Cum funcționează Marele Firewall chinezesc și cenzura clipurilor scurte, noua modă în rândul tinerilor. O incursiune în colosalul stat polițienesc digital

Ultimul răcnet online în China sunt acum clipurile scurte – fragmente video de 10-15 secunde, bizare, artistice sau altcumva, făcute și distribuite cu o creativitate și popularitate în creștere. Masiva mașinărie de cenzură a Chinei n-a rămas cu mult în urmă, scrie Washingtonpost într-un editorial, preluat de Rador.

Autoritățile au anunțat două reguli pe 9 ianuarie, care identifică aproximativ 100 de categorii de conținut interzis și le cere platformelor de clipuri scurte să verifice toate conținuturile înainte de a fi postate. Aceste exigențe sunt un nou memento privind puterea și amploarea tentativelor Chinei de a face poliția internetului.

Nebunia clipurilor scurte a început anul trecut, sau cam așa, în rândul tinerilor. Conform CNBC, aceste clipuri sunt de obicei „cu muzică ori efecte speciale […] distractive și istețe atât pentru realizatorii cât și pentru privitorii lor”. O anume aplicație, Douyin, avea în iunie peste 150 de milioane de utilizatori activi zilnici.

China, care se laudă cu vreo 800 de milioane de utilizatori de internet, îi supune pe aceștia celei mai ample operațiuni de cenzură din lume, care include și Marele Firewall ce blochează accesarea din țară a mii de site-uri străine.

Cenzorii fac totodată poliția oricărui tip de activitate digitală, iar cererile transmise platformelor de clipuri scurte ne oferă un mic indiciu cu privire la cum funcționează toată treaba. Platformele au fost instruite să șteargă din clipuri orice fel de conținut care „ridiculizează, ironizează, se opune (ori) defăimează calea socialistă cu particularități chinezești”, precum și „teoria, sistemul și cultura” acesteia, dar și tot ce „slăbește, deviază, atacă sau demonizează conducerea Partidului Comunist al Chinei” ori atinge subiecte delicate precum independența Taiwanului, Hong Kongului, Xinjiangului sau Tibetului, „inclusiv materiale video, lucrări, discursuri, fotografii, cuvinte, steaguri reacționare, lozinci” și altele.

Cu alte cuvinte, clipurile scurte nu au voie în nici un fel să facă rău partidului-stat aflat la putere, și nici priorităților și politicilor lui.

La o scară mult mai mare, China dezvoltă inteligența artificială și tehnologii big data [colectarea în masă a datelor și analiza lor – n.trad.] pentru a exercita un control mereu mai mare asupra populației. Xiao Qiang, director al laboratorului Counter-Power Lab de la Universitatea din California, Berkeley’s School of Information, scria în numărul din ianuarie al revistei Journal of Democracy că o nouă generație de tehnologie digitală e utilizată la strângerea informațiilor în China – de la recunoaștere facială și vocală până la arhive de ADN și o rețea omniprezentă de camere de supraveghere.

La final, combinându-se toate aceste informații, i s-ar putea permite statului „să identifice și să zdrobească în avans orice opoziție”. Dl Xiao afirmă că e posibil ca statul-partid să construiască acum o „tiranie reactivă” sau un „stat totalitar digital”, care, conchide el, va fi „un coșmar pentru cetățenii chinezi și pentru aceia din întreaga lume care prețuiesc libertatea umană”.

Concomitent, poliția gândirii din China s-a folosit și de intimidarea personală împotriva utilizatorilor de internet, după cum relata pe 6 ianuarie în acest ziar Gerry Shih, referindu-se la o campanie de reprimare pe Twitter. Serviciul e interzis în China, dar tot e utilizat de multă lume prin aplicații care ocolesc Marele Firewall.

Observatorii internetului au contorizat cel puțin 40 de cazuri recente în care statul chinez a presat indivizi pentru a-și șterge mesaje postate pe Twitter. Toți cei care sperau că era internetului va duce la o utopie a deschiderii și libertății trebuie acum să se confrunte cu realitatea unui colosal stat polițienesc digital în China.

Sursa: Washingtonpost.com/ Rador/ Traducere: Andrei Suba/ Sursa Foto: Pexels.com