Cum funcționează o „sală de detenție” în școlile din SUA și ce ar trebui să știe profesorii, directorii, inspectorii și reprezentații Ministerului Educației înainte de a lua decizii pe această temă – cercetătorul Dacian Dolean

Măsura propusă în proiectul Ministerului Educației privind statutul elevului de a permite profesorului să trimită elevii care au un comportament disruptiv la ore într-o sală în care să desfășoare studiu individual a creat numeroase reacții contradictorii: Unii susțin ideea, alții o consideră nepotrivită. Având în vedere că multă lume implicată în educația elevilor din România a văzut cum funcționează o asemenea sală doar în filme, am să fac câteva precizări legate de utilitatea ei și de experiența personală pe care am avut-o în poziția de consilier școlar în România și de profesor la un liceu din SUA.  

Responsibilitatea principală a gestionării comportamentului elevilor este a profesorului de la clasă. Cu toate acestea, unii profesori sunt depășiți de situație. Acest lucru se întâmplă din două motive principale: Fie elevii au un comportament imposibil de gestionat de către profesorul de la clasă, fie profesorul nu are un management bun al clasei. Indiferent de motiv, profesorul uneori este pus în situația să apeleze la ajutor.

Primul pas pe care profesorul ar trebui să îi ia în considerare ar fi să contacteze părinții sau persoanele cu care locuiește elevul. Deci NU să îl trimită pe elev automat într-o sală de detenție. De cele mai multe ori comportamentul indezirabil al elevului nu apare din senin la intensitate mare, ci progresiv. Aceste semnale trebuie citite de profesor din timp și măsurile luate trebuie să fie proporționale. Astfel, o primă măsură pe care o ia profesorul este să încerce să implice familia, deoarece de cele mai multe ori comportamentul indezirabil al elevului este legat de situații care pot fi gestionate de părinți (ex. un părinte nu știe că banii pe care îi dă copilului sunt cheltuiți pe băuturi energizante, iar o discuție în acest sens poate ameliora situația).

Dacă contactarea părinților nu are efect, iar comportamentul disruptiv al elevului se agravează, profesorul ar trebui să ia în considerare să apeleze la consilierul școlar (dacă există în unitatea respectivă). Nu știu cât de eficienți sunt alți consilieri școlari în gestionarea acestor situații, însă când am lucrat pe postul de consilier școlar în România am avut numeroase situații în care am reușit să dezamorsez situații de la clasă, după ce am discutat atât cu elevii, cât și cu profesorii. E important de precizat că am întâlnit situații în care nu doar elevul este responsabil pentru situația creată, dar există și comportamente sau reacții ale profesorilor care declanșează comportamentul indezirabil al elevilor (ex. tratează elevii cu lipsă de respect).

Dacă situația nu poate fi gestionată de consilier (sau dacă nu există consilier școlar în unitatea școlară respectivă), atunci situația trebuie gestionată de către o persoană de la conducerea școlii. În SUA, aproape întotdeauna situația este gestionată de directorii adjuncți. În funcție de gravitatea situației, aceștia decid care este cea mai potrivită consecință pentru diminuarea intensității și frecvenței comportamentului indezirabil al elevilor. Ei decid pentru că ei au pregătire specializată pentru gestionarea comportamentului (adică fac cursuri relevante în acest sens, de modificări comportamentale).

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de cercetătorul Dacian Dolean