Cum s-a impus ideea dizolvării parlamentului francez la Palatul Elysée

O celulă mică. Lucra discret de câteva luni la Palatul Elysée la scenariul periculos al unei dizolvări a Adunării Naționale. Foști consilieri ai lui Emmanuel Macron, cei din prima campanie prezidențială sau alții care plecaseră să lucreze în sectorul privat și apoi se întorseseră, cum ar fi consilierul său special Jonathan Guémas, știau despre acest lucru. La fel și Alexis Kohler, incontestabilul secretar general al Palatului Elysée, și ministrul de interne, Gérald Darmanin, scrie Le Monde.

Iar secretul a rezistat, până la discursul lui Emmanuel Macron de duminică, 9 iunie, la ora 20.58, când a anunțat la la televiziune, în urma rezultatelor dezastruoase ale alegerilor europene, dizolvarea Adunării Naționale.

Inițial, mica echipă s-a mulțumit să analizeze proiecțiile sondajelor: între 250 și 300 de deputați pentru Rassemblement National (RN) în cazul unor noi alegeri generale. Există un risc uriaș de a oferi partidului lui Marine Le Pen o majoritate absolută de 289 de locuri și, în orice caz, de a vedea cel puțin 162 de deputați de extremă dreapta în plus în Palais-Bourbon.

O alegere evidentă

În inima Palatului Elysée, însă, se pregătea în umbră un scenariu care ar putea propulsa un RN victorios direct la frâiele țării. Emmanuel Macron, un om “căruia nu-i place dezordinea, nu-și va asuma niciodată riscul de a dizolva guvernul”, a declarat un ministru pentru Le Monde cu o săptămână înainte de votul din 9 iunie.

În ciuda sondajelor care arătau lista taberei prezidențiale abia devansând-o pe cea a Partidului Socialist, Emmanuel Macron nu voia să creadă în dezastru. Cu doar câteva zile în urmă, el îi liniștea pe toți: „Veți vedea, vom termina între 20% și 22%!”.

După părerea lui, „secvența europeană” va fi în curând uitată, fiind măturată de Jocurile Olimpice din această vară și apoi de o altă mare sărbătoare, redeschiderea Notre-Dame de Paris în decembrie. Dar apoi, duminică, RN a obținut de peste două ori mai multe voturi decât capul de listă al partidului prezidențial Renașterea, Valérie Hayer, și totul s-a precipitat: scenariul discutat de luni de zile s-a impus brusc.

Anunțul dizolvării i-a luat pe mulți prin surprindere. La fel ca și aliații din majoritate Edouard Philippe și François Bayrou, ministrul Economiei, Bruno Le Maire, primul în ordinea protocolară după șeful guvernului, a aflat vestea în jurul orei 19.15, în timpul unei prime reuniuni organizate în grabă la Palatul Elysée. Primul ministru, Gabriel Attal, își instalase pupitrul și microfoanele în curtea Matignon pentru un discurs pe care nu l-a mai ținut. În ciuda apelurilor repetate ale capului său de listă, Jordan Bardella, pentru o dizolvare, RN nu se aștepta să înceapă atât de repede campania pentru aceste alegeri legislative, programate pentru 30 iunie și 7 iulie.

O ipoteză care „plutea în aer”

De doi ani încoace, lipsa unei majorități absolute în Palatul Bourbon (239 de locuri pentru tabăra prezidențială din 577 de deputați) a făcut ca unele dintre reformele lui Emmanuel Macron, cum ar fi reforma pensiilor, să fie dificil de negociat. Încă de la sfârșitul anului 2022, la doar șase luni de la realegerea soțului său, Brigitte Macron și-a exprimat îngrijorarea în fața câtorva prieteni apropiați: „Nu vom mai putea rezista cinci ani așa!”. „Așa”, cu alte cuvinte, sub rezerva bunăvoinței aliaților grupului Renașterea, care sunt din ce în ce mai tentați să se revolte pe măsură ce puterea președintelui slăbește, și a unei drepte în scădere care se grăbește să amenințe guvernul cu cenzura.

Raportul de forțe parlamentare este de așa natură încât posibilitatea unei dizolvări „plutea în aer de mult timp”, spune fostul ministru al culturii Jacques Toubon. În ultimele luni, François Hollande nu a mai ezitat să o menționeze la dineuri ca pe o strategie posibilă. Ea îi cucerește pe senatorii care sunt protejați de riscul de a-și pierde locurile, în special pe cei din partidul Les Républicains (LR). Unii cred că, lăsându-l pe Jordan Bardella să conducă Palatul Matignon, alegătorii săi ar fi dezamăgiți și dreapta republicană ar putea recâștiga Elysée în 2027.

La ceva timp după o masă între președintele Senatului, Gérard Larcher, și Emmanuel Macron, pe 7 martie, senatorul LR Bruno Retailleau spunea la BFM-TV: „În niciun caz o coabitare blândă între Gérard Larcher și Emmanuel Macron nu ar rezolva problema (…). Când democrația este blocată, nu jocurile de putere și aranjamentele deblochează problema. Dimpotrivă, este cabina de vot, cu alte cuvinte dizolvarea”.

Foști susținători ai lui Nicolas Sarkozy l-au împins în mod activ pe Emmanuel Macron în această direcție. Gérald Darmanin, care l-a însoțit recent pe șeful statului în Noua Caledonie, a fost unul dintre primii care a apărat acest scenariu la TF1 duminică seara, cu douăzeci de minute înainte ca președintele Republicii să ia cuvântul.

Fostul senator de Paris, Pierre Charon, un sarkozian care a fost decorat cu Legiunea de Onoare de către Emmanuel Macron în aprilie, se mândrește că l-a convins pe șeful statului în ceea ce privește meritele dizolvării, în timp ce Franck Louvrier pleda pentru un acord cu partidul de dreapta LR.

Speranța unei majorități clare

La sfârșitul lunii mai, la Quai d’Orsay, Stéphane Séjourné a evocat brusc o posibilă disoluție în fața lui Gilles Finchelstein, secretar general al Fundației Jean Jaurès, autorul unei note despre scăderea „spectaculoasă a macronismului”, respins acum de tineri și de salariații din sectorul privat. Prieten apropiat al lui Emmanuel Macron, ministrul de externe se gândește cu voce tare la scenariul unor noi alegeri legislative care i-ar putea oferi șefului statului o majoritate clară într-un peisaj politic recompus.

Kohler este încrezător. Secretarul general al Elysée nu crede că va exista o majoritate RN în cazul unor noi alegeri legislative.

Ideea de disoluție se discută, se discută și „la un moment dat, se coagulează”, rezumă Bruno Roger-Petit. Șeful statului este convins că riscul ca moștenitorii Frontului Național să vină la guvernare a fost îndepărtat. Campania și programul vor fi concepute de el și va fi ca „o nouă alegere prezidențială”, se entuziasmează cei de la Elysée, dând ca sigură susținerea lui Edouard Philippe și a lui François Bayrou, lăsând în același timp soarta a 239 de deputați și a unui prim-ministru în seama pariului președintelui.

Președintele Republicii a savurat întotdeauna puterea care permite legarea și dezlegarea destinelor. În iunie 2022, după alegerile legislative, care au produs o majoritate relativă, Elisabeth Borne s-a întâlnit cu Emmanuel Macron la Palatul Elysée pentru a alcătui noul său guvern. În biroul președintelui, ea a vorbit despre Clément Beaune (Europa) și Gabriel Attal (Buget), care visează amândoi la un minister plin și pe care i-a poreclit “cele două virgine”.

Emmanuel Macron s-a scufundat în canapeaua sa, cu capul înclinat pe spate: „Îi cunosc pe amândoi ca și cum i-aș fi făcut eu… De fapt, eu i-am făcut”. Un an și jumătate mai târziu, el alege să-l propulseze pe Gabriel Attal în funcția de premier și să-l înlăture fără milă pe Clément Beaune, fost consilier european promovat ministru al Transporturilor, care îndrăznise să ridice semne de întrebare cu privire la legea imigrației adoptată împreună cu extrema dreaptă în decembrie.

„Ce lege stupidă. Nu a făcut decât să stimuleze RN…”, a răbufnit încă de atunci, în privat, președintele LR, Eric Ciotti, îngrijorat de ambițiile partidului lui Le Pen de a lua într-o zi locul partidului de dreapta. La vremea respectivă, Emmanuel Macron, Alexis Kohler și Gérald Darmanin erau convinși că, legiferând în materie de imigrație, vor prinde cu garda jos partidul de extremă dreapta și îl vor slăbi.

În cadrul Consiliului de Miniștri din 20 decembrie, șeful statului le-a ținut morală recalcitranților: „Cine scrie povestea și cine o spune? Dacă permitem ca istoria să fie scrisă de opoziție, nu vom rezista mult timp”. Duminică seara, după discursul său de la Palatul Elysée, Emmanuel Macron a repetat aceleași cuvinte miniștrilor uimiți de dizolvare: „Este mai bine să scriem istoria decât să o suportăm”. Nimeni nu a îndrăznit să-l contrazică.