Cum este anihilată independența justiției în România. Cazul Dănileț, o execuție exemplară

Secția disciplinară pentru judecători din Consiliul Superior al Magistraturii a votat, miercuri, cu 5 la 4, raportul Inspecției Judiciare care a propus excluderea judecătorului Cristi Dănileț din magistratură pe motiv că ar fi participat la activitatea politică a unui ONG din care făcea parte.

Altfel spus, CSM l-a acuzat pe Dănileț că a făcut politică, ceea ce magistraților le este interzis prin lege.

Dănileț a susținut în apărarea sa că activitatea politică este definită clar în lege și se referă la partide sau la organizații care participă la alegeri și că, suplimentar, s-a abținut de la vot atunci când ONG-ul din care făcea parte a emis comunicatul critic la adresa guvernului.

Reaua credință a majorității anti-reformiste din CSM este atât de evidentă, încât nu merită osteneala unei demonstrații prea sofisticate. Deși a trecut mai bine de jumătate de an la la prima excludere din magistratură, judecătorul Dănileț susține că nu a primit motivarea soluției nici în ziua de azi pentru a putea să o conteste la Înalta Curte.

În tot acest timp, Dănileț nu poate activa ca judecător, nu primește salariu și este suspendat din magistratură.

Este a doua decizie de excludere din magistratură a judecătorului Cristi Dănileț sub pretexte derizorii. Avem de-a face cu un judecător hărțuit de Inspecția Judiciară la fel ca pe vremea regimului Dragnea, când magistrații incomozi erau vânați și intimidați cu acțiuni disciplinare deschise pe bandă rulantă.

Doar că nu este o simplă răfuială între reformiști și anti-reformiști. Asistăm la o execuție exemplară. Un judecător plasat mereu de partea reformei, profund implicat în civic, este scos din sistem demonstrativ, pentru a descuraja la maxim vocile independente și curajoase din justiție.

Pe lângă Dănileț, mai sunt și alți judecători și procurori din diferinte ONG-uri vizați de acțiuni disciplinare. Aceste acțiuni n-au vizat însă niciodata magistrații agreați de politicieni, cum ar fi Dana Gârbovan. Și ei i se poate reproșa oricând că a făcut politică, din moment ce a acceptat în 2019, din poziția de magistrat, propunerea PSD de a fi ministru al justiției în Guvernul Dăncilă.

Numai că Inspecția Judiciară n-a avut niciodată nimic cu magistrații agreați de marile partide. Nu ei sunt problema, ci procurorii și judecătorii care cer vocal reforme și se manifestă cu adevărat independent. Aceștia reprezintă un pericol pentru sistem.

Un sistem care a făcut o liniște deplină peste țară. Politicienii nu mai contează, o bună parte a presei, în special televiziunile de știri, este cumpărată cu bani grei de marile partide și redusă la tăcere. Cum să rămână tocmai justiția liberă și independentă? Ce politician de la putere își dorește reforme în justiție, procurori puternici și scăpați de sub control? Cum să lase din mână buzduganele care s-au dovedit atât de eficiente: Secția Specială, Inspecția Judiciară condusă până în ziua de azi de Netejoru, CSM?

Iată un semn că frica și apatia s-au instalat deja în sistem de sus până jos: în competiția pentru șefia Înaltei Curți nu s-a înscris nimeni în afară de Corina Corbu, puternic susținută de președintele Klaus Iohannis din motive destul de clare.

Cum, nici un magistrat din România nu-și dorește să ajungă șeful instanței supreme, vârful de carieră pentru orice judecător? Evident, nu este vorba despre așa ceva. Candidații unici apar în sistemele perfect controlate, când competiția nu mai are sens din moment ce câștigătorul este dinainte cunoscut. Valabil și la ultimele alegeri din PNL, dacă vreți.

Justiția din România și statul de drept au ajuns într-o stare deplorabilă, însă riscă să se înfunde și mai rău. Vedeți raportul din aprilie al Departamentului de Stat, care denunță ”corupția generalizată” din România și ”mecanismele corupte de finanțare a presei”.

Comisiei Europene, care notează în ultimul raport de țară, că ”există preocupări cu privire la independența justiției”,  ”slăbiciuni în ce privește statul de drept” și că ”persistă percepția asupra corupției”.

Comisia mai atrage atenția că justiția din România pierde masiv resurse umane, iar numărul noilor magistrați în sistem nu compensează numărul tot mai mare de magistrați care se pensionează.

Iar justiția pierde, din păcate, o resursă umană importantă. Tot mai mulți judecători și procurori aleg să iasă din sistem după 25 de ani de activitate, adică într-un moment când au acumulat multă experiență, sunt eficienți și ar putea funcționa cu maxim randament ani de zile după împlinirea condițiilor de pensionare.

Vom vedea puțin mai încolo, peste câteva săptămâni, cum va arăta pe larg raportul Comisiei Europene pe statul de drept (justiție și presă). În mod normal, Comisia Europeană ar trebui să activeze urgent mecanismul de blocare a fondurilor europene dacă nu dorește ca miliardele de euro să dispară în buzunarele politicienilor și clientelei marilor partide din România, o țară lăsată fără instituții-cheie de echilibru și control.

Altfel, dacă România nu va fi presată acum de Bruxelles să facă reforme reale și să respecte regulile statului de drept, să nu se mire dacă mai târziu se vor trezi în Europa de Est încă o Ungarie. Să nu se lase păcăliți de dublul discurs instalat la București, care spune la Bruxelles ce vor europenii să audă dar acasă se comportă la fel ca Victor Orban, cel puțin cu presa și justiția.

Cazul Dănileț ar trebui să tragă un mare semnal de alarmă în rândul magistraților tineri, dar și în societate. Tăcerea adâncă, liniștea cumplită în care este măcelărit un magistrat ar trebui să ne îngrozească pe toți. Sigur că la televizor nu mai vorbește nimeni despre justiție, reforme, nu se întreabă nimeni unde au dispărut marile anchete și de ce sunt călcați în picioare tocmai cei câțiva magistrați care îndrăznesc să spună că lucrurile merg prost.

Acum este nevoie mai mult decât oricând de curaj. Acum este nevoie ca societatea civilă să se trezească și ea din mirajele propagandistice ale puterii, să lupte in nou, în stradă dacă este nevoie, pentru independența justiției, pentru magistrați ca Dănileț, pentru democrația din România sau, dacă vreți, pentru puțină demnitate.

Tăcerea este lespedea de mormânt sub care democrația se sufocă lent, sub ochii noștri, pentru ca două mari partide să-și poată împărți prada în liniște.