Cum răspunde DNA la acuzația că ordinul prin care procurorul-șef Marius Voineag solicită comunicarea măsurilor de supraveghere către conducerea instituției este nelegal, încalcă principiul independenței procurorilor și al confidențialității anchetei 

Direcția Națională Anticorupție respinge acuzațiile formulate de unii procurori din sistem potrivit cărora ordinul prin care cere comunicarea de îndată către conducerea instituției a măsurilor de supraveghere tehnică solicitate de procurori, este nelegal deoarece ar încălca principiul independenței procuroulului și al confidențialității anchetei. Voineag a transmis redacției G4Media.ro o serie de precizări și explică faptul că exercită controlul ierarhic prin acest ordin și că acest control nu vizează oportunitatea administrării mijlocului de probă în procesul penal.

”Susținerea că acest act managerial intern ar fi de natură a afecta independența procurorului denotă o raportare greșită la acest principiu fundamental care guvernează întreaga activitate de urmărire penală. De asemenea, alegația privind afectarea confidențialității activității de urmărire penală este total greșită întrucât, a opune confidențialitatea procurorului ierarhic superior ar echivala cu o lipsire de conținut a pârghiilor legale de control ierarhic și o diluare a funcției manageriale. În acest mod, s-ar ajunge la situația absurdă ca organele care asigură punerea în executare a măsurilor de supraveghere să fie îndreptățite a cunoaște conținutul actelor întocmite/ măsurilor dispuse de procuror, nu însă și procurorul ierarhic care are pârghia infirmării lor”, se arată în punctul de vedere transmis G4Media.ro.

Redăm mai jos integral precizările DNA

”Urmare a publicării în data de 15.08.2023 a articolului „Exclusiv: Ordinul prin care șeful DNA, Marius Voineag, solicită comunicarea măsurilor de supraveghere către conducerea instituției este nelegal, încalcă principiul independenței procurorilor și al confidențialității anchetei”, vă rog să primiți clarificările/ precizările punctuale ale Direcției Naționale Anticorupție cu privire la conținutul articolului publicat:

Precizări prealabile

Ordinul nr.123/10.08.2023, având ca obiect comunicarea, de îndată, prin e-mail, către conducerea Direcției, fără a întrerupe sau afecta circuitul legal și regulamentar de sesizare a judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța competentă și, respectiv punerea în executare măsurilor autorizate, a cererilor emise în procedura de emitere a măsurilor de supraveghere tehnică reglementată în art. 140 C.proc.pen., precum și a ordonanțelor emise, conform art. 141 C.proc.pen., cu privire la aceleași măsuri autorizate de către procurori, (anterior expedierii către instanță/organ judiciar de punere în executare), a fost emis de către procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție în baza art. 69 și art. 68 alin. 3 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară și a prevederilor art.7 lit. a) și lit. s) din Regulamentul de organizare și funcționare al Direcției Naționale Anticorupție, aprobat prin Ordinul nr.1.643/15.05.2015 al ministrului justiției.

Potrivit art. 69 și art. 68 alin. 3 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară:

Măsurile și soluțiile adoptate de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pot fi infirmate în scris și motivat numai de către procurorul ierarhic superior ori de către procurorul-șef al direcției, atunci când acesta constată că sunt nelegale sau netemeinice.

Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, de procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnați.

Dispozițiile art.7 lit. a) și lit. s) din Regulamentul de organizare și funcționare al Direcției Naționale Anticorupție, aprobat prin Ordinul nr.1.643/15.05.2015 al ministrului justiției, stabilesc că procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie îndeplineşte următoarele atribuţii:
• conduce şi coordonează întreaga activitate a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, luând măsuri pentru buna organizare şi funcţionare a acesteia;
• exercită controlul asupra activităţii procurorilor şi a întregului personal din subordine, direct sau prin procurori anume desemnaţi.

De altfel, reglementarea separării deciziei în privința carierei judecătorilor și procurorilor a fost calificată și de Comisia de la Veneția, prin Avizul nr.924/2018, pct. 135, ca fiind „benefică”, deoarece: „Chiar dacă judecătorii și procurorii sunt și unii, și alții parte din autoritatea judecătorească și chiar dacă pot trece de la o carieră la alta, regulile diferă cu privire la multe aspecte și trebuie gestionate de organisme sau structuri diferite. Controlul ierarhic al procurorilor, care este principala diferență substanțială, are consecințe în domeniul managementului și disciplinei”.) Par.37 din Decizia CCR NR.524/09.11.2022.

Cu referire la primele trei bullet-uri din articolul publicat:

Susținerea potrivit căreia Ordinul respectiv ar fi nelegal se bazează pe o interpretare greșită a prevederilor legale vizând separarea funcțiilor judiciare și controlul ierarhic în activitatea de urmărire penală.

Dispozițiile art.3 alin.5 C.proc.pen. definesc sfera conținutului funcției judiciare a judecătorului de drepturi și libertăți asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale care restrâng drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, însă ”cu excepția cazurilor prevăzute de lege”.

În considerarea acestei ultime teze a articolului de lege menționat, își produc efectele prevederile art.68 alin.3 și alin.4 din Legea nr. 304/2022 care conferă procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție legitimitatea exercitării controlului ierarhic și în materia metodelor speciale de investigare, prin verificarea legalității măsurilor de supraveghere tehnică autorizate de procuror, conform art.141 C.proc.pen, precum și a actelor acestuia emise în procedura reglementată în art. 140 C.proc.pen..

Cu titlu reprezentativ, reținem că aspectele de legalitate care pot face obiectul exercitării controlului ierarhic superior în această privință sunt circumscrise, în esență, verificării legalității cadrului procesual la momentul solicitării/dispunerii măsurilor de supraveghere tehnică sau, după caz, a respectării normelor de competență incidente după materie ori după calitatea persoanelor indicate în actul de sesizare sau a îndeplinirii unor cerințe speciale de procedibilitate.

Astfel, verificarea legalității poate viza existența unui cadru procesual legal stabilit prin raportare la: întrunirea condițiilor de formă și fond ale actului de sesizare, înregistrarea acestuia și repartizarea spre competentă soluționare cu respectarea dispozițiilor interne1, incidența unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, dispunerea începerii urmăririi penale in rem, existența unei eventuale incompatibilități etc..

Totodată, controlul ierarhic superior poate privi respectarea normelor de competență materială și după calitatea persoanei (conform art. 13 alin. 1 lit. a și b din OUG nr. 43/2002), respectarea raportului dintre avocat și persoana pe care o asistă sau o reprezintă, eventuala incidență a situațiilor reglementate în art.3 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 49/2022 ori a imunităților și privilegiilor anumitor persoane cu statut special etc..

Cu privire la ultimele patru bullet-uri din articolul publicat:

Din perspectiva atribuțiilor de management ale procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție corespunzătoare funcțiilor de organizare, coordonare și control-reglare, verificarea în această materie este necesară pentru prezervarea asigurării unui standard corespunzător de respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, astfel cum acesta este reflectat prin prisma hotărârilor pronunțate de către judecătorul de drepturi și libertăți, unificarea practicii judiciare, examinarea legalității procedurilor de punere în executare a măsurilor de supraveghere tehnică și de informare a persoanelor supravegheate.

Controlul ierarhic nu vizează oportunitatea administrării mijlocului de probă în procesul penal.

Susținerea că acest act managerial intern ar fi de natură a afecta independența procurorului denotă o raportare greșită la acest principiu fundamental care guvernează întreaga activitate de urmărire penală.

De asemenea, alegația privind afectarea confidențialității activității de urmărire penală este total greșită întrucât, a opune confidențialitatea procurorului ierarhic superior ar echivala cu o lipsire de conținut a pârghiilor legale de control ierarhic și o diluare a funcției manageriale. În acest mod, s-ar ajunge la situația absurdă ca organele care asigură punerea în executare a măsurilor de supraveghere să fie îndreptățite a cunoaște conținutul actelor întocmite/ măsurilor dispuse de procuror, nu însă și procurorul ierarhic care are pârghia infirmării lor.

Notă 1: Decizia Curții Constituționale nr. 633/2018, par.290 – Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că procurorii nu pot invoca o poziţie de independenţă, asemenea judecătorilor, din moment ce activitatea acestora se desfăşoară sub control ierarhic şi sub autoritatea ministrului justiţiei [Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, paragraful 89]. Prin urmare, având în vedere că procurorul nu este independent în structura Ministerului Public, ci subordonat ierarhic, nu se pot reglementa garanţii aferente imparţialităţii obiective care ar afecta în substanţa sa conceptul constituţional de control ierarhic. Or, repartizarea aleatorie a cauzelor transgresează autonomia funcţională de care beneficiază procurorul şi afectează însăşi esenţa controlului ierarhic. Curtea nu exclude, însă, posibilitatea legiuitorului să reglementeze măsuri care să crească gradul de imparţialitate obiectivă a procurorului, însă, în structurarea acestora, privite global, nu poate să afecteze substanţa controlului ierarhic, trebuind să menţină un just echilibru între garanţiile legale de imparţialitate obiectivă astfel reglementate şi esenţa controlului ierarhic. Totodată, Curtea subliniază că tensiunea normativă dintre un concept constituţional şi cel legal nu poate să ducă la denaturarea normei constituţionale, astfel încât normele legale trebuie să se modeleze în funcţie de exigenţele constituţionale. Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că soluţia legislativă privind repartizarea aleatorie a cauzelor în ceea ce îi priveşte pe procurori contravine principiului constituţional al subordonării ierarhice, statuat la art. 132 alin. (1) din Constituţie, care îndrituieşte procurorul ierarhic superior să dispună cu privire la modul în care sunt administrate cauzele la nivelul parchetului pe care îl conduce, inclusiv sub aspectul repartizării lor, în funcţie de numărul de cauze aflate în cercetare pe rolul parchetului, de complexitatea lor, precum şi de specializarea procurorilor din subordine.”