele din toamna lui 2016 s-a bazat tocmai pe succesul de la localele din primăvara aceluiaşi an.

– Soros. Pentru Viktor Orban, miliardarul american George Soros reprezintă ţapul ispăşitor perfect: e un speculant financiar, susţine imigraţia, finanţează zeci de ONG-ui maghiare şi are în Budapesta o universitate socotită prea liberală. Orban şi Fidesz au declanşat un atac furibund la Soros şi o campanie negativă ca la carte. Liviu Dragnea şi PSD au încercat o reţetă similară în campania electorală din 2016, prelungită şi în timpul manifestaţiilor din 2017.

– Atacul la UE. Viktor Orban a prezentat în ultimele două mandate Comisia Europeană drept o instituţie birocratică, lipsită de legitimitate, care vrea să ştirbească suveranitatea Ungariei şi să o transforme într-o colonie. Liviu Dragnea, PSD şi vocile sale din media utilizează constant aceste predicate, iar surse din PSD susţin că atacurile la Bruxelles se vor intensifica pe măsură ce PSD va avea dificultăţi în păstrarea deficitului bugetar agreat cu UE.

– Atacurile la ONG-uri. Pentru Viktor Orban, societatea civilă a fost o sursă principală de îngrijorări în ultimele două mandate de premier, aşa că guvernul şi parlamentul au redus constant libertatea de mişcare a ONG-urilor, punând presiune pe finanţarea acestora. Liviu Dragnea a încurajat o mişcare similară în România prin două îniţiative: proiectul de lege depus de Liviu Pleşoianu şi Serban Nicolae, criticat extrem de dur de Comisia de la Veneţia, şi propria iniţiativă legislativă anti-defăimare.

– Relaţii politice foarte bune cu China şi Rusia. Tot mai marginalizat în Occident din cauza iliberalismului promovat, Viktor Orban a devenit un client al Rusiei şi Chinei, ţări care au văzut în liderul maghiar un vârf de lance pentru interesele lor din Europa. Şi Liviu Dragnea suferă din cauză că e privit ca un paria în multe state partenere şi îşi doreşte o apropiere mai mare de Moscova şi Beijing, cel puţin din punct de vedere economic.

– Controlul strict al instituţiilor statului. „Tot statul maghiar pare militarizat, la dispoziţia şefului suprem. Disidenţa în sânul instituţiilor de stat e minimă, epurările succesive au arătat funcţionarilor puterea Fidesz”, a declarat pentru G4Media.ro un diplomat occidental care cunoaşte situaţia din Ungaria. Liviu Dragnea s-a folosit şi el de puterea politică pentru a prelua controlul majorităţii instituţiilor de stat. Au rămas în afara controlului său parchetele, majoritatea instanţelor şi câteva servicii secrete. Toate sunt acum sub atacul PSD.

Există însă şi câteva diferenţe uriaşe între cei doi politicieni est-europeni.

Prima este performanţa în ce priveşte atragerea fondurilor europene. Ungaria lui Orban este o adevărată performeră în domeniu, dezvoltarea ţării fiind datorată în mare măsură investiţiilor cu bani europeni. Sub conducerea lui Dragnea, România e codaşă la acest capitol.

Popularitatea. Viktor Orban este un politician cu o carismă reală şi cu o mare credibilitate după două mandate de premier. În oglindă, Liviu Dragnea este un politician cu slabă priză la mase, care se fereşte de ieşirile în public nesecurizate, iar sondajele arată că are o încredere publică mult sub cea a partidului.

Credibilitatea în mediul de afaceri. Premierul maghiar a demonstrat că, în ciuda măsurilor iliberale, poate aduce şi conserva o creştere economică solidă, cu o politică fiscală predictibilă şi prietenoasă cu mediul de afaceri. De altfel, şefii celor mai multe companii străine cu afaceri în Ungaria l-au sprijinit constant pe Orban, tocmai pentru că firmele lor performează în acest mediu. În schimb, mediul de afaceri din România e mai degrabă speriat de” performanţa” lui Liviu Dragnea şi a oamenilor săi.

Profesionalismul. Viktor Orban e un lider politic şcolit în Occident, iar echipa lui e formată din oameni cu studii în străinătate, validaţi profesional şi cu competenţe administrative reale. În schimb, echipa lui Liviu Dragnea e populată de personaje extrem de controversate, cu minime reuşite profesionale, cu carenţe majore şi limite intelectuale tot mai vizibile.

Dincolo de aceste diferenţe clare, e evident că Liviu Dragnea îl consideră pe Viktor Orban un model politic viabil. În funcţie de mişcările politice viitoare ale premierului maghiar e posibil să vedem replici şi la Bucureşti.