Cum s-a făcut țăndări rotativa „sticlă” / Universul paralel al președintelui Iohannis

Rotativa ”sticlă” anunțată ritos, miercuri, de președintele Klaus Iohannis s-a făcut țăndări a două zi, după ce peste 15 mii de profesori au defilat prin București iar sindicaliștii l-au anunțat că vor organiza proteste și la Cotroceni marțea viitoare. Deși era evident că negocierile politice nu mai pot continua în paralel cu greva generală din învățământ intrată azi într-a patra zi și cu profesorii în stradă din cauza salariilor indecent de mici, șeful statului, cu lipsa lui proverbială de nas politic, s-a încăpățânat să impună rotativa la termenul convenit.

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a propus sâmbătă suspendarea negocierilor pe rotativă, însă președintele Klaus Iohannis a văzut probabil în gestul viitorului premier o încercare de a amâna preluarea șefiei Guvernului într-un moment dificil. Indiferent la realitatea din stradă, șeful statului a cerut respectarea termenelor din protocol  pentru ca tot el să revină o zi mai târziu, când a realizat că presiunea străzii este reală, iar profesorii vor striga curând sub fereastra lui.

• Iohannis, 24 mai: Imediat ce premierul își depune mandatul, voi iniția următorii pași. Nu am niciun interes să trag de timp și nu am niciun interes să apară sincope și incertitudini. Această rotație trebuie să se desfășoare, după părerea mea, rapid, corect, pe scurt, cum se spune, „sticlă”, fiindcă oamenii trebuie să vadă că aici nu e vorba de tras sfori, de negocieri care se poartă prea târziu, ci de o chestiune pe care și-a însușit-o Coaliția de la bun început, se pune în practică și mergem mai departe. Asta este așteptarea mea.
• Iohannis, 25 mai:  Fiind azi joi și greva încă neîncheiată, vom vedea dacă reușim să începem procedura mâine sau peste câteva zile. Nu e important dacă mâine sau peste o săptămână – două se face rocada. Important e să avem o procedură clară, să avem stabilitate. Mâine ar trebui să înceapă procedura, asta dacă mâine se încheie greva. E nevoie ca Guvernul și coaliția să negocieze în continuare. Nu cred că se va face rotația în timpul unor negocieri.

Sticlă?

Este doar un alt exemplu de inadecvare cruntă la realitate. Acest președinte pare de prea multe ori de pe altă planetă, dar în ziua marelui protest al profesorilor a reușit să se comporte ca un extraterestru aterizat pe pământ din altă galaxie. Putem înțelege că vizita președintelui Germaniei în România a fost programată cu mult înainte, la fel programul de la Sibiu nimerit în ziua protestului din Capitală, și că șeful statului trebuia să facă oficiile de gazdă.

Dar de ce trebuie să aduci cu forța de acasă elevii și profesorii aflați în grevă la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”, cu predare în limba germană, pentru a umple pozele oficiale?  Ce rost au glumițele de prost gust cu elevii despre greva profesorilor care ”are avantajele ei” (în traducere liberă: hai că vă place chiulul), în timp ce o Românie întreagă simte pe pielea ei doar dezavantajele?

De unde atâta cinism când pe străzile Capitalei defilau 15.000 de profesori?

Apogeul decuplării, proba supremă că președintele Iohannis trăiește într-un univers paralel, a fost vizita într-o comună din Sibiu, unde un grup de copii i-a cântat trist ”O lume minunată”. Puteau la fel de bine să lălăie ”Trei culori cunosc pe lume”, imnul României de dinainte de 89. Era chiar mai potrivit.

”O lume minunată” cu grevă generală în școli? De unde atâta prostie la organizatorii acestui penibil moment festiv dedicat președintelui Iohannis și delegației germane pe care o însoțea?

La șirul de gafe și inadecvări, a mai pocnit o nucă în perete. Klaus Iohannis le-a reproșat sindicaliștilor că nu înțelege cum protestatarii n-au remarcat și n-au apreciat că în Parlament tocmai se votează legile educației. Altfel spus, de ce n-au defilat prin Capitală cu pancarte pe care să scrie ”Mulțumim pentru România educată”, eventual cu portretul președintelui defilând prin Piața Victoriei, în loc să urle rupți de foame ”vrem mai mult bănet, brutul îl vrem net”.

De notat că în legile educației nu scrie nimic despre salarii (ghinion, articolul a fost eliminat!) și că un debutant câștigă cam 2400 de lei pe lună. Poate de asta nu apreciază.

Președintele ca președintele. Nu mai are nimeni așteptări mari de la el. Am înțeles cu toții, trebuie lăsat în lumea lui, unde e normal să râzi cu poftă după ce întrebi câțiva copii pe ce clasă sunt. Doar Klaus Iohannis știe ce-l amuză. Poate gândul nemărturisit că ăia mici stau ca fraierii acasă în loc să facă școală și sunt puși să cânte ”O lume minunată” în timp ce părinții lor și profesorii trăiesc într-o lume de coșmar.

Dar realitatea tristă este că nici ceilalți lideri de sub el n-au dat dovadă de mai multă înțelepciune în ziua marelui protest din educație, cel mai mare din ultimii 18 ani. În loc să rămână la București pentru a continua negocierile cu sindicatele, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu s-au refugiat în cimitirele patriei de Ziua Eroilor, sub pretextul că au degajat peisajul cu misiune patriotică.

Lașitatea acestor pseudo-lideri politici generează și mai multă iritare în societate, mai ales că gradul de acceptabilitate al grevei, cu tot disconfortul generat pentru părinți și elevi, pare să fie mare. Adăugați apoi loviturile sub centură aplicate mișcării de protest, cu ajutorul unor televiziuni și publicații de partid, care au publicat la ordin informații menite să compromită protestul profesorilor sau pe liderii sindicali.

Nimic mai stupid decât încercarea ridicolă a guvernului de a-i învrăjbi pe profesori cu elevii și cu părinții.  Iarăși ghinion. Nici asta n-a ieșit. Organizații de elevi s-au alăturat joi protestului din Piața Victoriei.

Ce nu înțeleg Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă este că nu mai pot inversa mereu scara de valori din societate fără să plătească la un moment dat prețul politic corect. Nu poți amâna la nesfârșit reformele, tăierea pensiilor speciale, nu merge la infinit să ții toți analfabeții și plagiatorii în guvern pe post de miniștri, nu poți îngrășa clientela politică cu sinecuri bine plătite în administrație și companiile de stat tratate ca un sac fără fund, în timp ce sacrifici educația, umilești profesorii și îți bați joc de o generație întreagă de copii și de părinți cu așa-zisul proiect România educată.

Marele proiect prezidențial se face țăndări precum rotativa ”sticlă” a președintelui Iohannis.

Și dacă protestul profesorilor este doar expresia unor tensiuni mai profunde din societate? Ar putea fi greva din educație catalizatorul unor mișcări contestatare mai largi? În ce direcție o vor lua acestea și cu ce consecințe politice pe termen lung?