Cum ne dăm seama dacă un copil a fost abuzat sexual și ce trebuie să facem prima dată/ Aproape 1200 de cazuri înregistrate în 2023, anunță Salvați Copiii

Organizația Salvați Copiii România explică, într-un comunicat de luni, cum recunoaştem semnele unui abuz sexual la copii şi care sunt măsurile urgente pe care trebuie să le luăm, pentru a preveni repercusiunile pe termen lung: ”În cazurile de abuz sexual vorbim preponderant de fete: astfel, dintre cele 1.192 de cazuri din 2023, 1.062 au fost abuz sexual asupra fetelor”, se arată în comunicat.

De asemenea, datele Salvați Copiii mai arată că:

– Aproximativ 3% dintre părinţi afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual;
– În aproape două treimi dintre cazuri agresorul este o persoană necunoscută;
– Fetele- victime sunt mult mai predispuse la automutilare şi autoînvinovăţire;

Organizația mai arată că persoanele care lucrează cu copii şi în preajma acestora și care nu sunt capabile să respecte şi să protejeze drepturile şi integritatea acestora, pot fi depistate cu mult înainte, pornind de la: existența unor boli psihice, comentarii negative la adresa copilului, lipsa ataşamentului faţă de copil, violenţa fizică, etc.

Organizaţia Salvaţi Copiii România atrage atenţia că victima unui abuz sexual poate suferi repercusiuni traumatice grave, dacă nu primeşte ajutor de specialitate, respectiv servicii de consiliere sau de psihoterapie. Având în vederea gravitatea acestei forme de traume, aceste servicii sunt acordate de cele mai multe ori pe o perioadă lungă de timp, mai ales atunci când victima este un copil.

Psihologul Salvaţi Copiii Mihaela Dinu explică semnele prin care recunoaştem un copil-victimă a abuzului:

”Există simptome de stres post-traumatic care pot duce la izolare, evitarea relaţiilor cu cei din jur şi comportamente autodistructive şi automutilante. Adesea, copii victime trăiesc sentimente de dezgust şi murdărire. Pot începe să manifeste comportamente negative, antisociale şi agresive. Cel mai frecvent apare depresia, care poate ajunge chiar la forme grave. Fetele-victime sunt mult mai predispuse la automutilare şi autoînvinovăţire, mai ales când abuzul a fost de lungă durată şi a fost comis cu violenţă”, se arată în comunicat.

Factorii de agravare ai unui abuz sexual includ:
– gradul de constrângere şi violenţa folosită;
– durata abuzului;
– natura şi severitatea abuzului;
– relaţia cu cel care a abuzat.

Efectele pe termen lung ale abuzului sexual, apărute în urma unor multiple studii, sunt:
– Probleme psihologice (depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, sentimente de vinovăţie, stres post-traumatic, etc.);
– Comportamente deviante (autoagresiune, consum de droguri, prostituţie, vagabondaj, etc.);
– Probleme relaţionale şi sexuale în viaţa de adult (izolare socială, promiscuitate sexuală, revictimizare, etc.);
– Tulburări de învăţare;
– Tulburări de alimentaţie;
– Tulburări de somn;
– Tulburări de somatizare.

Prevenţie

În ceea ce priveşte abuzul sexual, o primă măsură împotriva acestuia este încurajarea copiilor să „nu păstreze secrete”, „să spună nu”, „să povestească cuiva” şi, mai ales, să înţeleagă că „Niciodată nu este vina lui!”

Atunci când abuzatorii sunt părinţii sau persoane considerate de încredere şi cu rol în educaţia şi protejarea copiilor, abuzul are de cele mai multe o formă continuată, iar mărturisirea este foarte greu de făcut.
În cazul în care abuzatorul este un părinte, copilul simte confuzie în ceea ce priveşte sentimentele sale faţă de acea persoană:

„Dacă tatăl meu este aşa rău, de ce totuşi îl mai iubesc?”. De aceea, copilul trebuie ajutat să-şi separe sentimentele vis-a-vis de abuz şi cele pe care le are faţă de tatăl agresor, datorită caracterului său în general: „Ce a făcut tatăl tău a fost greşit, şi ca adult, este responsabil pentru acel comportament rău, dar în general, s-ar putea sa nu fie o persoana rea”.

Reacţiile sociale în astfel de cazuri sunt cele care descurajează de multe ori mărturisirea unui abuz de către copil. Din nefericire, mulţi copii sunt expuşi, după abuz, unor reacţii emoţionale puternice, neîncredere din partea celorlalţi, ceea ce ar putea influenţa în mod negativ înţelegerea abuzului, imaginea de sine, abilitatea de a avea încredere în ceilalţi. Copilul trebuie ajutat să-şi corecteze gândurile dezadaptative, de genul:

„Nimeni nu este de încredere.”, „Mama mă urăşte că am făcut-o de ruşine”.

În cazul în care copilul are încredere în persoanele din jurul său şi se simte în siguranţă, el va recunoaşte că a fost abuzat.

Cea de-a doua măsură este educaţia privind recunoaşterea unor forme de abuz sexual.

Copiilor trebuie să li se dezvolte vocabularul, în special cel legat de părţile corpului şi organe genitale. Educaţie care poate fi făcută de la vârste foarte mici, încă de la grădiniţă, prin care să li se explice cu un limbaj adecvat vârstei, ce însemnă un abuz asupra propriului corp.

Copilul trebuie să primească educaţie care să includă aspecte privind atingerile necorespunzătoare: atingeri bune / rele.

Atingerile bune: pupat pe obraz, atingere pe umăr, strângere de mână;

Atingerile rele: lovit, atingerea sau mângâierea zonelor genitale de către ceilalţi.

Cea de-a treia măsură, educaţia privind o viaţă sexuală sănătoasă.

Aceasta trebuie făcută în funcţie de vârsta copilului, cu un limbaj adecvat.

Cea de-a patra măsură, învăţarea abilităţilor de apărare ale copilului, legate de posibilitatea de a se apăra şi de a răspunde eficient unor posibilele atingeri necorespunzătoare şi de a fi încurajaţi să plece dacă vreun adult îl atinge într-un mod „rău”.

Educatorii, profesorii, părinţii şi viitorii părinţi, ar trebui să înveţe abilităţi de învăţare non-violentă, fără abuz de orice fel.

Recomandările Organizaţiei Salvaţi Copiii pentru Guvernul şi Parlamentul României sunt următoarele:

– Revizuirea legislaţiei penale pentru a asigura protecţia adecvată a copiilor împotriva abuzurilor sexuale. Acest lucru include măsuri transmise anterior autorităţilor de Salvaţi Copiii cu privire la reconsiderarea dispoziţiilor Codului Penal care incriminează actul sexual cu un minor sub 16 ani, inclusiv reducerea diferenţei de vârstă între făptuitor şi copil de la 5 ani la 3 ani.
– Promovarea sistemului naţional de raportare a cazurilor de abuz, exploatare, neglijare asupra copiilor şi îmbunătăţirea colectării de date privind abuzul sexual.
– În conformitate cu Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2023-2027 „Copii protejaţi, România sigură”, iniţierea din acest an a procesului de extindere la nivel naţional a programelor de tip Barnahus, pe modelul creat de Salvaţi Copiii şi aflat în derulare.
– Integrarea educaţiei sexuale cuprinzătoare în curriculumul şcolar gimnazial şi liceal, axată cu prioritate pe informarea copiilor privind respectarea graniţelor personale în relaţiile cu alte persoane, recunoaşterea comportamentelor abuzive şi cunoaşterea modalităţilor de raportare.
– Dezvoltarea şi finanţarea adecvată a serviciilor specializate pentru victimele abuzului sexual, care să ofere gratuit servicii de consiliere, terapie şi asistenţă juridică, accesibile, adaptate nevoilor copiilor şi distribuite echitabil în mediul urban şi rural.
– Asigurarea accesului la formare continuă pentru profesioniştii din domeniul poliţiei, justiţiei, sănătăţii şi educaţiei, pentru a îmbunătăţi identificarea cazurilor de abuz sexual şi asigurarea unor condiţii şi proceduri de audiere în acord cu demnitatea copiilor şi a drepturilor lor de protecţie şi sprijin social, educaţional şi psihologic.
– Dezvoltarea serviciilor de consiliere parentală atât la nivelul sistemului de servicii sociale locale, cât şi în unităţile de învăţământ prin intermediul cabinetelor de asistenţă psihopedagogică.
– Stabilirea de obligaţii legale în sarcina tuturor persoanelor juridice, publice ori private, de a-şi întocmi politici proprii de prevenire, protecţie, raportare şi instrumentare a oricăror forme de abuz asupra copiilor, sub forma unor coduri de conduită ori regulamente destinate copiilor şi adulţilor implicaţi direct ori indirect în activităţile lor specifice.

În acest domeniu al protecţiei copiilor împotriva abuzului sexual, Organizaţia Salvaţi Copiii desfăşoară următoarele activităţi:

Prin cele 4 centre de consiliere din Bucureşti, Timişoara, Târgu Mureş şi Iaşi, specialiştii Salvaţi Copiii oferă suport psihologic copiilor care au fost victime ale abuzurilor fizice, sexuale şi emoţionale, şi consiliere părinţilor pentru depăşirea unor situaţii dificile care pun în pericol dezvoltarea copiilor sau care generează riscuri. În 2023, 560 de copii au fost evaluaţi şi au beneficiat de intervenţie terapeutică de tip consiliere/psihoterapie individuală şi de grup, iar 522 de părinţi au fost integraţi în programe de educaţie parentală, în vederea dezvoltării de abilităţi parentale pozitive. S-au desfăşurat 3.340 de şedinţe de consiliere adresate copiilor şi 2.935 de şedinţe de consiliere adresate părinţilor.

În cadrul liniei de raportare esc_ABUZ (www.oradenet.ro), ce vizează raportarea conţinutului dăunător (ilegal si legal) pentru copii şi tineri în mediul online, în anul 2023 au fost primite 3.415 astfel de raportări, din care 42,82% (1.254) ilustrau imagini cu abuz sexul asupra copiilor (CSAM) sau materiale cu minori în ipostaze sexualizate, iar 653 dintre ele reprezentând materiale generate chiar de către minori (CSAM). Din 2016 până la sfârşitul anului 2023, au fost primite 33.281 de astfel de notificări. Materialele identificate sunt trimise de către specialiştii Salvaţi Copiii către IGPR, unde acestea sunt investigate, urmărind eliminarea conţinutului de pe internet, identificarea şi asistenţa oferită victimei, precum şi anchetarea agresorilor.

Salvaţi Copiii a susţinut peste 35 de formări în domeniul protecţiei copilului în perioada 2022-2023, într-un efort de a îmbunătăţi competenţele specialiştilor care lucrează cu copii. Aceste formări au reunit peste 550 de experţi din cadrul autorităţilor locale.

În cadrul acestor evenimente, Salvaţi Copiii a prezentat Politica sa privind protecţia copiilor în cadrul activităţilor organizaţionale, subliniind importanţa prevenirii abuzului şi exploatării sexuale. Această iniţiativă, cunoscută sub acronimul PSEA (Prevenirea Abuzului şi a Exploatării Sexuale), reafirmă angajamentul organizaţiei faţă de siguranţa şi bunăstarea copiilor şi a persoanelor adulte vulnerabile. Salvaţi Copiii îşi asumă responsabilitatea creării unui mediu sigur şi sănătos pentru toţi cei implicaţi în activităţile organizaţiei.

Subliniem astfel obligativitatea fiecărei instituţii de a avea un Cod de Conduită clar care să includă aspecte ce condamnă abuzul asupra copiilor. Această iniţiativă vine în contextul creşterii conştientizării cu privire la vulnerabilităţile copiilor şi adulţilor expuşi riscurilor. Salvaţi Copiii îşi reiterează angajamentul de a continua să lucreze în parteneriat cu autorităţile locale şi specialiştii din domeniul Protecţiei Copilului pentru a asigura un viitor mai sigur pentru toţi copiii.

Context. Date statistice

Dintre cele 13.340 de cazuri de abuz, neglijare şi exploatare comise asupra copilului, în 1.192 de cazuri a fost vorba de abuz sexual, iar în 31 de cazuri de exploatare sexuală a copiilor, potrivit datelor furnizate de ANPDCA, pentru anul 2023 (ianuarie-septembrie 2023). Dacă în ceea ce priveşte cazurile de abuz fizic şi emoţional, repartiţia pe sexe este comparabilă, în cazurile de abuz sexual vorbim preponderent de fete: astfel, dintre cele 1.192 de cazuri, 1.062 au fost abuz sexual asupra fetelor.

Studiul naţional lansat de Salvaţi Copiii România în anul 2021 arată că aproximativ 3% dintre părinţi afirmă că, în ultimul an, copilul lor a fost victimă a abuzului sexual, în aproape două treimi dintre cazuri agresorul fiind o persoană necunoscută, iar 2,9% dintre adolescenţi au declarat că au fost obligaţi să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei lor, situaţie care confirmă nivelul acut de subraportare a abuzurilor sexuale comise asupra copiilor. Prin comparaţie cu rezultatele studiului similar din 2013, se remarcă o creştere semnificativă a procentului părinţilor care recunosc incidenţa abuzului sexual asupra copilului lor (de la 0,5% la 3,2%).

Totuşi, Consiliul Europei estima în 2020, în Raportul referitor la punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, că, în Europa, 90% dintre cazurile de agresiune sexuală asupra copiilor nu ajung în atenţia poliţiei ori a instanţelor judecătoreşti. Identificarea celor cu înclinaţii către abuz sexual sau cu posibilitatea de recidivă se poate face prin solicitarea din partea angajatorului a unui certificat de integritate comportamentală, eliberat de Poliţie.

– „Emoţional, victimele se pot simţi adesea vinovate şi responsabile de abuz. De cele mai multe ori copiii abuzaţi sexual consideră că şi-au făcut rău propriului corp şi se simt neputincioşi că nu s-au putut apăra. Atunci când copiii nu pot mărturisi abuzul sau atunci când mărturisesc şi nu sunt crezuţi, pot apărea semne ale stării de stres acut cum ar fi: insomnii, coşmaruri, lipsa poftei de mâncare sau alte suferinţe somatice. Lipsa de ajutor şi de speranţă sunt frecvente şi sunt însoţite de mânie. De aceea este crucial ca adulţii să poată recunoaşte semnele unui abuz asupra copilului”, spune Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România.