G4Media.ro

Cum să construiești un mormânt nuclear care să dureze milenii

Sursa Foto: Tapani Karjanlahti/ TVO

Cum să construiești un mormânt nuclear care să dureze milenii

Deșeurile nucleare rămân toxice timp de mii de ani. Cum construiești o facilitate de stocare care să le păstreze îngropate în siguranță pentru milenii?

Este o zi răcoroasă la începutul verii. Dar la 450 de metri sub dealurile unduitoare din regiunea Champagne, în nord-estul Franței, este mult mai cald.

Luminile fluorescente ale acestei facilități sunt puternice, iar aerul este uscat. Pot simți praful din atmosferă. Respiratoarele grele de urgență pe care trebuie să le car cu mine îmi amintesc de pericolele la care aș putea fi expus atât de adânc sub pământ, se arată într-un reportaj BBC.

Apoi încep să mă simt dezorientat de pasajele stâncoase și încrucișate ale laboratorului subteran, de zumzetul echipamentelor electronice ascunse și de lipsa oamenilor. Cum mă întorc la lift?

Întorc un colț, iar în fața mea apare o cameră imensă, atât de mare încât pentru un moment cred că am dat peste un mormânt al faraonilor. Dar nu a fost construit de Egiptenii Antici. A fost săpată în stâncă pentru a servi drept loc de înmormântare pentru unele dintre cele mai radioactive substanțe de pe Pământ: deșeuri nucleare de nivel intermediar și înalt.

Cum procedezi pentru a proiecta, construi și opera structuri care necesită zeci de ani de planificare și chiar mai mult pentru a fi finalizate, care funcționează timp de secole și trebuie să reziste 100.000 de ani, și care conțin unele dintre cele mai periculoase materiale de pe planetă?

La patru ore de condus la est de Paris, cei 2,4 kilometri de tuneluri găzduiesc nenumărate experimente științifice, teste de tehnici de construcție și inovații tehnologice. Agenția Națională pentru Deșeuri Radioactive din Franța (Andra) are nevoie de acestea pentru a demonstra autorităților de reglementare că merită să primească licența pentru a construi o facilitate de depozitare geologică (GDF) lângă aceste tuneluri.

Facilitățile de depozitare geologică pentru deșeuri nucleare sunt, sau vor fi, unele dintre cele mai mari structuri subterane construite vreodată de omenire. Ele sunt planificate, în curs de dezvoltare, aproape de a începe construcția sau aproape de a fi deschise în Marea Britanie, Franța, Suedia, Finlanda și alte aproximativ 20 de țări. Agenția franceză Andra va trebui să demonstreze că facilitatea de stocare planificată este sigură înainte de a primi licența.

Finlanda a fost prima țară din lume care a construit o facilitate de depozitare geologică profundă pentru combustibilul uzat și a efectuat deja prima etapă a încercării de depozitare a acestuia. În Suedia, construcția unei astfel de facilități urmează să înceapă la Forsmark, la două ore de mers cu mașina la nord de Stockholm, iar o facilitate similară, Cigeo, este așteptată să fie construită în curând în Franța. În Marea Britanie, un loc pentru o astfel de depozitare încă nu a fost ales.

Facilitățile de depozitare geologică sunt structuri subterane epice, costisitoare și controversate, proiectate pentru a conține cele mai radioactive și cu durată lungă de viață deșeuri produse de industria nucleară. În prezent, aceste deșeuri sunt depozitate la suprafață în facilități precum cea de la Sellafield, în Marea Britanie, și la La Hague, în Franța, și pot include componente ale reactoarelor nucleare, grafit din miezul reactoarelor, combustibil uzat și produsul secundar lichid rezultat din reprocesarea combustibilului uzat din reactoarele nucleare.

Pe un ecran de computer, planul pentru orice facilitate de acest tip arată ca un adăpost nuclear uriaș, pe mai multe niveluri. Dar procesul de proiectare, construcție și operare a unei astfel de facilități se desfășoară pe o scară de timp comparabilă cu cea a proiectelor faraonice. Asemenea muncitorilor care au construit piramidele, mulți dintre inginerii care lucrează la aceste structuri monumentale nu vor vedea niciodată finalizarea lucrării lor.

„Licențierea pentru una dintre aceste facilități de eliminare a deșeurilor de nivel înalt durează peste 20-30 de ani – nu am văzut nicio țară care să fi luat mai puțin timp”, spune Jacques Delay, ghidul meu și om de știință la facilitatea din Franța, „iar apoi operarea va dura în jur de 100 de ani înainte de a fi sigilată.” După aceea, vor urma sute de ani de monitorizare a locului.

„Cheia găsirii unui loc pentru o facilitate de acest tip este să identifici un sit adecvat și o comunitate gazdă dispusă”, spune Amy Shelton, manager principal de implicare comunitară la Serviciile pentru Deșeuri Nucleare din Marea Britanie. „Dar totul începe cu geologia.”

În mai multe țări europene, inginerii studiază datele geologice disponibile pentru a vedea dacă rocile îngropate la adâncimi de 500 m până la 1 km sunt potrivite pentru a confina deșeurile nucleare pentru mai mult de 100.000 de ani. Rocile precum granitul și argila sunt cele mai bune pentru acest scop, dar uneori nu există suficiente date pentru a lua o decizie sigură.

O zonă promițătoare poate fi prea aproape de acvifere vitale care furnizează apă proaspătă comunităților locale sau poate fi situată lângă o vale, care, în 10.000 de ani, ar putea fi expusă riscurilor unei ghețari în avans, iar căutarea trebuie reluată.

În unele țări este mai ușor să găsești un loc adecvat. „Substratul geologic suedez [și finlandez] este foarte stabil din punct de vedere seismic”, spune Anna Porelius, director de comunicare la SKB, organizația care gestionează deșeurile nucleare din Suedia. „A fost o entitate continuă de mai bine de 900 de milioane de ani. În plus, nu se mai formează zone de fractură noi.”

Uneori, geografia umană este problema. „Multe dintre comunitățile care s-au oferit voluntar erau complet nerealiste, fiind prea aproape de suburbiile Parisului”, spune Delay. „Imaginează-ți să construiești o facilitate de eliminare a deșeurilor nucleare în Harrow sau Wimbledon!”

Comunitățile se oferă voluntare pentru a găzdui o astfel de facilitate datorită promisiunii de investiții și locuri de muncă bine plătite. Consimțământul lor este necesar la fiecare pas. Acest lucru poate depinde de experiența lor cu industria nucleară până acum.

În Marea Britanie, această experiență nu a fost cea mai bună. În Finlanda, este o poveste diferită. „Generăm electricitate nucleară din anii ’70”, spune Pasi Tuohimaa de la Posiva Oy, compania finlandeză pentru eliminarea deșeurilor nucleare. „Oamenii cunosc cultura siguranței; au membri de familie și vecini care au lucrat la această facilitate. Așadar, înțeleg despre ce este vorba în gestionarea deșeurilor.”

Astfel de proiecte ridică provocări uriașe, dar motivația de a asigura un viitor sigur pentru generațiile următoare îi determină pe specialiști să meargă mai departe.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

2 comentarii

  1. Hmm, 100 de ani de operare și sute de ani de monitorizare sună nu sună prea bine, pare foarte costisitor.

    • @Anonim – Nu pare, chiar este, da’ poate, cine stie, se reuseste ceva cu fuziunea nucleara pana atunci.