Cum își prezintă regizorul Radu Jude filmul „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, selectat la Berlinală

Regizorul român Radu Jude prezintă marţi, la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, filmul „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (‘Bad Luck Banging or Loony Porn’), un triptic satiric şi contemporan care relatează, pornind de la un video sexual devenit viral, o societate în care limita dintre ceea ce este public şi ceea ce este intim este ameninţată şi în care toţi cred că au dreptul să judece şi să critice, relatează EFE, citată de Agerpres.

„Cred că a judeca este una dintre marile plăceri ale fiinţei umane iar această plăcere este şi mai mare pe internet”, a declarat cineastul la o conferinţă de presă virtuală cu mai multe media străine, între care şi agenţia EFE.

Jude asigură că şi lui îi face plăcere, deşi nu este foarte activ pe Facebook, însă, dacă ar fi, „ar critica şi ar judeca pe toată lumea foarte aspru”.

„Nu vrem ceva mai bun, pur şi simplu vrem să-i judecăm pe ceilalţi şi să criticăm; este suficient, este o plăcere în sine”, cum pare să fie cazul, în film, al acelui tribunal format din părinţi care trebuie să decidă dacă o profesoară de şcoală generală, care a încărcat un clip porno de amatori pe un site specializat, ce a devenit viral, are autoritatea morală de a continua să le predea copiiilor.

Având doi copii, spune regizorul, participă la multe şedinţe cu părinţii, iar când vine vorba despre copii, părinţii „îşi arată adevărata faţă, adevăratele lor valori, în mod mult mai direct, iar ipocrizia dispare puţin”.

Lungmetrajul, care aspiră la Ursul de Aur la această ediţie a Berlinalei, este un film despre obscenitate, spune Jude, prin care încearcă să investigheze ce se află în spatele conceptului şi ce rămâne din el atunci când este plasat într-un context mai obscen, ”o obscenitate reală, o vulgaritate reală”.

Pentru Jude, există o tendinţă în cinematografie, în teatru şi literatură de a „construi poveşti care sunt în sine spectaculoase”, însă el crede că „toate lucrurile conţin poveşti”, dacă le observi cu atenţie.

Una dintre ele este povestea din acest film – care are loc în timpul pandemiei de coronavirus, aşa cum arată măştile sanitare omniprezente – rezultat în urma unor discuţii aprinse cu prietenii care l-au făcut să se gândească la faptul că ar trebui să facă un film despre asta: dacă într-adevăr reacţiile oamenilor sunt atât de divizate în favoarea şi împotriva profesoarei încât se implică într-o astfel de chestiune.

Un film neîncheiat cu final deschis

Filmul este construit ca un triptic, cu o primă parte în care camera o însoţeşte pe protagonistă în stresul ei cotidian pe străzile Bucureştiului.

Al doilea act este o schiţă laconic comentată a diferitelor imagini statice asemenea unei enciclopedii simbolice a vremurilor noastre, urmată de a treia parte, cu final deschis, în care învăţătoarea se prezintă în faţa tribunalului.

Cineastul mărturiseşte că a dorit să scape de modul convenţional de a structura o povestire cinematografică şi afirmă că s-a simţit oarecum „eliberat” având ideea de „schiţe”, precum cele realizate de un pictor, şi a decis să facă un film ca „o schiţă cinematografică”, „un film neîncheiat, o lucrare deschisă”.

Radu Jude s-a declarat onorat că filmul său a fost selectat pentru acest festival şi că Berlinala se poate desfăşura, chiar şi în format virtual, în martie pentru profesioniştii din industrie şi într-unul deschis publicului, în iunie, dacă pandemia va permite aceste lucru.

Cineastul, care în 2015 a câştigat Ursul de Argint pentru cea mai bună regie cu filmul său „Aferim!”, dă asigurări că nu este „un puritan” şi nici nu este „obsedat de covorul roşu” şi că singurul lucru pe care şi-l doreşte este ca filmul să poată fi văzut „dacă este posibil pe marele ecran”, iar dacă nu, atunci pe telefonul mobil.