Cum s-a umplut România de proteste: Jocul eternilor baroni sindicali

S-au înmulțit vertiginos numărul mișcărilor de protest în ultima lună. Ziua și mitingul, unele cu câteva zeci, altele cu câteva sute de persoane. Cum se explică creșterea nemulțumirilor sociale și cât de autentice sunt aceste mișcări?

În mod cert, există proteste perfect justificate. Minerii din Valea Jiului care s-au blocat recent în subteran au reclamat întârzierea plății salariilor și altor drepturi. Într-o industrie amenințată cu falimentul, crizele sociale sunt inevitabile. Minerii nu pot fi recalificați peste noapte, cărbunele nu mai are viitor nicăieri în Europa fără investiții uriașe în retehnologizare și ecologizare, investiții greu de realizat în România.

Dincolo de acest caz punctual, protestele din Capitală începute în urmă cu câteva săptămâni au legătură directă cu proiectul de buget și criza economică. De regulă, sindicatele încearcă să-și apere drepturile câștigate în perioada facerii bugetului și plusează organizând proteste pentru a pune presiune maximă pe Guvern în timpul negocierilor.

N-ar fi nici aici nimic nefiresc. În vremuri de criză, când banii se împuținează, toată lumea ține cu dinții de capătul lui de os. Apoi Guvernul le-a oferit bugetarilor, la rândul lui, destule motive de neliniște.

Premierul Cîțu a anunțat restructurări în companiile de stat, concedieri și tăieri de bugete, ministrul Muncii, Raluca Turcan vorbește de săptămâni întregi de eliminarea unor sporuri aberante și o nouă lege a salarizării.

Sigur că toate aceste declarații au sporit teama bugetarilor că li se vor diminua veniturile sau că vor rămâne fără loc de muncă, iar de aici până la proteste în stradă nu este decât un pas.

Dar protestele au fost anul acesta extrem de bine organizate, cu calendar și recuzită, ținând Guvernul săptămâni în șir sub o presiune constantă. Au defilat pe rând cam toate sectoarele bugetare, personal medical, funcționari, polițiști, poștă, pensionari.

Iar în spatele lor se vede, în unele cazuri, umbra liderilor sindicali care au intrat în Parlament pe listele PSD. Partidul condus azi de Marcel Ciolacu are o lungă tradiție de colaborare cu sindicatele. Numeroși baroni sindicaliști au trecut o tură prin Parlament sau sunt acolo grație PSD (Dumitru Coarnă, fost lider sindical al polițiștilor, Matei Brătianu, fost lider sindical la Poștă etc).

De altfel, la sfârșitul lunii ianuarie, liderul PSD Marcel Ciolacu i-a invitat la sediul PSD pe liderii celor mai importante centrale sindicale în contextul dezbaterilor pe proiectul de buget.

Acești baroni ai sindicatelor au fost mereu foarte vocali față de guvernele de dreapta și infinit mai docili atunci când PSD ajunge la putere. Explicația stă în colaborarea reciproc avantajoasă și în afacerile cu statul derulate de unii dintre ei.

Guvernările PSD nu le-au amenințat niciodată debranșarea de la resurse, nici ecosistemul bugetar. Dimpotrivă, sindicatele au găsit mereu în PSD un bun partener de dialog și de afaceri.

Iar în poza de la sediul PSD o să-i vedeți pe eternii Dumitru Costin de la BNS, Marica și alți baroni sindicali despre care premierul Florin Cîțu a făcut o mică observație:

• „Sunt foarte mulți lideri sindicali – și aici e o surpriză și ar trebui să ne gândim ca societate: cum se întâmplă că liderii sindicali sunt aceiași de 30 ani? Acolo nu se întâmplă nimic. Peste tot se mai modifică, dar acolo sunt aceiași. Ar trebui să ne gândim cum funcționează lucrurile și poate în acest dialog social ne gândim cum ajung acolo”.

Agitația sindicală, chiar dacă acum nu pare semnificativă, poate crea o atmosferă ostilă guvernării, în beneficiul opoziției, dacă este manipulată mediatic. Cele câteva zeci de polițiști care au manifestat la Cotroceni cu petarde și fumigene, despre care ministrul de interne Lucian Bode a declarat că s-au comportat ca niște ultrași și lideri de galerie, au oferit materia primă televiziunilor de știri apropiate de PSD.

Potrivit unei monitorizări realizate de Paginademedia.ro, mitingul de 80-90 de oameni de la Cotroceni a fost prezentat la RTV drept „cel mai mare protest de la începutul regimului rezist”.

O mare manifestatație de stradă, dramatică, de amploare, ar fi avut loc în București, dacă urmărim burtierele puse de România TV, mai scrie Paginademedia, care oferă câteva exemple de titluri:

• Proteste coordonate pentru dărâmarea Guvernului
• Jandarmii fugăresc protestatarii pe străzi
• Protestatarii dau cu fumigene, jandarmii intervin
• Încăierare cu forțele de ordine, scandal uriaș
• Protestatarii acuză: ordin pentru violențe
• Liderul protestatarilor: au avut ordin să ne gazeze
• Încăierare cu jandarmii la cel mai mare protest
• Protestatarii cer ca reziștii să plece urgent

Cât de mare a fost „cel mai mare protest de la începutul regimului rezist”? Aproximativ 80-90 de protestatari au fost la Cotroceni, sindicaliști numulțumiți de înghețarea salariilor, a relatat Digi 24, care a menționat că „incidentul cu jandarmi a fost minor.”

În mod evident, o bună parte dintre aceste proteste sunt instrumentalizate politic de opoziție, în cârdășie de unii lideri de sindicat. Însă există o bază reală de nemulțumire, pe fond de criză, pe care PSD o speculează din plin.

Întrebarea este dacă această bază reală de  nemulțumire va crește, iar protestele mici, dar zgomotoase de azi se vor transforma în mișcări de stradă autentice pe măsură ce criza va mușca tot mai tare, iar reformele anunțate zilnic de guvern chiar vor fi puse în practică, cu costuri pentru bugetari.