Cum l-a ajutat președintele imaginar Holoborodko pe actorul de comedie Zelenski să câștige primul tur al alegerilor prezidențiale din Ucraina

După prima rundă de alegeri prezidențiale din Ucraina de săptămâna aceasta, Volodymyr Zelensky, un actor popular, și Petro Poroshenko, actualul președinte al țării, au ocupat primele două locuri. Următorul președinte al Ucrainei va fi fie Poroshenko, fie aler ego-ul lui Zelensky, Vasyl Holoborodko, se arată într-un articol publicat de Foreign Policy.

Holoborodko este președintele incoruptibil interpretat de Zelensky în serialul Sluga Poporului, aflat acum la al treilea sezon. Un simplu profesor de școală, ale cărui tirade împotriva corupției sunt filmate de unul dintre elevii săi, devin virale și îl catapultează pe Holoborodko la președinție. În viața reală, campania lui Zelensky a fost minimă. L-a lăsat pe Holoborodko să facă treaba pentru el, ceea ce înseamnă că pentru a afla viziunea reală a lui Zelensky, trebuie luată în serios viziunea falsă din serial.

Asemeni lui Zelensky, care nu a fost niciodată interesat de treburile politice până nu a decis să candideze, Holoborodko știe puține despre politică, economie sau relații internaționale. În serial, refuză să rostească discursul inaugural pe care consilierii săi i l-au scris deoarece nu vrea să facă nicio promisiune „pentru că ar fi necinstit și nu cunosc încă suficiente”. În fața publicului își ia angajamentul că va acționa „numai în așa fel încât să nu îmi fie rușine să mă uit în ochii copiilor mei”. Următoarele două sezoane în care este președinte sunt dominate de o serie de confruntări, de cele mai multe ori amuzante, cu o birocrație refractară, cu consultanți slugarnici și cu o corupție care este în culme.

Dacă serialul este, așa cum unul dintre susținătorii canadieni ai lui Zelensky a scris, „un ghid al reformei, atunci suporterii săi ar trebui să fie îngrijorați. În cel mai bun caz, nu se pot aștepta la nimic altceva decât la doi ani de eșecuri. În cel mai rău caz, și-ar putea vedea țara dizolvată, iar pe președintele ei la închisoare. La finalul sezonului doi, eforturile lui Holoborodko i-au adus suficienți dușmani încât să piardă alegerile. În al treilea sezon, o grupare de naționaliști ucrainieni (care au sloganul „Libertatea, Numele de familie, Țara”) pun la cale o lovitură de stat și îl arestează. La un moment dat unul dintre uzurpatori, în timp ce îi cere unui deținut să-și dezvăluie numele de familie (și, astfel, naționalitatea), spune că „Ucraina nu este pentru oricine”, așa că „Închisorile din Ucraina vor închide numai patrioți”.

În ultimul episod al celui de-al treilea sezon, țara se destramă în 30 de stătulețe. În cel mai vestic punct se află Regatul Galiciei; în cel mai estic punct se află Uniunea Republicilor Libere, SSSR, versiunea latinizată a acronimului chirilic al URSS. În mijloc este un stat evreiesc, a cărui capitală este Uman, locul hasidismului. Din fericire pentru Ucraina, Holoborodko revine pe scena politică, este reales președinte, numește un cabinet de reformatori, iar mandatul său are un succes atât de mare, încât stătulețele sunt convinse să redevină o națiune. Boom-ul economic, veniturile din investițiile directe străine, emigranții care se întorc acasă, iar Ucraina demarează chiar un program spațial.

Însă două stătulețe refuză să se întoarcă acasă – Galicia și SSSR, ale căror elite insistă că nu pot coexista într-o Ucraină unită. Dar poporul salvează situația. Un foc izbucnește în mina din Lviv, amenințând viețile minerilor blocați acolo. Conducătorii SSSR refuză să le ofere ajutor, dar o echipă de salvatori vorbitori de limbă rusă din Donbass se grăbesc spre Lviv și își salvează camarazii vorbitori de limbă ucraineană. Ambele regiuni se reunesc cu națiunea, iar Ucraina este din nou întreagă.

Dar rolul lui Holoborodko nu s-a terminat. El va participa la o întâlnire a țărilor occidentale la Bruxelles, unde occidentalii admonestează Ucraina pentru schimbările politice și economice. Holoborodko pleacă mândru. Întors în Ucraina, ține o conferință în fața unor studenți cărora le spune că este invidios pe ei că trăiesc în această nouă Ucraină. Dar există o problemă enormă care îi va afecta pe ei și pe copiii lor: Ucraina are încă o datorie de 163 miliarde de dolari.

Holoborodko le cere ucrainienilor să înapoieze acești bani „astfel încât să nu mai fim niciodată un popor de mâna a doua”. Scena finală a episodului (și, în funcție de destinul politic al lui Zelensky, posibil scena finală a serialului) arată piața Maidan pavată cu aur. Serialul se termină cu un mesaj de campanie transparent care îi îndeamnă pe telespectatori să voteze cu Zelensky la alegerile prezidențiale.

Serialul Sluga Poporului are mai multe elemente greșite. Cele mai multe personaje vorbesc rusă în majoritatea timpului. În realitate, în Ucraina, ucraineana este vorbită în spațiul public cel puțin la fel de des ca rusa. Marea majoritate a ucrainienilor care susțin limba și cultura ucraineană sunt puciști radicali. Corupția este răspândită, dar nu este chiar monstrul pe care Holoborodko – și jurnaliștii occidentali – îl imaginează. Iar mai degrabă decât să certe Ucraina pentru progresele ei economice și politice, Occidentul ar fi bucuros ca ele să aibă loc. Aceste inexactități ar putea fi iertate și tratate drept hiperbole specifice campaniei electorale.

Dar de neiertat este absența din serial a președintelui rus Vladimir Putin. În acest univers alterat, Crimea și Donbas nu sunt ocupate. Nu există niciun război și niciun mort. Nu există nicio mențiune cu privire la încercările Rusiei de a zdrobi independența Ucrainei din 1991. Această absență curioasă sugerează că Zelensky, care este producătorul executiv al serialului, nu are nicio idee cum să gestioneze o amenințare existențială reală la adresa Ucrainei sau, și mai rău, că nu crede că această amenințare există.

Absența lui Rusia lui Putin ar putea avea o altă implicație. Este imposibil să înțelegi războiul ucrainean din regiunea Donbass – inspirația conflictului civil care apare în serial – fără o apreciere corectă a invaziei lui Putin sau a anexării Crimeei; a susținerii pe care a oferit-o separatiștilor din sud-estul Ucrainei, staționarea câtorva mii de soldați acolo; zeci de mii de trupe rusești, tancuri și unități de artilerie poziționate la granița Ucrainei și blocarea porturilor ucrainiene din Marea Azov.

Prin ignorarea acestor fapte, serialul adoptă narativul lui Putin – una care a început cu mulți ani înainte și s-a perfecționat în timpul revoluției Euromaidan. Rusia a fost forțată să ocupe Crimeea și să invadeze sud-estul Ucrainei, susține Putin, pentru a salva țara de junta fascistă care l-a înlăturat de la putere pe președintele pro-rus Viktor Yanukovyc și care amenința viețile ucrainienilor vorbitori de limbă rusă. Serialul spune pur și simplu că Rusia nu trebuie blamată pentru problemele interne ale țării.

Întrebarea este însă: vor opta ucrainienii pentru o fantezie sau vor decide că actuala realitate este suficient de bună?

Sursă foto: captură YouTube

Sursă articol: Ukraine’s TV President Is Dangerously Pro-Russian

NOTĂ Robert Ciobanu este bursier al Fundației Konrad Adenauer în parteneriat cu G4Media.ro