Cum motivează CCR că nu pot fi interzise amnistia și grațierea infractorilor condamnați pentru corupție: Acești cetățeni ar deveni discriminați, iar autoritatea statului ar fi șubrezită / Interdicția nu poate fi realizată nici prin Constituție, nici prin lege

Curtea Constituțională (CCR) explică de ce a decis că amnistia și grațierea condamnați lorpentru corupție nu pot fi interzise: respectivele persoane ar fi discriminate în raport cu alți infractori, ”aspect de neacceptat prin prisma principiului egalităţii”, statuând totodată că această interdicție nu poate fi realizată nici măcar prin lege, deoarece ar încălca articolul 16 din Legea fundamentală, care garantează egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor României.

Explicațiile apar în motivarea deciziei din 18 iuie, prin care CCR a respins, cu unanimitate de voturi, inițiativele de revizuire a Constituției depuse în Parlament de Putere și de Opoziție în urma referendumului din 26 mai.

Curtea susține că efectul interdicţiei amnistiei și grațierii corupților este tratarea în mod diferit a două categorii de infractori: prima categorie, cea care cuprinde persoane condamnate pentru infracţiuni de corupţie, nu poate beneficia de amnistie, grațiere colectivă sau grațiere individuală, pe când cea de-a doua categorie, cea care cuprinde persoane condamnate pentru orice alte infracţiuni decât cele de corupţie, poate beneficia de amnistie, grațiere colectivă sau grațiere individuală.

Rațiunea amnistiei și grațierii, mai explică judecătorii constituționali, are în vedere aspecte de umanitate, de oportunitate sau de percepție publică, neținând seama de natura infracțiunilor comise, pentru a putea să redea libertatea individuală.

Interzicerea amnistiei și grațierii infractorilor condamnați pentru corupție este contrară principiului egalității, mai susțin judecătorii CCR.

”Încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor duce la ostracizarea unei categorii de cetăţeni, întrucât neagă prerogativa statului de a uita sau ierta fapta comisă, astfel că libertatea individuală a cetățenilor este apreciată în mod diferit în funcţie de infracţiunea comisă. Aceşti cetăţeni ar deveni discriminaţi chiar prin declaraţia expresă a legii fundamentale, aspect de neacceptat prin prisma principiului egalităţii. De aceea, din perspectiva principiului egalităţii nu există nicio justificare obiectivă şi raţională pentru care măsurile de amnistie/ graţiere ale statului să vizeze numai o parte dintre cetăţenii săi, în funcţie de natura infracţiunilor săvârşite. Din contră, acestea trebuie să aibă aplicabilitate generală şi abstractă, revenind autorităţilor competente decizia de a le acorda sau de a le refuza”, se arată în motivarea Curții.

Judecătorii au statuat că interdicția amnistiei și grațierii corupților nu poate fi introdusă nici prin Constituție, nici prin alt act normativ, deoarece ar contraveni articolului 16 din Legea fundamentală.

”Nu poate fi impusă o interdicţie generală şi valabilă ad aeternam de acordare a măsurilor de amnistie şi graţiere colectivă ori graţiere individuală în privinţa anumitor categorii de infracţiuni, întrucât aprecierea oportunităţii acordării acestora revine, în exclusivitate, Parlamentului, respectiv Preşedintelui României. De aceea, având în vedere puterea discreţionară de care se bucură, Parlamentul sau Preşedintele României, după caz, pot acorda, prin lege sau decret, amnistia sau graţierea colectivă/ individuală numai pentru un anumit cuantum al pedepsei sau pentru anumite infracţiuni, fără a se pune problema, în acest caz, a încălcării art.16 din Constituţie”, se mai precizează în motivare.

Curtea mai reține că interdicţia generală de a acorda amnistia sau graţierea în privinţa faptelor de corupţie are drept efect negarea vocaţiei persoanelor care au săvârşit fapte de corupție să beneficieze de actul amnistiei sau graţierii.

”Un asemenea tratament juridic, indiferent de nivelul său normativ, desconsideră existenţa umană a individului, plasând, din punct de vedere uman, persoanele care au săvârşite „fapte” de corupţie într-o situaţie de inferioritate, ceea ce se constituie într-o limitare a demnităţii lor umane”, mai prevede decizia CCR.

În concluzie, judecătorii arată că propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei limitează în mod excesiv puterea statului şi a posibilităţii sale de apreciere, ceea ce afectează, în mod nepermis, exercitarea puterii publice în favoarea sau beneficiul cetăţenilor.

”Astfel, ca efect al limitării puterii publice, o categorie de cetăţeni este privată de o vocaţie pe considerente cu caracter circumstanţial, contrar demnităţii umane. Curtea constată, astfel, că măsura preconizată reprezintă o desconsiderare a principiilor subiective care caracterizează fiinţa umană, ceea ce se constituie, prin prisma art.152 alin.(2) din Constituţie, într-o atingere adusă demnităţii umane”, conchid judecătorii CCR.

Curtea Constituțională a respins pe 18 iulie ambele inițiative legislative de revizuire a Constituției depuse de putere și de opoziție în urma referendumului din 26 mai.

Foto: Inquam Photos / George Călin