Cum ne-au schimbat telefoanele mobile creierul/ Experimentul cu cercuri numerotate și capacitatea de a ne aminti/ Un adult din SUA își verifică telefonul, în medie, de 344 ori pe zi

Telefoanele inteligente au revoluționat modul în care comunicăm, modul în care relaționăm unii cu alții și, în general, au făcut o mulțime de lucruri mai convenabile.

Un raport recent a constatat că adulții din SUA își verifică telefoanele, în medie, de 344 de ori pe zi – o dată la patru minute – și petrec în total aproape trei ore pe zi pe dispozitivele lor. Problema pentru mulți dintre noi este că o sarcină rapidă legată de telefon duce la o verificare rapidă a e-mailului sau a fluxurilor de socializare și, dintr-o dată, suntem absorbiți de o derulare nesfârșită, notează BBC.

Cu cât telefoanele noastre devin mai utile, cu atât le folosim mai mult. Cu cât le folosim mai mult, cu atât mai multe căi neuronale se stabilesc în creierul nostru care ne conduc la a ne ridica telefonul pentru orice sarcină pe care o avem la îndemână – și cu atât mai mult simțim nevoia de a ne verifica telefonul chiar și atunci când nu este nevoie.

Lăsând la o parte îngrijorările legate de anumite aspecte specifice ale lumii noastre hiperconectate – cum ar fi rețelele de socializare și filtrele de frumusețe din ce în ce mai hiperrealiste -, ce îi face creierului nostru dependența noastră de aceste dispozitive? Este totul rău pentru noi sau există și unele avantaje?

După cum v-ați putea aștepta, având în vedere că dependența noastră socială de dispozitive crește rapid în fiecare an, cercetarea se străduiește să țină pasul. Ceea ce știm este că simpla distragere a atenției de a verifica telefonul sau de a vedea o notificare poate avea consecințe negative. Acest lucru nu este foarte surprinzător; știm că, în general, multitasking-ul afectează memoria și performanța. Unul dintre cele mai periculoase exemple este utilizarea telefonului în timp oamenii conduc.

Un studiu a constatat că simpla vorbire la telefon, fără să fie vorba de trimiterea de mesaje text, a fost suficientă pentru a-i face pe șoferi să reacționeze mai greu pe șosea. Acest lucru este valabil și pentru sarcinile zilnice care au o miză mai mică. Simpla audiere a unui „ding” de notificare i-a făcut pe participanții la un alt studiu să aibă performanțe mult mai slabe la o sarcină – aproape la fel de slabe ca pe participanții care vorbeau sau trimiteau mesaje text la telefon în timpul sarcinii.

Nu doar utilizarea unui telefon are consecințe, ci simpla sa prezență poate afecta modul în care gândim

Într-un studiu recent, de exemplu, cercetătorii le-au cerut participanților fie să își pună telefoanele lângă ei, astfel încât să fie vizibile (cum ar fi pe un birou), fie în apropiere și departe de vedere (cum ar fi într-o geantă sau într-un buzunar), fie într-o altă cameră. Participanții au îndeplinit apoi o serie de sarcini pentru a-și testa abilitățile de a procesa și de a-și aminti informații, capacitatea de a rezolva probleme și de a se concentra.

S-a constatat că aceștia au avut performanțe mult mai bune atunci când telefoanele lor se aflau într-o altă încăpere în loc să fie în apropiere – indiferent dacă erau vizibile, pornite sau nu. Acest lucru a fost valabil chiar dacă majoritatea participanților au afirmat că nu se gândeau în mod conștient la dispozitivele lor.

Se pare că simpla apropiere a unui telefon contribuie la „exodul creierelor”. Creierul nostru ar putea lucra din greu în subconștient pentru a inhiba dorința de a ne verifica telefonul sau pentru a monitoriza constant mediul înconjurător pentru a vedea dacă ar trebui să ne verificăm telefonul (de exemplu, așteptând o notificare). Oricum ar fi, această atenție deviată poate face ca orice altceva să fie mai dificil de făcut. Singurul „remediu”, au descoperit cercetătorii, a fost plasarea dispozitivului într-o cameră complet diferită.

De exemplu, se crede că dependența de telefoane ne atrofiază capacitatea de a ne aminti. Dar s-ar putea să nu fie atât de simplu. Într-un studiu recent, voluntarilor li s-a arătat un ecran cu cercuri numerotate pe care trebuiau să le tragă într-o parte sau alta. Cu cât numărul de pe cerc era mai mare, cu atât voluntarul era plătit mai mult pentru a-l muta în partea corectă. Pentru jumătate din teste, participanților li s-a permis să noteze, pe ecran, ce cercuri ar trebui să meargă în ce direcție. Pentru cealaltă jumătate, aceștia au trebuit să se bazeze doar pe memorie.

Memento-uri digitale au crescut performanța participanților

În mod nesurprinzător, faptul că au avut posibilitatea de a accesa memento-uri digitale le-a ajutat performanța. Atunci când au folosit acele memento-uri, nu numai cercurile (de valoare mare) pe care participanții le-au notat și-au amintit mai bine – ci și cercurile (de valoare mică) pe care nu le notaseră. Cercetătorii cred că, după ce au încredințat cele mai importante informații (de mare valoare) unui dispozitiv, memoria participanților a fost apoi eliberată pentru a stoca informațiile de mică valoare.

Partea mai puțin bună este că atunci când nu mai aveau acces la memento-uri, amintirile pe care și le făcuseră despre cercurile cu valoare redusă persistau – dar nu și le puteau aminti pe cele cu valoare mai mare.

Vor mai trece mulți ani de cercetare înainte de a ști exact ce efect are dependența noastră de dispozitive asupra voinței și cogniției noastre pe termen lung. Între timp, însă, există o altă modalitate prin care putem încerca să atenuăm efectele sale negative. Și are de-a face cu modul în care ne gândim la creierul nostru.

David Robson a scris în cartea sa The Expectation Effect (Efectul de așteptare), că cercetările recente au pus sub semnul întrebării credința că, dacă ne exercităm voința într-un anumit mod (de exemplu, rezistând în mod subconștient la verificarea telefonului), ne „epuizăm” rezervele generale și facem astfel încât concentrarea asupra unei alte sarcini să fie substanțial mai dificilă. Acest lucru poate fi adevărat. Dar, scrie el, depinde în mare măsură de convingerile noastre.

Persoanele care consideră că creierul nostru are resurse „limitate” (cum ar fi faptul că rezistența la o tentație face mai greu de rezistat la următoarea) sunt într-adevăr mai susceptibile de a prezenta acest fenomen în timpul testelor. Dar pentru cei care cred că, cu cât rezistăm mai mult tentației, cu atât ne întărim mai mult capacitatea de a continua să rezistăm tentației – că, cu alte cuvinte, creierul nostru are resurse nelimitate. Exersarea autocontrolului sau a oboselii mentale la o sarcină nu le afectează negativ performanța la următoarea.