Cum evităm pierderea celor 90 de miliarde de euro din fonduri europene (Op-ed)

55,6 de miliarde de euro. Atât a primit România de la Uniunea Europeană din 2007 până acum. În ciuda piedicilor instituționale și politice, lentorii birocratice și incompetenței guvernelor construite în jurul PSD sau PNL, am reușit, totuși, să îi atragem. Meritul este mai degrabă al beneficiarilor privați, al unei minorități de experți din instituții, al presiunii publice, dar și al Uniunii Europene.

În următorii șapte ani, însă, lucrurile se complică. România are acces la aproximativ 90 de miliarde de euro fonduri europene. Din aceștia, 29 de miliarde din PNRR, 52 de miliarde fonduri de coeziune și agricole și 10 miliarde rămase necheltuite din exercițiul financiar 2014-2020, pe care îi mai putem cheltui până la finalul anului 2023. Banii din PNRR pot fi cheltuiți până la finalul lui 2026, iar restul de 52 de miliarde până la finalul lui 2030. Toți acești bani, pe care i-am putea regăsi în infrastructură, agricultură, în reforma instituțiilor publice sau în educație, sunt în pericol din cauză că actuala guvernare este, în cel mai bun caz, incompetentă, iar în cel mai rău caz, nu dorește să facă reformele la care România s-a angajat.

Astfel, astăzi suntem în situația în care am putea să pierdem fonduri vitale din toate aceste surse. Cum am ajuns în această ipostază și ce putem face mai bine? Detaliez mai jos.

Frica de reforme

Fondurile din PNRR sunt în mare pericol, pentru că sunt condiționate de o serie de reforme la care România s-a angajat. Dar guvernul nu este capabil sau nu vrea să implementeze aceste angajamente. Fără acele măsuri și reforme nu vor veni banii.

În aceste momente, Comisia Europeană evaluează cea de-a doua cerere de plată din PNRR înaintată de România. Depunerea acestei cererei a fost întârziată cu câteva luni bune, din cauză că actuala coaliție de guvernare s-a codit să implementeze reforme de bun simț, precum legea avertizorului de integritate sau legea decarbonizării. Încă sunt temeri substanțiale că legile implementate nu sunt adecvate, ceea ce va atrage o reducere semnificativă a fondurilor plătite din PNRR pentru cererea a doua, de sute de milioane de euro.

Însă reformele structurale de abia în următoarele cereri vin, iar printre ele, reforma pensiilor speciale pare să pună coaliția în cea mai grea dificultate, având de ales între banii de dezvoltare din PNRR și privilegiile castei pensionarilor speciali. Reforma pensiilor speciale trebuia implementată până la 31 martie. Această dată a veni și a trecut, iar reforma a rămas neimplementată. Pentru că este una dintre reformele esențiale la care s-a angajat România în cadrul PNRR, crește probabilitatea ca nota de plată pentru această frică de reforme a coaliției PSD-PNL să ne coste o sumă enormă, de ordinul miliardelor de euro.

Incapacitate administrativă

Chiar dacă am reuși să ne respectăm angajamentele, al doilea mare pericol cu care ne confruntăm este legat de lipsa de profesioniști care să ne ajute să obținem acești bani. Banii europeni nu sunt atrași de către un singur ministru, ci sunt gestionați de către diferiți responsabili, la niveluri diferite – central, regional, local. Din păcate, la toate nivelurile administrative stăm foarte rău, iar din această cauză ne este greu să atragem și să cheltuim fondurile europene. Ne lipsesc profesioniștii atât la nivel central, în ministere, cât și la nivel regional și local, în Agențiile de Dezvoltare Regională (ADR) sau primării.

Datele puse la dispoziție de Banca Mondială confirmă ceea ce spun. România se află pe penultimul loc în UE la capitolul „eficacitatea guvernului”, un indicator care cuprinde criterii precum calitatea serviciului public și gradul de independență al acestuia față de presiunile politice, calitatea formulării și implementării politicilor și credibilitatea angajamentului guvernului față de astfel de politici.

Ministerele, dar și ADR-urile, care trebuie să gestioneze Programele Operaționale, sunt populate de multe ori de sinecuri și oameni fără pregătire, ajunși pe funcție grație relațiilor politice pe care le-au construit, în timp ce cei competenți sunt marginalizați. Majoritatea primăriilor nu diferă cu mult. În lipsa unor experți, primarii preferă să acceseze fonduri din generosul PNDL (sau Anghel Saligny cum este numit acum) care le pune la dispoziție 65 de miliarde de lei, bani care sunt doar la o semnătură de ministru depărtare. Fără condiții, fără verificări, fără “bătăi de cap”.

În aceste condiții, România trebuie să absoarbă 90 de miliarde de euro. Dacă facem un simplu calcul, uitându-ne la fondurile disponibile, România ar trebui să cheltuie în medie cel puțin 12 miliarde de euro în fiecare an (ba chiar 14 miliarde până în 2026). Și ca să punem lucrurile în perspectivă, haideți să vedem cum am stat până acum:

Rata de absorbție pe exercițiul financiar 2020-2027 este la această oră la 1.7%, adică aproape de zero. În medie, în ultimii ani, România a reușit să absoarbă un pic peste 4 miliarde de euro pe an. Nici măcar în 2022, anul în care am început să accesăm banii din PNRR și am avut acces la fonduri din nu unul, ci două exerciții financiare și am fost ajutați de nenumărate derogări și flexibilități, nu am ajuns decât la 7.1 miliarde de euro. Chiar și în aceste condiții speciale, guvernul nu a depășit recordul de absorbție de 7.3 miliarde atins în 2016, pe timpul guvernării tehnocrate.

Ce soluții avem?

Din fericire, soluții pentru a evita acest eșec există. De ce avem nevoie?

• de formarea unui corp de specialiști în fonduri europene care să ajute instituțiile, mai ales la nivel local să atragă cât mai multe fonduri. Formarea unui astfel de corp de cel puțin 5000 de specialiști poate fi făcută prin intermediul Institutului Național de Administrație în colaborare cu mediul universitar. Există și fonduri europene pentru asta, în cadrul Programului Operațional Asistență Tehnică.

Autoritățile locale au nevoie ca de aer de acești specialiști, pentru că marea majoritate a celor peste 3000 de UAT-uri din România nu au capacitatea administrativă să pregătească un proiect matur pe fonduri europene. Soluția simplistă de a acorda un bonus pentru primari și șefii de consilii județene, propusă de actualii guvernanți, este doar o glumă proastă. De asemenea, bonusul acordat funcționarilor care gestionează fonduri funcționează doar până la un punct, pentru că avem o problemă de pregătire și de număr de specialiști, nu doar de remunerație.

• să implementăm reformele la care ne-am angajat pentru a putea primi banii din PNRR. Aceste reforme nu sunt doar importante pentru a primii banii, ci și pentru viabilitatea economică și socială a statului român pe termen lung.

Avem nevoie de implementarea reformelor pentru binele nostru al tuturor. Banii din PNRR sunt un imens bonus, de care trebui să profităm la maximum.

• să depolitizăm și să întărim poziția ADR-urilor. Ele gestionează Programele Operaționale, aceste mari și generoase linii de finanțare, dar momentan au o conducere politică și sunt un mare angajator pentru partidele de guvernare. Ele trebuie administrate independent de către oameni cu pregătire în domeniu și care nu se supun controlului politic. Sub o conducere independentă, ar trebui să avem angajați profesioniști. Numai așa vom reuși să facem ADR-urile funcționale pe bune.
• să audităm ministerele. Ministerele, dar și autoritățile cu atribuții în gestionarea fondurilor europene trebuie auditate pentru a putea înlocui ”pilele și relațiile” cu oameni care știu să gestioneze fonduri, care știu ce înseamnă politicile publice și reforma administrației.

Încă avem timp să salvăm cele 90 de miliarde. Soluții, după cum ați văzut, există. Ce nu există este voință politică. Dacă și-ar fi dorit să rezolve aceste probleme, liderii coaliției PSD-PNL-UDMR s-ar fi lăudat  astăzi cu o nouă tranșă din PNRR și cu o rată de absorbție semnificativ mai mare.

Nu avem timp de jocuri politice și de aruncatul vinei. Aceste măsuri trebuie luate urgent. Fiecare lună pierdută de aici înainte se traduce prin sute de milioane de euro pierdute, care ar putea merge către dezvoltarea României.